SUA - Travel Town CA

[CristianG]

OAHU RAILWAY & LAND COMPANY, COACH #
Construit aproximat1iv in 1900 de Oahu Railway & Land Shops, greutate 12,5 t., lungime 43 ft. (13,1 m.)
Donat in 1953 de Oahu Railway & Land Co.

Construit ca vagon de pasageri cu grije pentru estetica si detalii – panouri interioare din mahon, decorate cu picturi. Este dotat cu WC cu descarcare pe linii denumit “water closet”, un con de tabla cu colac de lemn peste o gaura in podea, solutie cunoscuta pasagerului CFR.


PENNSYLVANIA RAILROAD (“PR”) DINING CAR #4418
Construit aproximativ in 1925 de PR, greutate 85 t., lungime 83 ft. 3” (25,4 m.)
Donat in 1958 de PR.

Inainte de aparitia vagoanelor restaurant pasagerii trebuiau sa-si aduca mancarea sau sa serveasca masa, in timpul scurtelor opriri, la restaurantele din gari, unde mancarea nu era variata sau de cea mai buna calitate.
Primele vagoane restaurant au aparut in 1870, pe liniile Chicago & Alton Railroad, fiind destinate pasagerilor “cu dare de mana” care se asteptau sa serveasca masa cu servicii de portelan pe fete albe de masa. Desi vagoanele restaurant nu erau avantajoase din punct de vedere financiar, fiind grele si scumpe, ele au fost adoptate treptat de caile ferate pentru ca sa ramana competitive.

Pullman Co. a construit primul vagon restaurant numit “Delmonico”, dupa numele restaurantului din New York. Vagonul avea doua compartimente de servit masa cu bucataria la mijloc. In anii 1880 s-a adoptat solutia actuala cu bucataria la un capat.
Vagoanele aveau un personal de pana la 16 bucatari, ospatari si personal de serviciu, putand servi pana la 80 de feluri de mancare.
In timp vagoanele restaurant au fost partial inlocuite de “buffet & snack cars” mai economic de mentinut in serviciu.
PR nr. 4418 a fost exploatat pe trenuri rapide de pasageri “Broadway Ltd.” si, mai tarziu, “Spirit of St. Louis”
Vagonul este amenajat pentru organizarea de evenimente private

 

[CristianG]

SOUTHERN PACIFIC (“SP”) CHAIR CAR #2513
Construit de Pullman in 1910, greutate 60 t., lungime 68 ft. 10” (21 m.)
Donat de Southern Pacific Railroad in 1955

Primele vagoane in constructie matalica au pastrat lucarna (“clerestory roof”) caracteristica vagoanelor din lemn, solutie necesara pentru ventilarea vagoanelor.
SP nr. 2513 este unul dintre primele vagoane din metal fara lucarna. Interiorul vagoanelor din aceasta vreme era auster, peretii din foi de tabla nituita pe structura, austeritate justificata prin plusul de securitate oferit de eliminarea lemnului.


UNION PACIFIC (“UP”) DINING CAR #3669
Construit de Pullman Standard in 1921, greutate 86 t., lungime 83 ft., (25,3 m.), boghiuri cu 3 osii.
Donat de UP in 1954.

UP nr. 3669 este unul dintre primele vagoane restaurant in constructie metalica “heavyweight” cu bucataria la un capat si sala de mese cu 36 de locuri; a fost utilizat pentru trenul de lux Los Angeles Ltd. Cu serviciu intre Chicago si Los Angeles si, mai tarziu, pentru curse intre San Francisco si Chicago.

Odata cu sporirea vitezelor de exploatare s-a trecut la vagoane “light weight” in constructie “streamlined” si vagonul “heavyweight” nr. 3669 a fost atasat la garnituri de importanta mai redusa.
Tavanul bogat ornamentat

Mobilier la intrarea in spatiul pentru servit masa

In stanga culoarului este bucataria

In timpul celui de-al doilea razboi mondial vagonul a servit la transportul trupelor.

 

[CristianG]

UNION PACIFIC DORMITORY/CLUB #LA-701 "THE LITTLE NUGGET"
Construit de Pullman Co. in 1937 dupa un proiect de Walt Kuhn; greutate 58 t., lungime 84 ft. (25,6 m.)
Donat de UP in 1956; este pe lista de patrimoniu a Los Angeles la nr. 474.

Vagonul club "The Little Nugget" a fost imaginat de Walt Kuhn, designer American care a proiectat si alte vagoane de lux, sa aminteasca de epoca Victoriana, cu canapele de catifea roșie și draperii, oglinzi cu margini ornate, corpuri de iluminat cu forma de lampa cu gaz, tavan si pereti bogat ornamentate, barmanii și chelnerii purtau costume de epoca. Pe pereti erau expuse 125 fotografii de epoca si picture ale artistului Walt Kuhn.

"The Little Nugget" a fost punctul de atractie a garniturii “City of Los Angeles”, care acoperea distanta Chicago – Los Angeles in sub 40 ore, o zi mai rapid decat garniturile standard ale vremii.
Pe langa salonul destinat pasagerilor, vagonul a fost dotat cu 5 compartimente dormitor pentru personalul trenului.

 

[CristianG]

UNION PACIFIC SLEEPING CAR, " ROSE BOWL" (initial “Telegraph Hill”)
Construit de Pullman Co. in 1937, cu 18 mini-compartimente.
Donat de Railroads of Hawaii in 1992.

A fost destinat serviciului cu Streamliner City of San Franscisco” si denumit “Telegraph Hill”; dupa numai un an de serviciu, in 1939, garnitura a suferit un accident in Sparks, Nevada, accident in care majoritatea vagoanelor au fost distruse.
“Telegraph Hill” fiind atasat la sfarsitul garniturii, a fost unul dintre cele 3 vagoane care nu au deraiat; vagonul revizuit si a fost redenumit “Rose Bowl” si transferat la garnitura “City of Los Angeles”.
A fost retras din serviciu in 1960 si folosit de un motel in Sioux Falls, South Dakota.

“Roomette” este un compartiment pentru o singura persona; este dotat cu WC, spatiu de bagaje, aer conditionat, si un fotoliu comfortabil care se transforma intr-un pat de o persoana.

Rose Bowl a fost primul vagon in serviciu de pasageri, echipat numai cu “roomette”.

 

[CristianG]

UNION PACIFIC SLPEEING CAR, " HUNTER'S POINT "
Construit de Pullman Co. in anii 1940, cu 4 compartimente duble, 4 compartimente, 2 “drawings rooms”, configuratie “4-4-2”.
Donat in 1992 de Railroads of Hawaii.

A fost destinat serviciului cu Streamlimer City of San Francisco intre Chicago si San Francisco.
In 1954 “City” Streamliner a fost dotat cu vagoane noi si Hunter’s Point a fost inchiriat catre Illinois Central Railroad pentru serviciu cu “Panama Ltd.” intre Chicago si New Orleans.
A fost retras din serviciu in 1961 si apoi folosit de un motel in Sioux Falls, South Dakota.
Vagoanele “4-4-2” au constituit un standard pentru vagoanele de dormit in SUA, fiind destinate familiilor numeroase calatorind impreuna sau calatorilor individuali doritori de un spatiu mai generos.

Toate compartimentele au WC, spatiu de bagaje, aer conditionat, fotolii pentru zi si paturi pentru noapte.
“Drawing rooms” sunt compartimentele cele mai spatioase; sunt dotate cu canapea, 2 fotolii, 2 paturi si un pat suprapus, rabatabil.

Unele compartimente sunt despartite prin usi care pot fi descuiate si compartimentele rezervate impreuna ca “apartament”.

 

[catalin]

Deja am trecut din epoca pionieratului la cea a "regelui tren" inainte ca aviatia sa-i fure coroana....
Coincidenta face ca cei de la American-Rails sa publice tot azi o superba imagine din septembrie 1947 cu "City of Los Angeles" plecand din Chicago, in compunerea lui fiind si ceea ce tu ne-ai aratat mai sus...De remarcat si cele doua E7A...In '47 traseul de 2300mile (3700km) era strabatut in 39h si 45'.

apropos de hevyweight, mai adaug eu ca multe vagoane de acest tip au capatat si destinatii speciale, vagoane private, salon, presidentiale...Tocmai datorita constructiei robuste si spatiului generos.
Am in proiect, unul din multele care asteapta de multa vreme, un "greu" transformat in scoala. Modelul original, admirat evident intr-un muzeu, mi s-a parut o tema exceptionala. Un astfel de vagon cuprindea sala de cursuri, o mica toaleta, o cancelarie, o bucatarie si...dormitorul dascalului....
O astfel de "Travelling schools" mi s-a parut o tema foarte interesanta de reprodus la scara.

 

[CristianG]

Scoala in fost vagon de calatori este ceva deosebit !
Vagoane locuinta sunt prezentate pe forum, am citit de moteluri folosind caboose ca si camere si am vazut/pozat
diorama in vagon (Kempton Station PA):

magazin de antichitati si punct vanzare hot dog (Midland Park NJ):

restaurant Victoria Station "steak house" (Wayne NJ), din pacate a dat faliment:

Personal consider ca, pana la reabilitarea pentru serviciu activ sau turistic, folosirea materialului rulant in modul prezentat sau ca mobilier urban este de preferat valorificarii ca fier vechi.
Toate aceste exemple au marimea potrivita pentru un modul inedit de expozitie.
Cred ca un subiect separat unde sa postam astfel de exemple ar fi binevenit.

 

[CristianG]

ATCHISON, TOPEKA & SANTA FE (“AT&SF”) M.177 MOTORCAR
Construit in 1929 de General Motors, Electro-Motive Division si Pullman Co., putere 400 CP., greutate 70 t., lungime 67 ft. 4” (20,5 m.)
Donat de Santa Fe in 1957.

Postul de conducere:

Automotoarele de acest tip, botezate de feroviari “Doodlebugs” combina trei functiuni, vehicul motor, automotor pentru pasageri si vagon de bagaje/posta-oficiu sortare posta.
Compartimentul pentru pasageri:

Incalzire si ventilatie pentru comfortul pasagerilor:

Compartimentul pentru bagaje/posta, folosit in prezent ca magazie in timpul restaurarii

A servit localitati rurale raspandite pe reteaua Santa Fe in Oklahoma, Kansas si Texas. Folosirea unui astfel de vehicul a condus la economisirea resurselor prin inlocuirea unei garnituri compusa din locomotiva, vagon postal, vagon bagaje, vagon calatori.
Catre sfarsitul carierei a legat localitatile Pampa, Texas si Clinton, Oklahoma. A fost retras in Topeka, Kansas in 1953.
M.177 este unicat prin faptul ca pastreaza motorul original cu benzina Winton, celelalte exemplare care au supravietuit au motoare diesel de inlocuire.

In present este in curs de restaurare ca vehicul functional.

 

[CristianG]

American Locomotive Crane No. 1887, Model 508CD
Macara autopropulsata cu capacitate de 40 t. construita in 1942 - 1943 de American Hoist and Derrick Co. pentru US War Department, US Navy, greutate 225.560 lb. (102 t.)
Donata in 1999 de Boeing.

A fost echipata, initial, cu un motor diesel Caterpillar care actioneaza atat sistemul de rulare cat si echipamentul macaralei.
Istoria serviciului la US Navy nu s-a pastrat, dar in anii ’60 a fost folosita de Douglas Aircraft (in prezent parte din Boeing) impreuna cu o locomotive diesel de manevra si un vagon platforma de 40 ft., toate trei echipamentele locomotiva – macara – vagon platforma se pastreaza ca set in muzeu.

Macaraua este in stare de functionare si asigura serviciu de profil in cadrul muzeului.

 

[CristianG]

Speeder
Este o mini drezina utilizata de feroviari pentru lucrari usoare de inspectie si intretinere a liniei.

Incepand cu anii ’90 a fost inlocuit cu vehicule rutiere (camionete, microbuze, sport utility) echipate cu “hi-rail” (vehiculul se sprijina cu cauciucurile, care asigura si tractiunea, pe linie si este ghidat de roti de cale ferata care, atasate de vehicul, sunt coborate mecanic/hidraulic).
Un microbuz Ford echipat cu hi-rail la trecerea de nivel Main Street in Ramsey NJ:

In prezent speeder este colectionat si reconditionat de hobby-sti care, organizati in North American Railcar Operators Association:
http://www.narcoa.org/
organizeaza excursii pe linii abandonate.

(poza preluata de pe site-ul narcoa)

 

[CristianG]

In incheiere trei mijloace de transport in comun, urban

LOS ANGELES RAILWAY HORSE CAR
Construit aproximativ 1880, lungime 25 ft. 9” (7,8 m.)
Donat in 1957 de Helpers of the Holy Souls Convent

Prima linie de tramvai cu cai a aparut in Los Angeles in 1874 si a fost treptat transformata in linie electrificata pana la sfarsitul secolului XIX.

LOS ANGELES RAILWAY TROLLEYS #51 & #57
Reprezinta urmatoarea etapa in transportul in comun, dupa tramvaiul cu cai.
Caroseria de lemn, construita de ateliere locale, este montata pe un sasiu de metal construit pe coasta de est.
Modelul prezentat este in constructie deschisa, fara pereti laterali; acest model a fost treptat inlocuit de “California type design” care avea o sectiune centrala inchisa si doua sectiuni deschise la ambele capete.

San Francisco Municipal Railway #21
Construit in 1906 de John Hammond & Co.
Exemplarul present in muzeu este un exemplu de “California type design” si a facut serviciu ca tramvai pe cablu in celebrul system al San Francisco.

A fost imprumutat, in 1955, pentru International Flower Show in Los Angeles si dupa incheierea expozitiei a fost transferat in muzeul cu titlu de imprumut permanent, deoarece tramvaiele pe cablu din san Francisco, conform regulamentelor orasului, nu pot fi vandute sau donate.

 

[catalin]

Jucaria din incheierea prezentarii tale mi-a mers la suflet...
Se intampla sa ai si poze cu "cabina"....ca nu pot sa-i spun altfel... ? Sau tramvaiul din imagine nu mai are montat sistemul de "gheara" cu care se misca ?

E prima data cand citesc despre interdictia de vanzare/donare a acestor vehicule. Ai idee ce sta la baza ? Ca oricum n-ai ce face cu el atata vreme cat e in afara sistemului si departe de cablul de tractiune..... Fara el e o simpla remorca.

Pentru cei care citesc dar nu cunosc sistemul din SF, mentionez ca aceste tramvaie nu au niciun fel de sistem de tractiune pe ele (de aia nici nu au pantograf, motor etc...). Sunt simple remorci. Intre sinele pe care ruleaza exista o a treia, de fapt un sant in carosabil prin care trece un cablu de tractiune permanent in miscare. Vatmanul are la dispozitie o "gheara" care se agata de cablu punand tramvaiul in miscare si o frana care, dupa decuplare, franeaza vehiculul....
Altfel...nicio sansa sa te descurci pe asa ceva...

SF 1943, susa: AmeriCar The Beautiful

 

[CristianG]

@Catalin,
Incerc sa raspund intrebarilor tale legate de "cable car" nr. 21

Exponatul din Travel Town este inconjurat de un gard de protectie si nu am putut face poze cu interiorul.
La San Francisco am ajuns tarziu, dupa inchiderea muzeului si am surprins numai doua instantanee din "powerhouse", locul de unde sunt actionate cablurile de tractiune

Postul de conducere cu pargiile de actionare a "ghiarei" si franei este intre spatarele scaunelor asezate cu fata spre exterior:

Toate drepturile apartin autorului:
https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=7130352

Un detaliu cu "ghiara":

Toate drepturile apartin autorului:
https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=28795901

Informatia despre interdictia privind vanzarea/donarea tramvaielor am preluat-o de pe panoul de prezentare din Travel Town:

(coloana din dreapta, la mijloc)

Cu toate acestea, pe lista tramvaielor aflata pe site-ul "Cable Car Museum" din San Francisco
http://www.cablecarmuseum.org/archive/cars/C2.htm
tramvaiul cu nr. 21 apare ca donat catre Travel Town; lista prezinta, in detaliu, soarta tramvaielor.

Arhiva muzeului:
http://www.cablecarmuseum.org/archive/
un link la care am ajuns mai greu, care cuprinde numeroase informatii despre tramvaiele pe cablu din San Francisco.

 

[CristianG]

In completare, as mentiona ca obiectivul "San Francisco Cable Cars" este inregistrat din:
- 1966 cu "Office of Historic Preservation - California State Parks" ca Landmark nr. N26
- 1978 cu "National Register of Historic Places - National Park Service".
Aceste inregistrari permit accesul la subventii pentru intretinere si conservare dar si obligatii pentru proprietari privind protectia obiectivului.
Astfel, cel putin in prezent, echipamentele care devin disponibile sunt oferite cu titlu de imprumut permanent ca in anuntul de mai jos prin care se ofera un vagon tramvai si un "yard goat" (vehicul motor care tracteaza vagoanele pana in locul unde pot agata cablul de tractiune).