Smallville 1960 - modul nefunctional scara N

catalin

catalin

Well-Known Member
24 Aprilie 2007
2.885
105
Bucuresti
YAHOO
[email protected]
LOCATION
Bucuresti
Premisa machetei: un fel de joaca.

Pana la urma modelismul e o “joaca” serioasa. Tema acestei mici diorame este un colt din “Lumea Noua” in anul 1960. De ce tocmai 1960 ? Sunt multe de spus, prea multe de descris in cateva randuri aici. Mai exact este o tema urbana (am incercat altceva decat clasicul modul foto cu tunel, rambleu, podet si deal in spate - hotarati voi daca am reusit). Mai exact este o periferie a orasului Montreal (Quebec-Canada), asa cum cred ca arata in 1956-1960.

Totul a plecat de la cateva drumuri peste ocean (sau peste “balta” cum imi spunea un pilot german) si de la decizia emotionala de a achizitiona cateva nimicuri din magazinele de profil de acolo. Am cumparat fara o logica anume. Ajuns in Bucuresti mi-am facut initial alte planuri pentru bunurile cumparate ( sa le “romanizez”) insa, intr-un final, am luat decizia de a construi un mic modul nefunctional, la scara N, unde sa folosesc aceste machete, cat mai bine posibil. Nu este altceva decat un modul nefunctional la scara N, incropit din elemente achizitionate initial fara o logica anume. Ceva fara pretentii, pe care sa incerc doua lucruri:

1. Cateva tehnici basic de “weathering”
2. Tehnici fotografice la nivel de amator absolut

Plecati de la premisa ca nu sunt nici modelist si nici fotograf ci doar un user de forum care doreste sa va impartaseasca ceva din “pierderea” lui de timp.

Ca sa va fac rabdatori sa cititi tot va trimit o vedere din Smallville, o periferie fictiva a metropolei canadiene, asa cum am numit bucata de scandura pe care am incercat sa pun ceea ce am cumparat initial fara nici un plan.



Premisa doi:

Avem doua kit-uri DPM (divizie Woodland Scenincs) codurile 51200 si 51100, un castel de apa si o gara (nu va fi folosita pentru ca desi e trecuta ca model scara N de catre cei de la Kibri - cod 7757, e mai aproape de TT decat de N....). Avem un macaz si cateva segmente de sina Atlas (cod 80).



Pentru acestea am construit un "soclu" dintr-un blat de lemn (brad) si scandura 10 cm latime (toate provenienta Bricostore) lipite cu cuie si aracet de parchet. Pret estimativ (primavara lui 2011 - 20 E incluzand materialele, debitarea acestora si lipirea). Suportul are 30/62 cm. Scandurile au fost lasate la uscat in atmosfera uscata a biroului unde lucrez aproximativ 3 luni. Teama de cunoscuta "personalitate" a lemnului de brad...

Cladirile au avut initial alta destinatie. Am incercat sa construiesc doua cladiri romanesti din "belle epoque". Tot o joaca...
Spre exemplu, cladirea din prim planul vederii trimise in primul post (sper sa apreciati :)) a fost initial...o cofetarie romaneasca afectata de primul razboi mondial (tema unei alte diorame personale, de mult disparute):

 
Salut Catalin!

Foarte interesant! Da-mi voie sa-ti fac o mica corectie: dupa parerea mea nu exista modul "nefunctional". Nu de alta, dar imi sugereaza ceva gen "nefolositor" si cred ca modulul tau nu se incadreaza catusi de putin la asa ceva!

Pe de o parte, trenurile la scara N sunt suficient de mici ca sa poata evolua in liniste pe o scandurica de 62 cm lungime. La aceasta scara exista chiar si module functionale de dimensiuni mai mici. Desigur, nu poti sa invarti un tren pe el, dar poti sa-l faci sa evolueze din punctul A pana in punctul B, avand grija sa nu-l "scapi" dincolo de limita sinei. Chiar si daca nu ai un capat de linie acolo, un element de decor reuseste sa-l opreasca in mod eficient.

Dar chiar si in lipsa functionarii, modulul tau ramane un modul cu functie precisa, de exemplu aceea de modul pentru poze sau modul de testare a abilitatilor modelistice...

Asadar... modul static, dar nu "nefolositor!" :grin:

Spor la treaba, astept cu interes continuarea...
 
Multumesc Dorin,

deci, pana acum avem o cutie din lemn de brad, lasata la uscat in aerul cald al unui birou incalzit artificial iarna. O cutie de 10/30/62 cm.
Avem 3 cladiri gata, doua case etajate si un castel de apa. Gara de la Kibri, dupa masuratori amanuntite a ramas pe "tusa" pentru ca scara la care a fost realizata, nu era nicicum 1/160 decat daca macheta mea era populata de "bigfoot".

Weathering-ul cladirilor a fost realizat cu vopsea Revell si Vallejo ( aprox 1E tubul) din comertul romanesc, vopsirea cu pensule din comert si cu mana libera (mai exact cu degetul) metoda invatata de la un fost coleg de camin studentesc, pictor de ocazie pe malul Dambovitei.



intr-un final aratau cam asa :



si la "sedintele foto" despre care o sa vorbesc mai tarziu, cam asa:



Nu va fie teama sa dati cu "murdarie" sau sa distrugeti putin din zidaria cladirilor. Doar, asa arata si in realitate nu ? Doar sa fiti atenti unde aplicati murdaria. Cladirile se degradeaza acolo unde apa de ploaie curge pe perete: la margine pervazurilor, acolo unde acoperisul este degradat, la margine frontoanelor de la geamuri, la baza zidurilor acolo unde apa de ploaie arunca stropi plini de pamant pe zidarie.
Cautati pe net poze cu cladiri reale degradate de vreme. Sunt cele mai bune surse inspirationale.

Nici castelul de apa, desi incerca sa semene cu ceva nord-american, nu isi avea un loc sigur pe macheta, datorita faptului ca fusese facut dupa sistemul : "merge la N dar si la TT, si daca esti putin orb, si la HO". Cazanul de apa este ok pentru N insa balustrada pasarelei, daca o transformi la N e groasa cat o sina de 65 si inalta pana la gat. O sa vedeti ca i-am gasit un loc ulterior.
Modelul este comercializat sub brandul Noch in Europa si de Model Power in Nord America. Aceiasi marie, cu alta palarie, mult prea mare pentru N.

A urmat apoi o vizita in reteaua de magazine Hornbach care s-a soldat cu achizitionarea a doua spray-uri de 200ml, produse de o firma italiana de care nu mai auzisem niciodata: idea spray. Ma refer aici la raionul de materiale destinat picturii, nu la spray-urile auto sau cu vopsea "de gard". Ultimele le-am folosit si eu din lenea de a da cu vopseaua banca de pe terasa casei dar la scara N are granulatia prea mare. La fel si cele auto....

Pret tub, aprox 3E. Am ales gri-rece mat si maro mat (nu vad rostul vopselei lucioase in modelism decat daca machetezi un palat tiganesc). Tubul iti ajunge pentru 5 module, dar cum cantitati mai mici nu exista....

Eu le-am cumparat din magazinul H. din Corbeanca dar se gaseste in toata reteaua lor de magazine. Cu gri am vopsit (metoda mana libera) scandurile laterale si cu maro, blatul jucariei mele. Repet, totul din mana, pe balcon, urmarind o zi fara vant si lasand la uscat blatul intr-un loc inchis (in casa) ferit de razele directe ale soarelui sau de vantul aducator de praf al capitalei noastre.

Desi lucrez mai mult noaptea (datorita programului meu), vopsirea o fac exclusiv la lumina naturala, chiar daca asta inseamna sa astept prima zi in care ajung acasa pe lumina. Oboseala si lipsa luminii naturale pot duce la greseli greu de reparat ulterior.

va urma....
 
Catalin... imi place foarte mult ceea ce faci. Si multumesc si pentru modul in care prezinti. Foarte frumos. Iar cofetaria...Mmmm... parca as fi intrat acolo, dar mi-e frica de camionul rosu:)))
 
Multumesc Bogdanra.
Nu te speria de camion, ii vine si lui randul si o sa vezi ca e un "biet" International R 180.

Recunosc, eu lucrez foarte old-style. Practic sunt afon in calculatoare sau proiectare pe calculator motiv pentru care merg pe vechea solutie: fac o cutie din hartie (obisnuita, de imprimanta) cu forma cladirii (amprenta la sol si inaltimea). Evident, nu reproduc detalii de felul balcoane, turnulete, etc... E doar o cutie cu dimensiunile principale ale cladirii. Aceste dimensiuni se gasesc pe net la producatorii de kit-uri, deci poti sa te documentezi cat vrei, inainte de a achizitiona cladirea.

Ma joc apoi cu ele pe plansa aleasa ca fundament pana gasesc o solutie care sa-mi placa. Fac mai multe scenarii, fac o poza (nimic complicat) si la cateva zile distanta, cu mintea limpede (pe cat se poate...) vad care e cea mai buna.

Astfel am ajuns la urmatoarea aranjare generala. Evident, cum sunt zero in calculatoare, am reusit o "schita" in paint :) :



sau, poate conteaza si dictonul dupa care ma ghidez mereu: fa lucrurile simplu !

Pasul urmator: sine si strazi.

Si acum intervin prietenii. Scriam ca detineam sine Atlas cod 80 pe care imi propusesem sa le folosesc. Ajuns insa la o intalnire cu fratii de suferinta, undeva prin Valea Ialomitei pe unde ne vedem de ani buni (sau sa-i zicem Gaura Ialomitei ca au inceput lucrarile la metrou...) am vazut sine N produse de Atlas insa cod 55.
Nu are rost sa va spun ca in comparatie cu sinele cod 80, cele de cod 55 erau...din alta lume. Cu totul alta lume. Pe langa inaltimea sinei (despre care se tot aminteste) difera numarul de traverse/segment de sina si finetea lucraturii. Cand le-am asezat langa "traditionala" sina FLM cu terasament, deja era un vis urat.

Sina a fost lucrata simplu: am fixat sina cu bolduri pe o scandura. Am aplicat cu spray-ul maro de care scriam mai sus, la unghi de 45 de grade vopsea de la aprox 50 cm distanta. Dupa uscare, ciuperca sinei a fost curatata cu o alta bucata de lemn (incercati bradul pentru ca e moale). Fixarea sinei s-a facut direct pe blatul de lemn (fara blat de pluta sau alte materiale) din doua motive:

1. pentru ca este un modul nefunctional (nu nefolositor :)) nu am de ce sa-i fac antifonare

2. in viata reala, desi la asezarea liniei se construieste o prisma de terasament cu standarde exacte, pe liniile secundare, trafic redus, etc, aceasta prisma nu mai este vizibila.

Mai mult, am vazut pe diverse machete, cat de ireal arata aceasta prisma de pluta, mai ales in zona garilor (peroane). Sina pare mult prea inaltata si uneori e nevoie sa ridici aiurea nivelul cladirilor garii astfel incat trenul sa nu para ca merge pe la nivelul etajului 2.

Balastarea a fost facuta cu balast Woodland Scenics, cumparat din Romania si lipit prin metodele deja descrise de mai multe ori pe acest forum: apa cu detergent, aracet de parchet. Am folosit 20% dintr-un plic.
S-a mai folosit o pensula de 12 pentru aranjarea balastului inainte de lipire. Sursa pensulei: o librarie din Rahova. Rezultatul final:



Evident, traseul liniei este urmat de cel al telegrafului. Aici, am facut o alegere proasta: stalpi Model Power, ingrozitor de rau facuti. Am incercat sa scot de la ei cat de bine s-a putut. Operatii de baza: inlaturat bavuri, vopsit cu Vallejo (lemn mucegait mat) stalpii, alb mat izolatorii (tot vopsea Vallejo). Au fost "montati" pe o parte a liniei. Distanta intre stalpi a fost respectata cu strictete, dupa standardul american. Multumesc forumistilor americani pentru ajutor (forumul Atlas).

PS: macazul inca nu are mecanismul de actionare. E in rubrica: "to do".

va urma...realizarea strazilor.
 
Sal Catalin
Imi place ce ai facut pana acum. Din timidele mele incercari am observat ca este foarte complicat sa faci ceva simplu dar bine echilibrat, din acest motiv apreciez ceea ce incerci sa realizezi.
 
Arata foarte frumos , totusi o singura critica constructiva as avea: fundalul nu ar trebui sa aiba nori si la nivelul solului :grin: .
 
Corect Dragos,

Backdropul e acolo ... ca sa fie. E montat provizoriu pentru a avea eu o idee de spatialitate. Sfatul meu: nu montati deloc fundal la un modul foto mic. In poze rupe spatiul, oricat de bine ar fi facut. Preferati sa nu puneti nimic. Prin anumite tehnici simple de calibrare a unui aparat foto (ma refer la orice aparat foto nu la DSLR-uri) se poate obtine un efect spatial interesant, fara acest fundal.
 
Singurul fundal la un asemena montaj ar fi dupa mine ceva cvasi omogen / uni /, foarte blurat, pentru o spatialitate relativa.

Cu alte cuvinte Blur la greu...

Dar, asa cum spunea si Catalin, mai ales daca construiti si ceva mai inalt in spate (deal, cladiri) este OK si fara asa ceva.

problema va fi la diorama mea TT unde in spate am niste cesti de cafea de la locatia care era - si va fi candva din nou - bucatarie.
 
bogdanra: da, am aceiasi parere ca in cel mai bun caz, daca cineva vrea neaparat fundal, ceva omogen/blurat este cea mai buna optiune la spatii mici.

Backdrop-ul din pozele mele a fost folosit tocmai pentru ca in fotografii sa maschez elemente...casnice (de genul canilor de cafea sau a altor elemente pe care fiecare le avem in casa, dar pe care nu ni le dorim pe module).
In cazul dioramei tale TT cred ca pentru inceput un simplu carton alb-mat care sa mascheze cadrul dioramei ar fi minunat. Dar mai ales, putin mai multa lumina naturala, un aparat pe trepied (sau orice suport fix) si niciodata blitz.
Acestea sunt de fapt 3 reguli de baza in fotografia machetelor.
 
Continuam cu realizarea strazilor si trotuarelor. Am realizat strada si trotuarul eferent cu ajutorul a doua placi de plastic de 2mm respectiv 1 mm grosime. Sursa: clubul anonimilor din "gaura Ialomitei" de care va vorbeam mai sus. Sunt de fapt placi de plastic care sunt folosite in industria publicitara si in modelism, un material fenomenal inca nu deplin cunoscut in Romania, dar utilizat intens "peste balta".

Pasul 1 a fost debitarea in forma ceruta dupa magistralul plan realizat in Paint si aratat mai sus (gluma evident, cum sunt de "moda veche" exista o schita realizata cu creionul pe foaie de calc. Materiale necesare: hartie de calc (ramasa prin casa dupa pensionarea partintilor), o rigla plastic 30 cm de "uz scolar" cum scria pe vremea cand am facut eu scoala (acum e ceva in caractere chinezesti, nu pot traduce).

Placa de 2 mm grosime trebuie sa fie cota 0, placa de 1 mm trebuia sa fie tratuarul si baza cladirilor. Debitarea s-a facut cu o foarfeca mai mare si cutter simplu.

Strazile din epoca erau in mare parte din ciment si a trebuit sa reproduc acele "patrate" care apar dupa turnarea in cofraje a cimentului. La fel si trotuarul. Si aici am folosit informatii primite gratuit de pe forumurile americane de profil. Natura materialului permite scrijelirea lui usoara cu un cui sau bold. La fel cu ajutorul riglei de "uz didactic" .



Gurile de canal au fost realizate prin apasarea pe acest minunat plastic moale cu un capac de pix metalic (evident, partea dinspre pix), si gaurile de la canal cu un bold tot de "uz didactic". Vopsirea gurilor de canal s-a facut cu un rest de Revell maro, initial destinat altor scopuri.

Vopsirea "betonului" s-a facut cu acelasi spray de care va vorbeam mai sus, tehnica mana libera in mediul steril al balconului de bloc, intr-o zi fara vant.

Pe placa superioara am marcat locul cladirilor, curtile interioare, etc...
Asta pentru ca nu are rost sa pun iarba sau sa risipesc vopsea unde o sa fie o cladire :)



Este momentul de lipit diversele garduri sau de facut curti interioare. La N, dupa lipirea cladirilor, e mai greu de lucrat la curti interioare...

Am taiat cu o foarfeca fina locul unde in placa superioara trebuia sa fie imbinarea bordurilor sau micul lacas unde se planteaza copacii ornament stradal. Detaliile sunt ajustate cu o pila (dintr-un set de pile chinezesti) primit de la mama mea acum 25 de ani. Traversele dintre sine sunt din scobitri ieftine (din alea plate care se gaseau pe vremuri la "mici"...) vopsite tot cu gri si scrijelite cu un rest de smirghel.

Rezultatul final cu detaliile de rigoare, printre care si un minunat Mack C49 (daca vi se pare cunoscut, a circulat in "licenta" si prin Romania, ani buni) apartinand Montreal Transportation Commission incepand cu 1956, model realizat de "Weels of time".

 
Lipit si cladirile, inceput lucrat la detalii. Aici e munca adevarata...

Intre timp venit seara.

Apus de soare in oras. Vin navetistii de la gara. John, proprietarul cladirii rosii nu a gasit inca un chirias pentru spatiul de la parter. Spera sa stranga bani sa deschida un "pub" sau sa gaseasca un chirias bun. Pana atunci a acceptat ca pe acoperis sa se monteze un panou publicitar. Poate ii mai ies niste bani de aici. Maine poate prind si un tren in gara, pentru ca am auzit ca au introdus niste automotoare (lucru nemaintalnit pe aicea...) mult apreciate de cei care merg la munca in partea cealalta a orasului...



O fata se pregateste sa iasa pe bulevard...sa fie apreciata la ceas de seara.



Peter insa inchide magazinul. Azi i-a mers prost ....

 
Pe perioada concursului lokomotiv.ro am oprit postarile, asa mi s-a parut corect. Asta nu inseamna ca viata in micul cartier nu a mers mai departe. Nu poti opri timpul, nu ?

Peter nu a dormit cateva nopti, a cautat permanent solutii sa-si scoata afacerea din impas. Articolele sportive se vand prost, lumea a devenit mai sedentara... El vinde articole destinate biliardului, si pierde pe zi ce trece bani. Un prieten l-a sfatuit sa faca vanzari cu livrari la domiciliu. Nu auzise pana atunci de asa ceva... A cautat prin prieteni si a gasit o dubita de vanzare. E o ruginitura, dar spera sa o restaureze cat mai bine. Astfel, de cateva zile vecinii vad parcata in fata pravaliei un Chevy "Panel Truck", o vechitura din 1941 care insa prin 1960 inca isi facea bine treaba. "Papa" cam multa benzina, dar merge...



E un kit metalic GHQ, nevopsit dar care mi-a placut mult pentru calitatea executiei la doar 4.5 $. Stiu, pentru modelistul european piata americana plina de firme de "apartament" e complet necunoscuta. Dar gasesti o groaza de chestii, de calitate medie la un pret decent. Nu am rezistat tentatiei sa nu cumpar kit-ul...

Peter, si mai ales vecinul lui John, cel cu pravalia proaspat renovata, dar goala...:



... au format un comitet cetatenesc si cu multe scrisori la guvernator au obtinut repararea vechii gari din cartier si repunerea ei pe harta feroviara. Cladirea era acolo din 1881 insa era parasita. Oamenii foloseau un simplu peron, neacoperit, pentru naveta lor zilnica. Biata cladire se degrada pe zi ce trece. Era pacat de ea...
Acum, muncitorii inca mai lucreaza, gara e proaspat vopsita si ireal de curata, dar, foarte curand isi va intra "in drepturi".



despre ea...data viitoare....

PS: multumesc celor care au votat pentru acest mic test modelistic in concursul lokomotiv. Ma bucur ca v-au placut "povestile" mele. Am vazut multe machete frumoase insotite de fraza seaca (si oribila) : "voi lasa pozele sa vorbeasca". Eu imi dorect altceva...
PS 2: toate pozele sunt facute cu "savoniera". Nu pentru ca nu am un DSLR ci pentru ca vreau sa le arat tuturor ca poti face o poza decenta si cu un aparat mediocru. Important e sa sti sa-l folosesti.
 
Salut... din pacate nu exista asemenea firme si pt TT si Europa... eu am gasit omuleti la un pret foarte decent (80 lei 100 de bucati cu transport cu tot) in conditiile in care pt 6 omuleti la noi dai si 20 de lei... Calitatea este alta, intr-adevar, dar sa fim seriosi... cand vrei multime nu cauti detaliile...

Oricum la macheta ta povestile sunt aproape jumate din deliciul machetei
 
Daca azi vreunul din voi se nimerea pe peronul micii gari ar fi vazut o aratare galbena si neobisnuti de curata pentru vremea de afara. In capatul unui tren de marfa, remoracata probabil de la una din uzinele producatoare spre un sud mult mai insorit si cald, un F3A inmatriculat D&RGW (nu, nu D&G ...:) ).
De fapt eu am fost acolo din pura intamplare, neasteptand sa vad un diesel atat de "colorat" intr-o zi atat de banala. Si nu orice diesel, ci un F3, unitatea cu post de conducere, adica A, de unde si numele de F3A. Asteptam "naveta" spre birou si statia mea e langa cladirea statiei...
Norocul meu :)



M-am uitat in jur sa vad daca vine autobuzul. E gol.... pana si pe peronul garii, la mica rampa nu erau decat doi politisti adormiti de aburul de cafea si mirosul de gogosi. Langa, cativa navetisti matinali, sorbind din ochi gogosile politistilor... Ii urasc ca au timp de gogosi si cafea.



M-am intors in statia de autobuz pentru ca insepuse sa rasara soarele si m-am gandit sa profit de lumina puternica, laterala si cautand ca aceasta sa-mi "cada" din spate.



Locomotiva a fost apoi trasa pentru cateva minute pe o linie moarta, langa rampa de incarcare vite, si am avut ocazia sa-i fac o poza intreaga pana s-au atasat alte vagoane la marfarul de trazit.



Intr-un final a venit si obositul meu de GM care ma duce spre munca si am apucat sa-i mai "trag" 2 poze "aplecate" din usa autobuzului:



Cine stie cand mai ajunge pe aici....

Locomotivele seriei F au inceput sa fie produse incepand cu 1945 si au fost locomotive universale, diesel electrice, de 1500 CP. Locomotivele au aparut la 10 ani de la aparitia E-ului si au fost partida castigatoare impotriva tractiunii cu abur. Sunt, cred, imaginea cea mai cunoscuta a tractiunii diesel nord-americane, existant in diferite variante si inmatriculari pe tot continentul. Au fost retrase foarte tarziu, parte din ele facand si acum parte din flote nostalgice. In cazul in care sarcina trenurilor o cerea puteau fi legate cu unitati de tip B (fara post de conducere) sau tot cu unitati tip A.
Modelul F3A din poze este realizat de KATO, mai exact este articolul 176-1303 si a fost achizitionat din premiul lokomotiv.ro din aceasta toamna. Tin sa multumesc celor care au votat macheta si celor de la trains-addicted.ro care au importat modelul si au avut grija ca acesta sa ajunga la mine in conditii mai mult decat OK.
 
frumoasa povestea si sa te bucuri de F3A
 
Salut Catalin, frumoase pozele si faina locomotiva... Desi eu sunt un impatimit al epocilor mici si al aburului, trebuie sa recunosc ca dieselele astea americane au un ceva aparte... pe care l-ai prezentat intr-un mod foarte interesant, felicitari si multumesc!
 
Trebuie să te autentifici sau să te înregistrezi pentru a răspunde aici.
Sus Jos