Reportaje diverse

  • In perioada urmatoare o sa vi se solicite modificarea parolei. Pana la modificarea parolei, userul poate figura ca si blocat, odata modificata parola, userul este reactivat automat.
    Pentru orice problema va rog folositi butonul "Contact"

srazvi

Well-Known Member
Trenulist
14 Martie 2016
1.095
0
Arad
LOCATION
Arad
ROMANIA
-----------
1. Distrugeti Muntii Calimani!
de Mihai Buzea | 20 Iunie 2007
___________________________
Muntii Calimani se desfasoara aproximativ de la valea superioara a Muresului, in sud, pana la orasul Vatra Dornei, in nord. Alaturi de Hasmas si de Suhard, este unul dintre cele mai bine impadurite masive din Romania. Spre deosebire de ele, aici s-a incercat o exploatare de suprafata, cu consecinte devastatoare asupra peisajului. Accesul este foarte dificil pe jos, pentru o excursie reusita se impune o masina preferabil de teren. Despre ce pateste un amarat fara asemenea dotare... lectura placuta! Pentru ca daca esti prost, cobori din tren la Toplita; daca nu, la Stanceni, si faci de trei ori mai putin. Cobori deci la Toplita si petreci o minunata zi de mahmureala pe drumuri forestiere. Spre seara ajungi la refugiul Iezer, curat dar încuiat, ca orice treaba ungureasca, asa ca te duci sa vezi ce e cu lacul Retitis: lac glaciar de buzunar, înecat în jnepenis, dar dotat cu pluta, ghioander si scaunel pentru ghioanderist – ungurii-s nemti mioritici. Daca nu ploua, acolo pui cortul si dormi pe gratis, daca nu, sus la punctul meteo, pe bani. Si mai zici si bogdaproste, ca meteoristul e cam homo, nimeni nu-i perfect, dar daca ai destui bani sa platesti, dormi pe spate.A doua zi nu faci deloc mult pana pe varful Pietricelul, pe care n-ai ce cauta sa te sui, ca n-are traseu si e complet îmbracat în jnepenis. Dupa ce te dai jos cu chiu cu vai de pe Pietricel, treci o sa si urci iar, ca sa vezi lucrul pentru care ai batut atata drum din Bucuresti: varful Nehoiasul Romanesc, curatat, dupa o idee de-a lui Ceausescu (”exploatare de sulf”), asa cum cureti un cartof cand ai sector la bucatarie: în spirala aproximativa. Efectul general e devastator, un sinucigas masochist n-ar fi reusit asa ceva cu propriul corp: merita sa aduci un nostalgic comunist pana aici, desi sper sa ai printre prieteni mai multi cititori de-ai nostri decat de-ai lor.Pe harta zice ca tot acolo e si refugiul Luana; nu e nici un refugiu, în vale sunt doar baracile muncitorilor care au izbutit minunea asta, si care acum ”trec în conservare” de vreo cativa ani ”Exploatarea de suprafata Caliman”. Tu îti vezi de drum, mai treci o sa si urci pe Nehoiasul Unguresc, în parte ca sa-ti faci o idee cum era muntele asta înainte, în parte pentru ca pe acolo e traseul. Înca un mic efort si dai gata si panta pana pe Pietrosul Calimanului, al doilea din Orientali dupa alt Pietros, al Rodnei (popor de mare imaginatie, ce sa zic). Din el izvoraste Neagra Sarului, care n-are nimic negru, afara de padurile virgine prin care trece (numai pe munte culoarea neagra se asociaza cu virginitatea; la oras e mai mult pe dos), pline de dihanii: tu n-ai noroc decat de un biciclist, student la silvicultura, care pune în brazi capcane de gandaci. Ai toata ziua în fata sa ajungi pana în Vatra Dornei, noi sa fim sanatosi, 40 de kilometri, nu te ia nimeni cu masina.Pentru ca de ce sa te ia, daca esti prost: tot ce mi-ai zis poate fi facut cu o masina buna, daca ai, sau cu ce ai, daca ai. Din Vatra Dornei la Toplita faci exact cat faci de la Toplita la Vatra Dornei, iar Muntii Calimani îi treci prin saua aia dintre Nehoiase, romanesc si unguresc, sosea buna, facuta pentru camioane încarcate cu piatra, cum sa nu tina si masina ta?!O sa te duci si tu cu masina cand o sa te faci mare, nu? Si p-aia pedestrasi cu rucsacu-n spate, stropeste-i da-i dracu’, la munca nu la-ntins mana!
Muntii_Calimani_3813_m.jpg



2. Romania e o ecuatie cu multe substante necunoscute
de Dl. Goe | 10 Iulie 2007
________________________
Mister total la Hunedoara. Cica o cisterna cu o substanta necunoscuta s-a rasturnat intr-un sant. Romania e singura tara din Europa in care o substanta poate ramine necunoscuta mai multe zile. Asta pentru ca specialistii nostri care fac analizele intii miros, dupa aia gusta, si daca nu ii doare burta isi umplu si niste canistre, ca nu se stie niciodata cind ai nevoie de ea.
Romania_e_o_ecuatie_cu_multe_substante_necunoscute_7473_m.jpg


3. Creasta Cocosului
de Andrei Cristian Nagy | 07 Iulie 2007
_____________________________
Asa cum ii spune si denumirea, Creasta Cocosului e o adunatura de stanci care seamana cu creasta unui punker. Ar fi 3 cai de acces. Se poate urca din Cavnic, de prin pasul Rotunda. N-am incercat si nici nu stiu de unde incepe traseul. Se poate ajunge acolo cu masina sau cu autobuzul, daca-l rogi pe sofer sa opreasca la momentul potrivit. A doua varianta ar fi urcarea de la Mogosa (statiune de schi), traseu putin mai lung si ar fi un pic mai mult de urcat decat in cazul celui de al treilea. Traseul e marcat si se intalneste cu cea de-a treia varianta. La Mogosa ajungi fie cu masina, fie cu autobuzul pana in Baia Sprie, iar din statie pana la debutul traseului ar mai fi vreo 4 km de parcurs fie pe jos, fie cu "ia-ma nene" daca esti norocos si cineva te baga in masina impreuna cu tot echipamentul de munte. Daca nu, ai de dat din picioare!

Romani, distrugeti Creasta Cocosului!

Sunt greu batranii de pornit...
Si uite ca insfarsit ne-am facut curaj ca sa iesim un pic pe munte. Doar la 1200 de metri dar tot munte se cheama pentru ca e ceva de urcat, atat cu masina pe sepentine cat mai ales pe jos pe drum forestier si pe poteca marcata.
Prajim deci o felie de paine pt micul dejun, o ungem cu ce gasim prin frigider, punem in rucsac nelipsita slanina, niste ceapa, ciresele, apa si o patura cam grea si cam groasa pe care am purtat-o in ultima ei excursie. Mai bine ma intind pe niste pungi de gunoi decat sa am 2 kg in plus in spate. Primul obiectiv e supermarketul, pentru aprovizionare. Ne luam ceva de mancare, conserve de peste, paine, rosii, napolitane. De baut doar apa. Fetele se intereseaza si de ceva reviste de parca ma duc in varf de munte special pentru a afla ce mai face Andreea Marin sau Ion Ion. Renunta la idee, oricum e destul de carat in spate. Acum suntem cu adevarat pregatiti pentru a merge pe Creasta Cocosului.
Ne indreptam cu masina spre Sighetu Marmatiei, urcam Gutinul si ne oprim in varf la Popasul lui Pintea. Cativa maidanezi cersetori ne privesc cu ochii umezi. Le promitem ca o sa primeasca ceva la intoarcere si ne lasa in pace. Asa ca, rucsacul in spate si sa inceapa distractia. Traseul e marcat si nu sunt sanse de ratacire. Indicatorul spune ca drumetia ar fi de 2 ore, eu zic ca e de 2 ore jumate pentru ca mai trebuie facute si mici opriri. Ca de obicei inceputul e un pic mai dificil. O urcare mai abrupta urmata de 5 minute de pauza si de o sesiune foto. Prin padure inca se mai simte umezeala, mai intalnesti cate o balta in drum, iar in balta nu vezi peturi ci doar broscute interesate de procreere. Ce poti face duminica, broasca fiind, ca doar la biserica nu ai de mers? Nu avem timp sa cercetam padurea, incercam sa ajungem cat mai repede in varf pentru a evita caldura mare a amiezii. Ocolim cu dibacie zonele mai mlastinoase de pe poteca folosindu-ne de bolavanii sau de trunchiurile de copac asezate in noroi special pentru a usura traversarea. Dupa cateva minute de mers in racoarea padurii iesim pe o pajiste. Pe celalalt versant se pot vedea partiile de schi de la Mogosa si Suior. Unde sunt zapezile de altadata? Pe caldura asta abia astept sa-mi pun schiurile in functiune.

... dar de-i pornesti sunt greu de-oprit!
Lasam in urma racoarea padurii si inaintam prin iarba insotiti de razele soarelui. Cu siguranta o sa ajungem acasa prajiti si insolati. Am fost neinspirat si cu o zi inainte m-am tuns scurt. O sa mi se arda si pielea capului. Intalnim un grup de copilasi iesiti la plimbare cu profesorii. E bine de stiut ca cineva se ocupa si de sanatatea copiilor. Pedalam mai energic incercand sa-i depasim ca doar nu o sa ajunga o trupa de copii de generala sus pe Creasta inaintea noastra. Pasim cu atentie prin iarba si incercam sa nu iesim de pe poteca. Mai sunt prin zona si serpisori iesiti la bronzat si nu ar fi indicat sa-i deranjam. Si daca tot veni vorba de serpi, in caz ca aveti ghinion si e cineva muscat, in nici un caz sa nu va apucati sa sugeti veninul. Faza asta merge doar in filmele cu cowboy. Veninul trebuie oprit din drumul spre inima si cam atat. Nu fac pe desteptul, m-am interesat si eu si poate o informatie in plus nu strica.
Un nene, asistat la sol de nevasta, trece un paraias cu Dacia 1310. A urcat pe la Mogosa pe un drum cam plin de bolovani. Sa mai zica cineva ca nu avem masini bune! Mai tarziu ne-am intalnit si cu un Mitsubishi 4x4. Fiecare dupa posibilitati si cu perceptia lui despre natura. Din fericire inca mai sunt destule gropi de astupat prin orase asa ca o sa mai treaca ceva vreme pana o sa avem autostrada pana la poalele Crestei.
Dupa ce am luat ceva distanta fata de trupa de copii, ne-am permis sa facem o pauza si sa inghitim o gura de apa. Cam un litru jumate de persoana ar trebui sa fie suficient. Inainte de urcarea finala ar fi un paraias care iese din pamant si se mai pot lua de acolo provizii de apa. Cei fitosi totusi nu cred ca o sa se adape de acolo. Brazii erau inmuguriti asa ca ne-am propus ca la intoarcere sa strangem cativa si s-o punem de un sirop. Ultimul obstacol e poteca amenajata din padurea de faget de la poalele Crestei. E racoroasa asa ca am profitat un pic de umbra pentru ca sus ne astepta doar soarele dogoritor. Vazandu-ne in varf am intins patura cea grea si fiind infometati ne-am apucat sa imbucam ceva. Evident slanina cu ceapa a fost cea mai gustoasa insa nici napolitanele sau ciresele puse deoparte aseara nu au scapat de foamea noastra. Tricourile pline de transpiratie le-am pus la uscat intr-un bradulet care s-a incapatanat sa creasca pe platoul supus de obicei vanturilor destul de puternice. De aceasta data nu vantul a fost problema ci turmele de musculitele care ne-au invadat intimitatea si care sunt al naibii de suparatoare. Ma puteti condamna daca vreti dar eu tot am ucis cateva si mi-a parut rau ca nu m-am inarmat si cu un spray de muste. Pe platou era destul de multa liniste. Doi tineri mai indrazneti tocmai isi strangeau cortul, trupa de copii de generala nu a zabovit prea mult si spre surprinderea mea pruncii au fost destul de cuminti nefacand prea multa galagie si necatarandu-se pe varfurile stancilor. Un alt grup si-a adus ceva carne la prajit si au reusit sa gaseasca niste vreascuri pentru foc. Dupa ce ne-am potolit stomacele ne-am ingrijit de indestularea privirilor si a aparatelor foto. Daca ai un pic de indrazneala te poti catara pe cateva stanci mai accesibile iar de preferat e sa privesti in zare si nu in jos. Cei mai curajosi pot parcuge aproape intreaga creasta stancoasa dar trebuie sa stea bine cu inima, cu raul de inaltime si de preferat ar fi sa nu bata vantul. Cativa alpinisti si-au fixat corzile si s-au pus pe treaba. Un incepator se catara mai cu atentie, noi insa nu am mai ramas sa pariem daca pica sau nu. Coborarea nu e deloc lipsita de dificultate si e cam la fel de solicitanta ca si urcarea. Oricand poti aluneca sau oricand iti poate ceda glezna.

Si a distruge e o arta. Prieteni, stiti voi de ce!
Nu e frumos sa urmezi acelasi drum ca la urcare dar acum asta a fost situatia. Continuand traseul se ajunge la Vf. Gutin, Trei Apostoli si apoi in Cavnic. Dar masina tot la Hanul lui Pintea era asa ca am preferat sa mergem noi la ea decat sa o chemam pe ea la noi.
Asa cum ne-am propus, la intoarcere am distrus un pic brazii pentru a aduna muguri proaspat nascuti. Tunetele ne-am avertizat ca nu e frumos ceea ce facem si ne-au grabit spre casa. Nu aveam nevoie de ploaie si cu atat mai putin de fulgere. Oricum, la intoarcere, am remarcat si urmele celor care si-au terminat tigarile exact in padure sau li s-a parut prea greu sa mai care putin petul pe care l-au golit de E-uri racoritoare.
Sucul de brad evident din muguri de brad a iesit destul de gustos. Din nefericire nu pricep de ce e nevoie de atata zahar pentru a-l prepara. Pai ambalajele alea de ciocolata si de dulciuri de sub brazi ale cui erau?
Creasta_Cocosului_5805_m.jpg


P.S. Acestea 3 sint de pe http://www.catavencu.ro
 
Si unul la polul opus:
http://balauru.wordpress.com/2007/07/27/ce-frumoasa-este-****/
:lol:
 
Era sa facem un reportaj despre Liebling, dar acum speram sa se inchida linia, cei de acolo au zis sa nu pozam gara ca-i cladire privata, cel de pe Malaxa nu ne-a lasat la bord decit in Jebel la manevra. Pe cine mira lipsa de calatori la CFR daca te trateaza cu indiferenta :aplauze:
 
pai si in plina era dijitala nu se poate lua un belet direct? :confused: :confused: :confused: :confused: :( :( :( nu exista acorduri intre
operatori?inseamna ca protectia consumatorului este doar cu numele(o mai fi?)
 
eu cred ca are,calculatorul inlocuieste multa hartogarie cum zici tu,insa ca la
noi....la nimeni
 
Hai ca m-am distrat azi pe furtuna cind a cazut curentul la ora de virf in gara CFR Arad, cica nu putem da bilete, va da pe tren :lol: . Plina campanie de promovat blatul :evil:
 
Am zis ca fac un reportaj pe tema scoaterii tramvaiului peste podul Traian(daca nu Decebal) si inlocuirii cu autobus, care pe linga ca trebuie sa schimbi si sa dai doua bilete(daca pe tramvai nu-i validator cu data si ora) mai si circula rar:
http://www.youtube.com/watch?v=ykH7Mdb7wx4
Apoi am aflat ca de fapt podul se poate repara in 5 zile doar ca idiotii ce trebuie sa dea aviz nu se pun de acord cu ce lucrari trebuie efectuate podului, cel de la Bucuresti sustine ca ajung cele de intretinere iar cel cu mot de la Timisoara vrea lucrari ample de reabilitare. Pina nu se pun cei doi de acord nu se face nimic, desi banii au fost alocati de primarie iar compania de transport are lipsa la capitolul soferii de autobus. Deci se iau cei doi cu avizele si se pun la baza podului(2 m adincime minima) si gata. :skul:
 
Personal nu servesc Bloguri, consider ca timpul e prea pretios ca sa citesc "cujetarile" unuia sau altuia... DAR iata ca blogul unui frate modelist mi-a pus "capac"... :D si-mi place... altfel nu as posta aici link-ul .
De cate ori il citesc, am senzatia ca ascult postul de radio al unui crainic trasnit, dintr-un catun texan, care desi stie ca-l asculta doar cele 10 familii ale asezarii continua sa-si verse, cu un mare talent, critica la o societate bolnava... :D :D :D
http://rauwoitorul.ablog.ro/2008-04-15/distrugatorul-de-mituri-serie-noua-ir-si-roma.html
 
Cum se mai construieste in Ro: http://www.realitatea.net/video_464312_un-mall-din-galati-s-a-prabusit-dupa-ce-muncitorii-au-sapat-prea-mult-la-fundatie---vezi-video_343076.html
 
Ar trebui sa facem cheta sa-i angajam pe priceputii muncitori sa repete figura si la cladirea guvernului si la parlamentu' lu' peste :D