Mai zilele trecute am avut ocazia unei călătorii fulger, un turneu de 2 zile la Viena şi Budapesta.
(PERĂÂPLU s. n. călătorie pe mare în jurul Pământului; circumnavigaţie. ââĹ (p. ext.) voiaj turistic pe mare sau pe uscat; turneu. (< fr. périple) )- asta pentru a evita polemicile legate de titlu.
începuta cu o plecare programata din Cluj la ora 03.25 în dimineata zilei de 8 iun. ajuns la punctul terminus (capitala Austriei) la ora 10.30 ora locală (ora 11.30 ora României)
După un drum de 8 ore în care 3 ore jumata i-am făcut până la autostrada M3 Debrecen - Budapesta (230 km) iar restul de 480 km in 4 ore juma am descins în Viena.
Am oprit lângă Schönbrunn, parcând lîngu Muzeul Tehnicii, în capătul celebrei Mariahilfer Strasse. Din păcate timpul mi-a permis să văd din Muzeul Tehnicii doar cateva minute din exterior.
Prima poză, bineînţeles, cu un tramvai vienez:
Am găsit un ajutor nesperat pentru nevoile fiziologice (dar misogin ajutorul):
Am prins un cadru general cu pădurea Lainzer Tiergarten, unde prin dreapta ei este autostrada de vest spre Linz, Germania, etc...
Inrarea în Schönbrunn:
Plin de turişti, bineînţeles că majoritare erau camerele foto care ascundeau în spate un japonez.
La intrarea în castel, drumul trece peste celbrul U-bahn vienez
Pentru biciclişti, e fenomenal serviciul asigurat de primărie.
Parcare de biciclete publice, situate în diverse puncte ale oraşului.
Serviciul este gratuit pentru o oră, exact cât este necesar să ajungi de la o parcare la alta (cam toate parcările sunt în zona turistică). Introduci cardul personal, îl memorează şi când predai bicicleta ori îţi ia un euro pe oră (daca ai depăşit prima oră gratis) sau îţi restituie soldul intact.
La ei, bicicliştii au mare prioritate:
Semafoare, benzi speciale prin tot oraşul:
Piaţa Operei, tramvaie vechi şi noi. cele noi, lungi fără număr, fără număr...
cel mai vechiuţ aşa micuţ şi drăguţ:
Stephanspaltz cu al său Stephansdom
La doi paşi de Stephansdom se află un magazin de modelism superb.
Dar să fi vrut nu nimeream o zi cu o vienă mai pustie ca în ziua de înălţare.
Joi, în afară de punctele turistice totul era închis. Am vrut să mă opresc pe Mariahilfe dar totul închis. Aşa că m-am mulţumit cu o privire rapidă prin vitrină. La fel şi magazinul de la etaj de pe Graber Strasse
în schimb, se vedea peste tot atmosfera elegantă. Turişti eleganţi, vienezi îmbrăcaţi la costum la plimbare pe Kartner Strasse. ĂËi ceea ce m-a frapat acum 20 de ani la prima vizită, şi acum mă minunează:
Puncte de vânzare ziare, în care iei ziarul şi bagi banul. Cât am sta juma de ceas lângă un aşa punct de vânzare pe toţi i-am văzut introducând fisele abia apoi scoţându-şi ziarul. E puţin mai multă civilizaţie ca prin alte părţi ale Iuropei.
ĂËi aşa cătinel, cătinel am ajuns la Westbahnhof. Am vrut să văd mai bine cam cum e treaba cu trenul şi maşinile. Indicator de dirijare spre rampă:
Imagini din gară:
Spirit of Zurch:
însoţitoarele de vagon erau unguroaice.
ĂËi iată rampa de încarcare a maşinilor pe vagon:
între timp ce pozam de colo colo, a tras o garnitură cu două vagoane pentru transport maşini. Am observat că ultimul vagon l-au legat cu lanţuri de rampa de încărcare.
înainte de a ajunge la Westbahnhof, am vizitat celebra Hundert Wasser Hause. Mi-a plăcut îndrăzneala cu care au decorat clădirea, faptul că este plină de terase verzi...
Toaleta:
ĂËi de aici fuga-fuguţa la Budapesta cu o oprire de un ceas la Schwechat (Aeroportul Internaţional Viena), pentru a mă delecta cu roiul de maşini şi avioane ce aleargă pe platformă şi pe pistă ca un roi de molii, cu singura diferenţă că faţă de molii maşinile şi avioanele merg după o ordine bine stabilită. Am vrut să scot aparatul foto neobservând noici un afiş cu fotografiatul interzis, dar în a doua secundă două dulapuri (adică agenţi de pază) mi-au sugerat că e mai bine să-l pun la loc în buzunar, ceea ce am şi făcut. Nu că nu puteam să-i dovedesc, dar nu am vrut să-i fac de râs.
Seara, cu ajutorul sfântului iPhone, am găsit o reducere la Hotelul Ramada din Budapesta undeva la 55 euro camera dubla, faţă de 180 preţul normal, ceea ce m-a făcut să mă cazez acolo să fiu şi io domn, măcar o noapte. (hotel de 5 stele, cu băi termale, băi turceşti, băi cu aburi, băi în sus, băi în jos)
Dimineaţa de pe Dealul Cetăţii, Bastionul Pescarilor vedere spre parlament:
MĂÂĄtyĂÂĄs Templom
Podul cu lanţuri şi tunelul de sub cetăţuie:
O clădire frumoasă de pe VĂÂĄci ĂÂşt, cu o faţadă din lemn care adăposteşte un restaurant:
Pe malul dunării, câteva imagini cu o porţiune din traseul tramvaiului 2:
Iar la final, una dintre cele mai frumoase gări imperiale, Kelety Palyaudvar, într-un veşnic şantier de cinci-şase ani:
ZĂ END
(PERĂÂPLU s. n. călătorie pe mare în jurul Pământului; circumnavigaţie. ââĹ (p. ext.) voiaj turistic pe mare sau pe uscat; turneu. (< fr. périple) )- asta pentru a evita polemicile legate de titlu.
începuta cu o plecare programata din Cluj la ora 03.25 în dimineata zilei de 8 iun. ajuns la punctul terminus (capitala Austriei) la ora 10.30 ora locală (ora 11.30 ora României)
După un drum de 8 ore în care 3 ore jumata i-am făcut până la autostrada M3 Debrecen - Budapesta (230 km) iar restul de 480 km in 4 ore juma am descins în Viena.
Am oprit lângă Schönbrunn, parcând lîngu Muzeul Tehnicii, în capătul celebrei Mariahilfer Strasse. Din păcate timpul mi-a permis să văd din Muzeul Tehnicii doar cateva minute din exterior.
Prima poză, bineînţeles, cu un tramvai vienez:
Am găsit un ajutor nesperat pentru nevoile fiziologice (dar misogin ajutorul):
Am prins un cadru general cu pădurea Lainzer Tiergarten, unde prin dreapta ei este autostrada de vest spre Linz, Germania, etc...
Inrarea în Schönbrunn:
Plin de turişti, bineînţeles că majoritare erau camerele foto care ascundeau în spate un japonez.
La intrarea în castel, drumul trece peste celbrul U-bahn vienez
Pentru biciclişti, e fenomenal serviciul asigurat de primărie.
Parcare de biciclete publice, situate în diverse puncte ale oraşului.
Serviciul este gratuit pentru o oră, exact cât este necesar să ajungi de la o parcare la alta (cam toate parcările sunt în zona turistică). Introduci cardul personal, îl memorează şi când predai bicicleta ori îţi ia un euro pe oră (daca ai depăşit prima oră gratis) sau îţi restituie soldul intact.
La ei, bicicliştii au mare prioritate:
Semafoare, benzi speciale prin tot oraşul:
Piaţa Operei, tramvaie vechi şi noi. cele noi, lungi fără număr, fără număr...
cel mai vechiuţ aşa micuţ şi drăguţ:
Stephanspaltz cu al său Stephansdom
La doi paşi de Stephansdom se află un magazin de modelism superb.
Dar să fi vrut nu nimeream o zi cu o vienă mai pustie ca în ziua de înălţare.
Joi, în afară de punctele turistice totul era închis. Am vrut să mă opresc pe Mariahilfe dar totul închis. Aşa că m-am mulţumit cu o privire rapidă prin vitrină. La fel şi magazinul de la etaj de pe Graber Strasse
în schimb, se vedea peste tot atmosfera elegantă. Turişti eleganţi, vienezi îmbrăcaţi la costum la plimbare pe Kartner Strasse. ĂËi ceea ce m-a frapat acum 20 de ani la prima vizită, şi acum mă minunează:
Puncte de vânzare ziare, în care iei ziarul şi bagi banul. Cât am sta juma de ceas lângă un aşa punct de vânzare pe toţi i-am văzut introducând fisele abia apoi scoţându-şi ziarul. E puţin mai multă civilizaţie ca prin alte părţi ale Iuropei.
ĂËi aşa cătinel, cătinel am ajuns la Westbahnhof. Am vrut să văd mai bine cam cum e treaba cu trenul şi maşinile. Indicator de dirijare spre rampă:
Imagini din gară:
Spirit of Zurch:
însoţitoarele de vagon erau unguroaice.
ĂËi iată rampa de încarcare a maşinilor pe vagon:
între timp ce pozam de colo colo, a tras o garnitură cu două vagoane pentru transport maşini. Am observat că ultimul vagon l-au legat cu lanţuri de rampa de încărcare.
înainte de a ajunge la Westbahnhof, am vizitat celebra Hundert Wasser Hause. Mi-a plăcut îndrăzneala cu care au decorat clădirea, faptul că este plină de terase verzi...
Toaleta:
ĂËi de aici fuga-fuguţa la Budapesta cu o oprire de un ceas la Schwechat (Aeroportul Internaţional Viena), pentru a mă delecta cu roiul de maşini şi avioane ce aleargă pe platformă şi pe pistă ca un roi de molii, cu singura diferenţă că faţă de molii maşinile şi avioanele merg după o ordine bine stabilită. Am vrut să scot aparatul foto neobservând noici un afiş cu fotografiatul interzis, dar în a doua secundă două dulapuri (adică agenţi de pază) mi-au sugerat că e mai bine să-l pun la loc în buzunar, ceea ce am şi făcut. Nu că nu puteam să-i dovedesc, dar nu am vrut să-i fac de râs.
Seara, cu ajutorul sfântului iPhone, am găsit o reducere la Hotelul Ramada din Budapesta undeva la 55 euro camera dubla, faţă de 180 preţul normal, ceea ce m-a făcut să mă cazez acolo să fiu şi io domn, măcar o noapte. (hotel de 5 stele, cu băi termale, băi turceşti, băi cu aburi, băi în sus, băi în jos)
Dimineaţa de pe Dealul Cetăţii, Bastionul Pescarilor vedere spre parlament:
MĂÂĄtyĂÂĄs Templom
Podul cu lanţuri şi tunelul de sub cetăţuie:
O clădire frumoasă de pe VĂÂĄci ĂÂşt, cu o faţadă din lemn care adăposteşte un restaurant:
Pe malul dunării, câteva imagini cu o porţiune din traseul tramvaiului 2:
Iar la final, una dintre cele mai frumoase gări imperiale, Kelety Palyaudvar, într-un veşnic şantier de cinci-şase ani:
ZĂ END