Microbul trenulismului

[obiwan]

Deschid acest topic sperand ca vom participa cat mai multi , poate asa ne vom cunoaste mai bine. Mai e o rubrica, BUN VENIT pe FORUM.
Intentia mea ar fi sa dezbatem sumar sau pe larg microbul, cum si cand a inceput sa ne placa trenuletele .
nu stiu daca fac bine incepand io, totusi fac o incercare.
Cu multi ani in urma, prin anii '80 am vazut la magazinul Victoria in Bucuresti la raionul de jucarii un start set ce continea o aburoasa si vagoane pe 12 mm. TT. Nu mai stiu firma, insa imi aduc aminte ca m-a captat pe loc si am inceput sa ma uit ca si hipnotizat de sarpele KA din Cartea Junglei.Setul a rezistat ceva timp, dar fiind o jucarie socialista, dupa repetate demontari si demolari nu a ramas mare lucru din el. Timpul a trecut si dupa 25 de ani, in 2008 am reinceput cu un start set Mehano. Vagoane dotate cu lipsa compartimente si mobila, locomotiva hiper modesta, sina machu pichu, alimentator analog bunicel. Cautam apoi in Cluj prin magazine importante alte modele. in afara de tanga roz, papuci la moda si parfumuri pentru''pitzipoanca de companie ieftina'' nu am gasit mare lucru. Apoi a urmat scanteia, descoperind acest forum. Fuga la club, TRAINSILVANIA- CLUJ. vazut diorama, ramas interzis.
Asa am inceput sa-i cunosc pe membrii de la Cluj, ulterior o parte din trenulistii romani. bineinteles, au urmat achizitiile de modele, care mai de care mai detaliate si avand acel '' ia-ma acasa!''.
astfel am inceput sa colectionez machete mai mult sau mai putin reusite. Apoi am luat decizia de a face propria diorama, ca sa nu mai trenulesc pe covor. E penibil sa te prinda nevasta stand pe burta si holbandu-te la biele in miscare, cand altii se ocupa cu studiul revistelor pentru adulti, ca barbatii.
va las pe voi sa continuati, sper ca va avea continuare acest subiect.
O seara cu trenulete !

 

[andreiul]

Totul a debutat de Craciun, in 1980, la unchiul si matusa mea; Atunci am primit cadou in startset BTTb (TT) cu o locomotiva aburoasa


si doua vagoane de calatori





A fost dragoste la prima vedere. Insa alimentatorul cu baterie de 4,5 Volti nu tinea mult, asa ca a urmat celebrul si batranul FZ-1.

Apoi a urmat un vagon de bagaje, niste cisterne (se gaseau cel mai usor), vagoane de marfa, platforme, un vagon frigorific.

Apoi a venit anul 1984 sau 1986 cand "am dat lovitura": cu ocazia unei delegatii a tatalui meu in RDG, m-am ales cu un V200 (BTTB), precum si o garnitura de vagoane Y (o nebunie la vremea respectiva); deasemenea, tot atunci am primit si o gara, o casuta si doua poduri.

Datorita lipsei de piese de schimb, in anul 1989 am ajuns cu nici o locomotiva functionala (au cedat motoarele).

Dupa 1989, aproape ca nu se gaseau; tin minte ca era un magazin in Unirea, insa preturile erau prohibitive, si marea majoritate erau second hand.

Am incercat in aniii urmatori sa inlocuiesc motoarele cu unele de walkman, insa fara prea mare succes; in plus, sinele (nefolosite mult timp) au oxidat.

Asa ca a urmat o perdioada luuuunga de pauza, pana anul trecut de 23 august, cand am debutat cu un startset digital Piko (cel cu BR218 si 3 vagoane IC); evident ca mi s-a parut avion, in primul rand pentru ca era nou si in al doilea rand pentru faptul ca era digital.

In paralel am reparat si o parte din TT, am inlocuit vechile sine BTTB profil U cu sine Tillig cu profil I, si am reusit sa repar V200 (cu motor de Piko HO si cardane de BR218).

Apoi am primit cadou doua start seturi BTTB si inca doua locomotive TT; unul dintre ele, aproape nou, este, CULMEA, acelasi start setul pe care m-am apucat de trenulit in 1980. Pura coincidenta!

Ce a urmat? O avalansa de informatii acumulate super rapid, documentatii, manuale de reparatie, scheme, epoci, inmatriculari, companii feriviare, VOI TOTI DIN TOATA TARA, intalniri, expo de la Brasov ratata (poate anul asta reusesc sa ajung si eu), etc, etc.

Ce pot spune in incheiere este ca intr-adevar trenuletele sunt un microb, un virus... si care se ia. Sper sa ma tina buzunarul, timpul si zilele ca sa pot sa recuperez anii cat am stat pe bara si sa continui ce am inceput.

MULT SUCCES LA TRENULIT TUTUROR!!

PS: Am noroc ca am o nevasta intelegatoare din acest punct de vedere

 

[sogard_2003]

Am noroc ca am o nevasta intelegatoare din acest punct de vedere

Intradevar e un noroc !

La mine povestea a inceput tot din familie...cand pe la varsta de 6- 7 ani tatal meu s-a gandit sa imi cumpere SH de la un coleg de serviciu care avea "copii prea mari pentru asa ceva" cateva locomotive si vagoane de la PIKO respectiv BR80 si imi aduc aminte ca aveam doua si inca 4 vagoane tot piko verzi pe osii cu sticla in geamuri ,o nebunie...nu am reusit sa le stric ,stiu doar ca tatal meu mi-a facut un transformator destul de puternic la vremea respectiva ,aveam o punga intreaga de sine dar numai un macaz...eram in extaz cand le insiram pe covoare prin toata casa,aveam atat de multe incat le insiram cred ca pe o distanta de 7 - 8 metri ...

A urmat apoi sa imi faca tot tatal meu rost de celebrul set cu "LDH" si cu vagoane de marfa unul acoperit si altul platforma facute la Lugoj..insa va spun sincer dupa ce am vazu piko nu mi se mai pareau cine stie ce....

Dupa cativa ani buni a urmat sa le praduiesc la unirii la magazinul SH..si sa imi cumpar TT care erau de departe mai interesante si mai frumoase cu o varietate destul de buna de material rulant...dar nici alea nu au resitat prea mult timp la mine ..ingrijite ca de obicei le-am praduit si pe acelea....a urmat o pasiune de un an pentru lego si dupa care o pasiune ce se mentine in continuare pentru fotografie.

Nu stiu ce anume m-a motivat atat de mult,cred ca faptul ca am trecut o data pe la magazinul de la drept si am vazut acolo marea de trenulete....am ramas lipit de vitrina cred ca o ora....o ora fratilor de suferinta.si a aparut asa frumos prima mea comanda pentru N de data aceasta ceea ce mi-am dorit de mic.

Tin minte ca eram in gara la Simeria, rupt de oboseala si transpirat cu un rucsac de 30 de kilograme in spate ... corturi, oale bocanci haine...calduri infernale..coboram de pe munte.eram intr-o starea foarte proasta. Si imi suna telefonul intru-un moment neaspteptat. Comanda venise ,era in al (-lea cer de fericire..abia asteptam sa ajung in bucuresti...si uite asa a aparut prima mea locomotiva NOUA 1144 OBB...si pe urma au mai venit si altele....

..Tot ce pot spune despre modelism ,este faptul ca a devenit o ARTA si ofera o incursiune in istorie dar si in prezentul marcat de revolutia electricitatii, dupa mine trenurile reprezinta mana de otel a industriei mondiale. Pe zi ce trece aflu lucruri noi si nu ma mai satur de asta.

Am aici ocazia sa intalnesc persoane din toate categoriile ,de la colectionari pana la constructori ,cu mici certuri si cu distractii ... toate astea fac ca forumul sa fie atractive si sa speram ca vom ramane uniti pentru mult timp si sa colaboram mai mult .

Ma bucur mult ca ati deschis acest topic,iar pe aceasta cale vreau sa va multumesc ca existati ,pentru ca fara voi serile si noptile nedormite ar fi fost in zadar...

 

[Hachez]

Salut.

Microbul acesta mi sa infiltrat in sange acum 1 an. Vara trecuta cand eram la prietenul meu si mia aratat, atunci au inceput sa imi palca si mie trenuletele.
De atunci aveam un vis sa imi cumpar si eu cateva sa am cu ce ma juca acum 1 luna mi sa implinit sunt nou in aceasta arta.

Si va spun foarte sincer ca imi palce mult te ajuta sa iti dezvolti imaginatia sa vezi lucruri 3D e foarte frumos....

Totusi pana ajung eu la ani vostri voi avea si eu experientza

+ca, aunci cand eram mai micut adika acum 5 ani adica al 12 ani imi palcea mult sa vad trenurile in gara.....
Cred ca atunci mi'a intrat microbul propriu zis

 

[Endo_ro]

La mine totul s-a declansat cu o cautare intamplatoare pe net. Imaginile pe care le-am vazut mi-au adus aminte de doua intalniri cu trenuletele. Una din copilarie, foarte mic fiind imi amintesc ca varul meu avea ceva trenulete. Nu stiu la ce scara erau, mi-a ramas doar facinatia sinelor intinse pe covor. A doua intalnire a fost la sarbatorirea zilei de nastere a unui vecin mai micut de varsta. Tot ce imi amintesc este ca avea un dulap intreg plin cu material rulant. Totul in cutii, foarte atent aranjat. De fapt tatal era impatimitul si avusese ocazia sa cumpere de "afara" toate bunatatile acelea. Eram uimit !!! :x
Au urmat cateva vise cu jucarii, pe care le cautam la trezire . Si iata-ma acum cu destule , ba chiar mult mai multe decat am visat ... Am inceput cu Mehano hobby pe care nu le mai am, apoi Piko , vandute si ele la cresterea pretentiilor etc etc
Acum am invatat sa iubesc si o lok Roco si una Piko si una Mehano, chiar daca sunt diferente intre ele, important este cum iubesti locomotiva respectiva si mai putin altele (cu mentiunea sa facem diferenta intre patima, nebunia curata si hobby).
De asemenea posed una bucata sotie intelegatoare si un fiu care abia asteapta sa mosteneasca ceea ce o sa scape tot din mana lui fireste !!!

 

[liviu91]

Salut!

De cand eram foarte mic imi placea foarte mult sa calatoresc cu trenul, era o bucurie pentru mine sa astept trenul in gara si sa urmaresc fiecare miscare a unei locomotive ( imi placea foarte mult sa ma uit la roti... ) Cand eram mic am avut foarte multe seturi cu acele trenulete cu linii de plastic...si chiar aveam o "diorama" facuta de tatal meu pe un raft de sifonier

Microbul cred ca mi-a intrat cu adevarat in sange din cauza lu mixu :evil: . Cu ani in urma detinea o diorama cu sine profil U. Eram fascinat cand mergeam la el in vizita si o vedeam. Abea asteptam sa invart cate un trenulet pe ea :lol:

Cam de un an m-am "apucat" serios de acest hobby si de realizarea unei diorame.

Un hobby scump dar cu satisfactii mari!

Numai bine! :cafea:

 

[Dot]

Salut,

Personal cred ca din copilarie s-a "implantat" virusul :lol:

Imi aduc aminte vizitele la magazinul Victoria unde stateam fascinat cu nasul lipit de vitrina uitandu-ma la minunatiile de acolo.

Ulterior, dupa revolutie, am achizitionat sh o BR01 de la magazinul din Unirea... o mai am si acum ca amintire.

Lovitura finala am primit-o in 2000 cand, in timpul unei vizite la New York, am intrat intr-un magazin de trenulete

 

[gherghe]

salut!

la mine in familie suntem mai multi loviti mask de microbul asta al trenuletelor. bunicul a fost mecanic pe locomotiva si cred ca asta a fost punctul de plecare. cand eram mic ai mei parinti au facut o excursie in DDR si au venit incarcati cu multe bunatati (trei garnituri complete). toata copilaria mea am trenulit pe covor. acuma eu si tatal meu avem trenulete separate si incercam sa ne intrecem in achizitii (fiecare cu placerile lui, eu diesel iar el aburoase). dupa o periada in adolescenta in care am cam uitat de acest hobby frumos si m-am ocupat de modelism auto si navo (motoare termice) am reinceput sa visez din nou la construirea unei diorame.

asa sta treaba la mine in curte.

 

[victorian]

Cred ca aveam vreo 9 ani cand, intr-o vizita la un coleg de scoala, acesta mi-a aratat o cutie cu jucarii. Acolo, printre diverse alte lucruri am gasit niste sine micute si am fost fascinat de ele. Amicul mi-a spus ca erau de la un trenulet electric primit de la o ruda din strainatate. Am fost foarte trist sa aflu ca materialul rulant respectiv nu supravietuise trecerii timpului. Imi doream teribil sa vad macar un vagon, o roata, ceva. Aveam si eu un tren electric, era un soi de automotor Malaxa care mergea pe niste sine metalice cu traverse din carton, insa era doar o jucarie realizata grosolan, nu se compara cu acele sine finute, despre care cred ca erau Arnold la scara N.

Mai tarziu am descoperit magazinul de jucarii de pe fosta strada "6 Martie" din Cluj, unde existau fel de fel de "minuni", iar cea mai interesanta mi se parea o diorama de circa 1m pe 1m. N-am vazut-o niciodata in functiune, dar obiectul in sine ma atragea ca un magnet.

Tot acolo la magazinul din Cluj am descoperit ca exista mai multe scari modelistice, iar cele mai interesante pentru mine erau bineinteles cele mai mici. Din pacate, acelea erau si cele mai scumpe si in plus, in momentul respectiv la scara N nu existau decat cateva vagoane de marfa, cateva sine precum si -preferatul meu- un superb vagon de pasageri etajat. Toate erau Piko.

Pe urma, cred ca era prin clasa a VI-a cand am primit primul meu trenulet electric, un start-set Piko la scara H0 cu o locomotiva BR 80 realizata sumar si doua vagoane "donnerbuechse" care se plimbau pe un oval ce avea, minunea minunilor, si un macaz cu o abatere! Nu eram insa multumit, scara H0 mi se parea prea mare pentru mine, asa ca setul acesta complet l-am schimbat anul urmator intr-un mod avantajos cu un coleg de scoala, care mi-a dat in schimb colectia lui scara N. In sfarsit!!!!

Am primit asadar doua locomotive diesel BR 118, opt vagoane de marfa si cateva sine. Ulterior mi-am mai cumparat, de la magazinul de pe fosta strada 6 Martie un vagon de marfa acoperit care costa 28 de lei. Dar cea mai mare "nebunie trenulistica" a fost sa cumpar doua superbe macaze electice de la fostul magazin "Trei ursuleti" situat vis-a-vis de Magazinul Central. Au costat 90 de lei adunati cu truda, pe vremea cand un corn sau o ciocolata costau 3 lei. Pentru cine nu mai stie configuratia Clujului din acei ani, firma "Trei Ursuleti" inca mai exista sus pe acoperisul casei respective! Desi a facut deliciul copiilor mei, parte din colectia initiala din 1969 a supravietuit destul de intreaga, inca mai exista si chiar functioneaza.

Ulterior, abia in decembrie 2006 am vazut, m-am indragostit fulgerator si am achizitionat la Viena, un start set Fleischmann nou la scara N, care a dat un nou "imbold" pasiunii mele trenulistice prezente.

 

[mixu]

am citit cu atentzie ce se scrie aici si ma regasesc in m mai multe povesti
trenuletele au venit cadou de la nasa mea din america prin 78 era un startset piko destul de ok cu BR89 f bine realizata identica cu una din zilele noastre noua piko



dupa care am mai primit 2 macaze muuuulte shine curbe rampa piko si un E44 , E69 si inca o br 89 la fiecare aveam cate un vagon cel mai faschinant era cand invarteam pe covor E44 care urca orice pod cu cele patru vagoane dupa ea

preferatul meu a fost vagonul moderns de cl 2 pe boghiuri ,deoarece semana mult cu cfr urile de atunci ,era verde

prima diorama era formata din gara la scara N pusa pe 2 placi de traforaj cu cele 2 macaze H0 comandate de intrerupatoare maaari de curent... iar zapada era hartie creponata alba tocata marunt si lipita cu prelandez alb de unde pleca o linie ce trecea pe sub pat urca rampe.....

dupa care incet incet sau stricat / uzat toate locomotivele asa ca a u ramas in cutii multi ani pana sa apuc sa le repar (84 - 97) atunci a inceput internetul prin rom si printre primele situri vizitate a fost piko de unde am aflat de Livian Stanciu care era reprezentatnt aici in romania pe vremea aceea am ajuns si la Andrei Frangopol si cu norocul ca sotia ma-ntelege am facut prima "diorama" de perete
si aparuse si trenulete .ro care au vindut si primul set de etajate cfr dupa care am asteptat ceva de genu istoriei DA ului.



Dupa care a aparut Zanganel /Gam3 cu cfrurile lui asa ca am inceput si eu sa caut sa citesc si sa apreciez forumul asta si altul ce era la moda pe vremea aceea



Am uitat sa mentionez ca tata era proiectant in mase plastice la IVA Arad ,bunicu Maistru la depoul cfr Arad detashat disciplinar la Oravitza in anii 60 si unchiul meu care lucra in cadrul cfr la ceva sectie din simeria ...nu mai stiu ce exact dar la final inainte de pensionare lucra la macaraua de descarcat containere din Glogovat /Vladimirescu ...rolla de azi

daca tata ma ducea sa vad si sa merg cu metroul prin arad ..unchiul si bunicul meu avand permise cfr ma plimbau prin toata tzara cu trenul ..moldova ,mare
ce nu uit niciodata plimbarea cu mocanitza prin anii 80 de la alba la ighiu dar am mers pana l acapatul liniei la Aiud sau asaceva ...pe partea garii cu orashul in Alba era peron si din dreapta a ieshit o locomotiva H roshie cu vagoane mici mici parca din poveste ...imaginea asta o tzin minte cat traiesc.

deshi consuma toti banii si mananca tot timpul liber eu zic ca e un sport frumos chiar daca nu se dau medalii si diplome ...si nu avem concursuri ...merita practicat

 

[aulin]

Foarte frumos ce citesc aici,i-mi amintesc de primul start set Piko,vazut intr-o vitrina de magazin,o aburoasa si doua sau 3 vagoane(nu mai retin)citeva linii curbe si drepte,evident am plins degeaba,nu am reusit sa impresionez pe nimeni sa-mi cumpere minunea...uite asa,timpul a trecut,am ajuns familist dar ceva nu-mi dadea pace,i-mi placeau locom.facute la Electroputere,Faur,TOATE,asa ca am inceput sa vad daca reusesc sa le copiez la scara,greu dar am reusit pina la urma,cei din familie vazind cu ce-mi pierd timpul au crezut ca ceva nu este in regula cu mine dar lovitura de gratie au primit-o cind am avut acces la internet si achizitiile au inceput sa curga...si nici un semn de vindecare,desi multi vecini si prieteni au vazut colectia mea,nu au fost impresionati,o fii boala fratilor sau ce?

 

[Daniel]

Nu. E vorba doar de o pasiune, pentru trenuri la unii, pentru modelism la altii .
Mie mi-au placut de cand era copil. Faceam anual naventa cu trenul de acasa la bunici si ma bucuram nespus cand urcam in el, sau cand treceam prin Apahida (pe vremea cand mai erau aburoasele acolo)

Primul meu tren a fost un "LDH" cu 2 vagoane facute la Lugoj care din pacate nu au rezistat in timp. apoi am dat de PC si ulterior de simulatoarele de trenuri. Undeva prin adolescenta am dobandit un set imprastiat HO cu modele si sine facute de LIMA, anul acesta m-am dat si eu pe brazda, incepand cu reconditionarea lor

Problema cu ochii intrebatori cred ca au intampinat-o multi ; si asta pt ca multa lume are impresia ca e ca si cum te-ai juca cu papusile, o copilarie. Modelismul e un lucru mai serios de atat, e o pasiune si nu vad de ce nu ar putea fi privit ca si orice alta activitate.

 

[laurentiu1971]

salut. eu am avut microbul trenuletelor de la varsta de 5 ani cand de craciun eu si fratele meu(un maniac al cfr-ului- stia toate locomotivele din dep. tim)am primit un start sat pe 9 mm de la parinti, cumparat de la mag. victoria din buc. am vazut un reportaj despre diorame prin luna ianuarie 2009 si acest lucru mi-a reaprins dorul de trenulete(binenteles ca l-am cooptat si pe fratele meu)si din luna martie am reusit sa strangem material rulant de aprox. 7.000 euro cu sinele aferente construirii a 2 diorame. sper sa le efectuam anul asta.

 

[B74MRV]

Sal
Si povestea mea incepe undeva pe podul Constanta unde bunicul meu ma dus sa ma plimbe intr-o zi si unde am vazut prima oara un LDH facand manevre. Am ramas fascinat. Inca imi aduc aminte acele imagini foarte bine. Pt mine nu a mai existat alt loc de plimbare decat acest loc, dar de fiecare data tot tragand de bietul bunicul meu sa ma duca cat mai in triaj sa vad mai multe trenuri la care ramane-am uitandu-ma ore la rand imbatandu-ma de acel miros de fier ruginit si lemn dat cu catran si incins de soare. Si cand am mai crescut, acel pod a ramas un locul preferat unde ma duc din cand in cand sa privesc trenurile.
Tatal meu vazand aceasta pasiune a mea pt trenuri, cred ca atunci cand am implinit 12 ani, mi-a daruit un start-set Piko care continea un BR80, 2 vagoane de calatori, un oval si un semi oval cu 2 macaze curbe, un semnal cu paleta si transformatorul aferent. O nebunie.
Un alt fapt care a contribuit la imbolnavirea cronica de acest microb a fost si faptul ca aveam un vecin care era pasionat de asa ceva si care mai si lucra la CFR si care mi-a aratat cum imi pot construi stalpi de catentara, semafoare, case, etc. Avand o colectie destul de mare de "pif" si "rahan" de la varul meu, am facut schimb cu fiul lui si astfel am achizitionat sine, macaze electrice, tastaura si vagoane, ceea ce mi-a permis sa am un triaj destul de maricel.
O alta mare bucurie era cand, atunci cand merge-am pe bulevard la film, face-am un ocol si pe la magazinul "Ciresari", undeva pe langa Banca Nationala, unde ochisem un BR55 Piko, un poezie in miscare. Roti rosi, biele lucioase si o vanzatoare draguta care ma lasa sa privesc bijuteria de aproape. La 14 ani, de ziua mea, am primit preintre alte lucruri, 500 lei. Ghiciti ce am facut a 2-a zi! Am dat 275 de lei pe ea. A fost o zi memorabila, imi imdeplinisem un vis. Acest BR im mai am si acum, dar pe post de exponat de muzeu.
Odata cu crsterea in varsta, pasiunea sa mai domolit, aceste nedisparand pe ca cel putin o data pe luna mai insiram liniile ca sa pot urmari BR55 miscand din biele.
Aceasta boala sa reagravat din nou odata cu epoca internetului, cand intamplator am dat pt magaziul on-line a lui Rally, de unde am achizitionat un start-set Piko, cu 2 garnituri (un Taurus si un Br218) care au dat tonul a noi achizitii, din ce in ce mai pretentioase, cu din ce in ce mai multi bani bagati in asa ceva si cu inebunitoarea lipsa de spatiu care ma macina si care o alin cu achizitii gen D XI Trix, 64000 Roco si tot ce o mai urma.
Bafta

 

[andreiul]

Pentru cei nostalgici (si nu numai) - sper sa nu fie offtopic - iata niste vechituri care mie personal imi incanta privirea si imi aduc aminte de copilarie si de felul cu priveam cu jind la ele la magazinul Victoria, la Ciresarii, la Romarta Copiilor si la libraria Agenda (eu personal asta frecventam); poate ca unii dintre voi le stiu, insa sper sa nu supere pe nimeni:

 

[obiwan]

EXCLELENTE POZE!
incursiune in vremuri de mult apuse. Daca vrei sa-ti treaca stresul dupa o zi grea de munca, te poti rataci cu privitul la postarile lui Andreiul, baiat bine intentionat.
Daca mai ai perfuzii din astea, trateaza-ne in continuare, ca suntem bolnavi rau de tot, stam cu pupila pe ele

 

[SuperMario]

Frumoase povestile molipsirii cu acest microb. In cazul meu, vinovat este Prognosis. Eu lucram la o firma de curierat din Slobozia si tot duceam colete la dl. Arin acasa. Azi asa. maine asa, omul m-a poftit in casa si practic am asistat prin desele mele vizite la crearea Orasului din Sufragerie. Am vazut practic de la inceput. De la o vreme, visam noaptea numai trenulete. Intr-o buna zi, ducand un colet, am mentionat asta lui Prognosis, precum si faptul ca nu prea am eu timp si fonduri pentru trenulete, dar ca numai la ele imi este gandul. El -a indreptat spre vitrina lui si a scos de acolo o locomotiva pe aburi micuta si doua vagoane, apoi dintr-o cutie mi-a dat linii cat sa fac un oval. Erau linii Mehano pe care dumnealui nu le mai folosea. Mi-a explicat ca nu sunt de cea mai buna calitata, dar ca el, cu inima deschisa, mi le daruieste. "Dar din dar se face" a zis el. Le primise de la un vecin care l-a vazut la Antena 1 Slobozia si care le avea prin casa. Mi-am cumparat un variator mehano si uite asa am inceput sa acord timp visului meu. Acum am 4 locomotive si 22 de vagoane. Inca nu am diorama, dar la sfarsit de saptamana, dupa ce dau cu asiratorul in garsoniera mea, intind liniile si ma joc pe covor cu trenuletele ca un copil...

 

[andreiul]

stiu ca era un site numai cu cataloage de trenulete din anii '80, insa ultima data cand am inceercat sa mai salvez cate ceva de acolo nu mai mergea; o sa mai incerc; din fericire am apucat sa copiez in mare parte informatiile si pozele de acolo.

 

[hgdan]

Salut,

Poveste mea este mult mai simpla...m-am nascut gata molipsit cu microbul trenurilor. De la varsta de 2 ani jumatate imi terorizam bunicii sa ma duc ala gara sa vad trenurile...pe vremea aceea la Viseu circulau doar trenuri tractate de locomotive pe aburi. In restul timpului trebuiau sa deseneze trenuri...In acea perioada aveam un trenulet din lemn cu multe vagoane. La varsta de 4 ani plangeam parintilor atunci cand vedeam diorama de la magazinul de jucarii de pe str. 6 Martie..( stie cineva ce s-a intamplat cu acea diorama ? stie cineva la ce scara era ? ( eu cred ca TT ). In aceeasi perioada varul meu a primit un set Piko cu E69 albastru ( simplificat, fara pantograf ) si 2 vagoane de marfa ( unul rosu si unul galben ) si un cerc de sine, am ramas fascinat de acesta. Cu toate insistentele mele, parintii mei nu au avut de unde sa-mi cumpere un trenulet multi ani...in acea perioada erau la magazinele din Cluj o gama bogata de locomotive Piko la scara N, dar sine existau doar la TT...

Primul meu set HO l-am primit cu ocazia implinirii a 10 ani, un set Piko expert cu E44 si 3 vagoane ( 2 donnerbucse + posta ). Am fost impresionat de faptul ca locomotiva avea lumini si pantografe functionale :!: . Ulterior s-a adaugat un set Piko junior cu Br 80 simplificata. Alte piese din prima colectie: BR 55, Br 110, E 69, si un set Piko expert cu Ludmilla si 5 vagoane de marfa pe care l-am cumparat de la Moscova in 1982 ( la implinirea a 14 ani ).

In aceeasi perioada am primit cadou un vagon "Kuhkwagen"" TT, fapt ce m-a indrumat si spre aceasta scara...aveam un vecin care mergea la Bucuresti si m-a aprovizionat cu sine, macaze...si un M61 MAV. In curand au urmat si alte piese...

Am continuat sa achizitionez trenulete, am fost cu totul impresionat de sinele cu profil I pe care le-am primit impreuna cu un set LIMA ( compus din Re 6/6 si 3 vagoane ) set ce l-am primit de la niste prieteni ai unchiului meu ( pe motiv ca nu le mai trebuia :!: :!: )

In 1990 am intanit un pasionat cu care am schimbat intreaga mea coletie TT pe sine PILZ ( acestea m-au inebunit la vremea lor )

Dupa ce am inceput sa calatoresc in Germania am inceput sa adun tot felul de piese in colectie...in acea perioada ma interesa doar numarul lor.

In anul 2000 sau 2001 l-am cunoscut pe Sandy, printr-un anun tla mica publicitate, aveam nevoie de bani si am vrut sa vand o parte din colectie...De atunci ne-am intalnit periodic...Eu imi tot cumparam cate o locomotiva mai deosebita ( de obicei Roco ), Sandy ma prindea intr-o zi fara bani si facea curat...Asa au ajuns f. miulte loco in colectia lui Sandy.

Primul set Roco l-am achizitionat in 2003 , de atunci a inceput reforma in sistem...Atunci m-am axat pe sine Fleischmann Profigleis si am dorit ca tot materialul rulant sa fie echipat cu cuple Fleischmann Profi...tot ceea ce nu er compatibil a fost vandut, urmand sa fie inlocuit de material rulant compatibil...Apoi a urmat era digitala...toate locomotivele fara interfata au fost disponibilizate...Acum am problema cu barele de sustinere :|

Desi sunt pasionat de trenuletele mele, pot sa spun cand si de unde am fiecare piesa nu am pastrat nicio piesa de la inceputuri , ultima a fost vanduta prima mea locomotiva, E44 in 2007 ( dupa 29 ani ) deoarece E44 Roco era la orizont.

Sper ca in urmatorii 2 ani sa incep constructia unei mici diorame de indata ce am sa ma mut intr-un alt apartament mai spatios, unde voi avea camera mea

 

[obiwan]

Exemple de urmat. Daca esti copil si-ti plac sarmele, motorase si beculete, imposibil sa nu te fascineze acest nobil hobby. Acum intervine latura materiala, unii parinti gandind ca nu are rost sa-i ia la copil un set de 400 ron, mai bine se arunca pe o masina de plastic reciclat din peturi , sculptata din barda si lipit pe genunchi autocolante decupate prost. Totusi, copilul ar prefera trenuletele. E altceva cand miracolul se deplaseaza controlat pe sina, iti inchipui ca esti mic de tot si te afli in preajma masinariilor. Incerci tot felul de variante, contorsionezi sina, faci macaze si combini. Apoi treci la ceva mai amplu, vechea jucarie nu te mai satisface ca la inceput, astfel incepi sa devii selectiv. Cand am tinut anul trecut in mana o aburoasa Liliput, BR 45 mi-am propus sa fac pe dracu-n 4 sa am o asemenea masina. astfel, intr-un an si jumatate am tras tare si am bagat la depou 31 de locomotive. Nu toate-s iegzagt cum ar trebui (imposibil dealtfel) dar majoritatea ma atrag intr-un mod aparte. Fiecare fieratanie are ceva de spus. Fiecare specialist are o nota sau o interventie favorabila. Ce ne-am face fara filtrele electronice si informatice de la HGDan, fara reteta corecta a bielelor prescrisa de MPU, fara documentatia perfectionista a lui H Radulescu, fara Furnizorii nostri de incredere. Deasemenea, armata de dioramisti convinsi enumerati aleatoriu: Florinn, LDH, Sandy, Ionut Trif, Bogdan I, Prognosis si multi altii care s-au afirmat in aceasta tehnica .
Asteptam noi povesti frumoase de la inceputuri si pana azi, oriunde v-ati afla.