- 13 Mai 2008
- 668
- 8
- LOCATION
- Falticeni, Pascani, Bucuresti
12 septembrie 2008 -=- M502, M401: Excursie FeRoviaRă Vatra Dornei ââŹâ Ilva Mică ââŹâ Beclean pe Someş<i></i>
Nu ştiu câte ţări din această lume au relieful atât de bine proporţionat ca cel al României. Tot atâta câmpie, tot atâta deal, tot atâta munteââŹÂŚ Trenul Accelerat Iaşi ââŹâ Timişoara Nord, în parcursul său de aproape 800 de kilometri, pleacă dintre dealurile Iaşilor, parcurge Munţii Carpaţi Orientali şi Occidentali şi îşi încheie călătoria în călduroasa Câmpie de Vest. O călătorie cu acest tren îţi oferă un bun prilej de a cunoaşte ţara cu aproape toate formele ei de relief.
Pasionat de geografie, de natură, înnebunit după plimbările cu trenul, după tumultul vagoanelor şi locomotivelor pe drumul de fier, ziua de 12 septembrie 2008 mă găsea pe linia 502, Suceava ââŹâ Ilva Mică. Din reportajul anterior (prezentare traseu Suceava ââŹâ Vatra Dornei) aţi aflat că hotărâsem să fug şi mai departe din Vatra Dornei, să ajung până la Beclean pe Someş. Era abia ora 10, iar kilometrii de cale ferată construiţi acum mai bine de 70 de ani în urmă aveau să primească vizita mea.<i></i>
Trenul Accelerat Iaşi - Timişoara Nord pe viaductul Larion<i></i>
în câteva cuvinte, specificul liniei Vatra Dornei ââŹâ Ilva Mică (sau, mai bine zis, Floreni ââŹâ Ilva Mică, pentru că despre linia Vatra Dornei ââŹâ Floreni ââŹâ Dornişoara am pomenit câteva cuvinte în reportajul anterior), se poate rezuma astfel: această cale ferată a realizat legătura nordică dintre Bucovina şi Transilvania, construcţia ei s-a întins pe durata a peste 4 decenii. Pe o porţiune de doar 20 de kilometri, între staţia Grădiniţa şi Lunca Ilvei, trenul trece prin nu mai puţin de 9 tunele (cel mai lung, Tunelul Mare ââŹâ 856 de metri), trece peste 12 viaducte. Această densitate de lucrări de artă este de neegalat în România, fapt ce face din linia Ilva Mică ââŹâ Vatra Dornei o realizare românească extraordinară pe materie de construcţii FeRoviaRe. Traseul nu este nici el mai prejos: se urcă de la 849 de metri din Vatra Dornei la 874 de metri cât indică altitudinea în staţia Grădiniţa, urmând să coboare până la Ilva Mică la 393 de metri.
La acest proiect au muncit peste 20.000 de oameni, şi-au mutat casele şi familiile pe şantierul de lucru, în timp ce la 18 decembrie 1938 linia Ilva Mică - Vatra Dornei a fost inaugurată şi dată în exploatare. Mânia celui de-al doilea război mondial a distrus această linie doar după 5 ani, în august 1944 în timpul retragerii germane, dar cu eforturi susţinute aceasta a fost redată în circulaţie la 2 noiembrie 1947.
Dragii mei, vă invit să parcurgem în cei 123 de kilometri (Vatra Dornei ââŹâ Beclean pe Someş), un alt Colţ de Rai al României, unde natura a rămas la ea acasă, unde natura este deranjată când şi când doar de un şuier de tren, unde natura care înainte despărţea românii transilvăneni de românii moldoveni, acum este străbătută, rapid, doar cu trenul.<i></i>
10:40<i></i>
După ce am vizitat Parcul cu veveriţe din Vatra Dornei, mi-am îndreptat pasul către Gara Vatra Dornei. La 10 şi 57 avea să vină dinspre Iaşi Trenul Accelerat Iaşi ââŹâ Timişoara Nord. Aveam bilet la el şi abia aşteptăm să încep călătoria prin tunelurile şi peste viaductele de pe traseu.
Gara Vatra Dornei - loc de îmbarcare în trenul spre Beclean pe Someş<i></i>
Un tren franţuzesc pe tărâm dornean<i></i>
Osia montată, simbolul etern al feroviarilor<i></i>
11:10<i></i>
Cu o întârziere de 20 de minute, trenul Accelerat 1833/1836, Iaşi - Timişoara Nord, poposea în Gara Vatra Dornei, călătorii fiind pe poziţii şi gata de urcare.
Locomotiva trenului Accelerat de Timişoara sosea în Gara Vatra Dornei<i></i>
11:20<i></i>
Ce altă staţiune românească de mică şi frumoasă dimensiune ca Vatra Dornei are pe teritoriul ei două gări?! Castelul feroviar cu un stil arhitectural caracateristic localităţilor montane austriece, construit la începutul secolului XX la comanda vrednicului primar Vasile Deac, reprezintă şi acum un punct de oprire pentru cei dornici de o staţiune liniştită, cu tratamente balneare, cu pârtii de schi, cu un decor natural de excepţie. Gara Vatra Dornei Băi, , se afla pe linia ferata Bucuresti-Suceava-Vatra Dornei sau pe linia Cluj-Napoca ââŹâ Ilva Mica - Suceava.<i></i>
Peronul Gării Vatra Dornei Băi<i></i>
în drum spre Floreni<i></i>
Semnal prevestitor pe linia 502, Suceava - Ilva Mică<i></i>
Curbele se inteţesc, profilul se îngreunează<i></i>
Vârful Ouşoru din Munţii Suhard, la orizont<i></i>
LDH25-024 a Romanel Vatra Dornei<i></i>
11:30<i></i>
După ce am părăsit tărâmul Dornelor, în faţă se arătau Munţii Suhardului. Trenul urma să treacă prin halta Roşu şi Gara Floreni.
Deşi linia Floreni ââŹâ Ilva Mică a fost inaugurată la 18 decembrie 1938, între Vatra Dornei şi Coşna , au circulat trenuri de călători încă de la 20 martie 1938, pentru ca la 18 august 1938, să se ajungă la Grădiniţa.
Traseul Vatra Dornei ââŹâ Ilva Mică urcă preţ de 13 kilometri de la altitudinea de 789 de metri din Vatra Dornei până în staţia Grădiniţa (874 de metri), după care coboară pe o distanţă de 49 de kilometri până în staţia Ilva Mică aflată la cota de 393 metri
Tot înainte, prin verdeaţă, către Floreni<i></i>
Râul Dorna curgea repede şi paralel cu calea ferată<i></i>
Culori roşiatice începeau să aducă aminte de toamnă<i></i>
Al dumneavoastră, călător pe căile ferate ale patriei<i></i>
Comuna Dorna Candrenilor<i></i>
Copaci, păduri, verdeaţă peste tot<i></i>
Ce umbră racoroasă oferă aceşti copaci pe timp de vară<i></i>
Trecere la nivel a DN 17 cu calea ferată<i></i>
Masive muntoase se văd în depărtare... <i></i>
în Gara Floreni am fost surprins să observ o locomotivă diesel-hidraulică de culoare verde, cu seria 81-0402-8. Aceasta manevra vagoane refrigente la depozitul local al Coca Cola România. Ce bine că pe atunci încă se mai transporta apă minerală cu trenul...
Trenul intra în Gara Floreni<i></i>
Vagoane refrigerente cu apă minerală<i></i>
LDH-402 manevrând vagoane de marfă de tip I<i></i>
Vagoane de marfă în Gara Floreni<i></i>
Vagon de marfă Roos cu ţepuşe lungi şi pereţi laterali ficşi<i></i>
Conform monografiei căii ferate Dărmăneşti ââŹâ Vatra Dornei ââŹâ Dornişoara apărută în cartea d-nului ing. Radu Bellu, ââŹÂMica monografie a Căilor Ferate din România. Volumul VI, Liniile regionalei de cale ferată IaşiââŹÂ, linia Vatra Dornei ââŹâ Dornişoara a fost construită şi inaugurată la 1 august 1915 de Imperiul Austro-Ungar pentru a evacua materialul rulant şi bunurile din Bucovina şi Transilvania, Direcţia Căilor Ferate Militare ale Armatei Austro-Ungare. Această cale ferată a fost construită în prelungirea căii ferate Dărmăneşti ââŹâ Vatra Dornei şi a avut o funcţie militară pentru a realiza legătura transcarpatică ââŹÂbenzino-electricăââŹÂ Dornişoara ââŹâ Tiha Bârgăului dată în funcţionare la 15 august 1915 de armata Austro-Ungară.<i></i>
Peronul Gării Floreni<i></i>
Gara Floreni<i></i>
11:40<i></i>
în urma introducerii locomotivelor electrice la remorcarea trenurilor pe linia Suceava - Câmpulung Est - Vatra Dornei - Ilva Mică, activitatea în remiza Vatra Dornei a scăzut considerabil, limitându-se la remizarea locomotivelor şi completarea cu motorină la locomotivele diesel.
Aceasta după ce, prin 1950, se studia posibilitatea reamenajării unui depou pentru locomotive cu aburi care ar fi urmat amplasat în zona unde este în prezent Halta Roşu, spre Floreni, înlocuindu-l pe cel de la Câmpulung Est sau cel de aici, al căror teren nu mai permitea extinderile care se doreau la acea vreme.
Râul Dorna, admirat de după vegetaţia bogată a locului<i></i>
Bucovino, plai cu dor<i></i>
Trenul cu vagoane roşii, înaintând spre Ilva Mică<i></i>
De aici, drumul rutier 17 o lua spre Bistriţa, trenul - spre Ilva Mică<i></i>
Calea ferată spre Dornişoara, linia 516<i></i>
ĂĹĄinutul Coşnei<i></i>
Atenţie, urmează zonă neutră! <i></i>
Domnule mecanic, mâna pe butonul disjunctorului<i></i>
Băgaţi tensiune în motoare, domnule mecanic! <i></i>
Deşi cam supăraţi, norii se abţineau de la plâns<i></i>
Dragi cititori, teritoriul pe care îl străbăteam şi poate fi văzut şi în imaginile prezentate avea să fie construit pe durata a mai multor decenii, după un istoric tumultos, dar victorios. în anul 1898 a fost întocmit primul proiect pentru o cale ferată de munte care să lege Bucovina de Transilvania. Primele lucrări la calea ferată Ilva Mică - Vatra Dornei au fost începute în 1915 de Armata Austro - Ungară, în scopuri strategice. Lucrările au fost abandonate după 1 decembrie 1918, când teritoriul Bucovinei şi a Transilvaniei s-a alipit României Mari.
După încercări nereuşite de continuare a lucrărilor cu diferite antreprize particulare de construcţii (1919 - 1924), lucrările au fost abandonate timp de 10 ani (1924 -1934), fiind reluate între anii 1934 - 1938 (printr-un efort de voinţă al Direcţiei Generale CFR şi al Armatei Române). Astfel, calea ferată Ilva Mica - Vatra Dornei a fost inaugurată la 18 decembrie 1938, linia funcţionând până în toamna anului 1944, când armatele germano - ungare în retragere au distrus-o. După reconstrucţia ei, a fost redeschisă circulaţiei la 2 noiembrie 1947.<i></i>
Spre Grădiniţa<i></i>
Trenul Accelerat de Timişoara intra în Pădurea Tătarului<i></i>
în apropiere de staţia Grădiniţa<i></i>
între doua păduri, calea ferată era linia de hotar dintre ele<i></i>
împroşcaţi cu verde<i></i>
Poienita de la Tataru<i></i>
11:50<i></i>
Aşa cum spuneam mai sus, dragii mei cititori, construcţia unei linii care urma să unească Transilvania de Bucovina la patria mamă a devenit de o deosebită importanţă economică. Circulaţia în nordul ţării făcându-se de la Cernăuţi la Satu Mare prin Polonia şi Cehoslovacia. Călătoria, posibilă încă de la 5 mai 1930, dura între 14 şi 18 ore, iar călătorii nu aveau voie să coboare din tren, să predea obiecte, alimente etc. întrucât cei 424 de kilometri erau parcurşi fără paşaport. Fotografia de mai jos preluată din Construcţii pentru Transporturi în România ilustrează mai bine drumul de fier întortocheat ce lega, indirect, Transilvania de Moldova.<i></i>
Harta Transilvania - Bucovina - Moldova<i></i>
Astfel, Consiliul Dirigent Român din Transilvania, înfiinţase o ââŹÂDirecţie de EdificareââŹÂ cu sediul la Bistriţa, însărcinat cu realizarea liniei Ilva Mică - Vatra Dornei. Era prima mare lucrare care se executa la noi în ţară, fapt evident şi prin măsurile luate. An de an, din 1919 şi până în 1938, activitatea lucrărilor se intensifică, astfel că la 26 octombrie 1936 se dau în circulaţie primii 25 de km de la Ilva Mică la Ilva Mare.
Dar eu eram în 2008, intram pe teritoriul viaductelor şi a tunelelor dintre staţiile Grădiniţa şi Lunca Ilvei. Dar până a vorbi despre aceste lucrări de arte, haideţi să vedem ce ne oferea peisajul liniei 502ââŹÂŚ
înapoi la umbra coniferelor<i></i>
Liniile staţiei Grădiniţa<i></i>
Verde şi lemn din belşug<i></i>
Grădiniţa se află la altitudinea de 892 de metri după ce se pleacă de la atitudinea de 789 metri la cât este situată staţia(unea) Vatra Dornei şi trece pe la Floreni la altitudinea de 837 de metri.
Staţia Grădiniţa<i></i>
ĂËi casa, şi maşina de munte<i></i>
Părăseam staţia Grădiniţa<i></i>
Din n căi ferate existente în staţie, M502 se rezuma la o singură linie<i></i>
Spre Larion<i></i>
Alunecări fine de teren<i></i>
Deşi înalţi, coniferii falnici erau răpuşi de razele soarelui<i></i>
Lucrări de fixare a terenului accidentat <i></i>
Zid de piatră construit pentru protecţia căii ferate de terenul accidentat al Podişului Silhoasa<i></i>
Foişor la intrarea pe un viaduct de coastă<i></i>
Ieşire din tunelul IX<i></i>
Viaductul Tunelului IX<i></i>
Spre Staţia Larion<i></i>
în viteză, pe linia Vatra Dornei - Ilva Mică<i></i>
Foişor înainte de Viaductul Sercel<i></i>
Trenul Accelerat Iaşi ââŹâ Timişoara Nord, pe viaductul Sercel<i></i>
Viaductul Sercel, uneori mai înalt decât brazii din împrejur<i></i>
Pârâul Sercel şi un drum forestier<i></i>
Finalul viaductului Sercel<i></i>
Spre Staţia Larion<i></i>
în Tunelul 8<i></i>
Ieşire din tunelul 8<i></i>
în câteva clipe, aveam sa trecem prin dreptul staţiei Larion<i></i>
Gara Larion şi oamenii de la linie<i></i>
O pancardă de ĂËantier în Lucru a tunelului 7 Larion<i></i>
12:00<i></i>
După un efort susţinut de încă aproape doi ani (şi care a constituit o şcoală pentru cei tineri şi o experienţă în plus pentru cei mai în vârstă) a fost terminată şi porţiunea cea mai grea de traseu, cu o serie de serpentine, cu cinci viaducte şi şase tuneluri, dintre staţiile Silhoasa şi Grădiniţa, astfel că la data de 18 decembrie 1938 linia Ilva Mică - Vatra Dornei a fost inaugurată şi dată în exploatare.
Pe întregul traseu au fost executate 7 viaducte de coastă. Acestea au fost neprevăzute în proiectul iniţial, ele au devenit necesare în câteva locuri, unde profilul mixt al platformei nu a putut fi stabilizat cu ziduri de sprijin.
Harta Vatra Dornei - Ilva Mică<i></i>
Intrare în Tunelul 7 Larion<i></i>
Ieşire din Tunelul 7 Larion<i></i>
Utilaje forestiere lângă Staţia Larion<i></i>
Spre Staţia Silhoasa<i></i>
Trenul roşu pe un viaduct de coastă între Larion şi Silhoasa<i></i>
Cele 9 tunele, având o distanţă însumată de 2.384 metri, dintre care cel mai lung - Tunelul Mare - 856 metri, au fost executate în majoritate numai în regie, prin metoda austriacă, aceasta adaptându-se cel mai bine la natura stâncoasă a terenului, care nu a dat probleme deosebite de execuţie.
Intrare în tunelul 6<i></i>
Ieşire din tunelul 6<i></i>
Conifere din Munţii Bârgăului<i></i>
Intrare în tunelul 5<i></i>
Ieşire din tunelul 5<i></i>
Toate viaductele sunt situate în curbă, cu raze între 300 şi 410 metri, iar înălţimea în firul văii, la cota traversei, atinge la viaductul Larion, cel mai impresionant dintre ele, 33,5 m. Fundaţiile, în general de medie adâncime, au atins, la una din pilele viaductului Răchiţii, cota de fundare de ââŹÂ-14ââŹÂ metri.
Trenul Accelerat Iaşi ââŹâ Timişoara Nord pe viaductul Larion<i></i>
Pădurea virgină românească din Munţii Bârgăului<i></i>
Ieşire de pe viaductul Larion<i></i>
Spre Staţia Silhoasa<i></i>
Intrare în tunelul 4<i></i>
Ieşire din Tunelul 4<i></i>
Mai spunem că pe linia Ilva Mică ââŹâ Vatra Dornei s-au executat, între 1934 şi 1938, 60 de podeţe dalate de 1-2 metri deschidere şi şapte podeţe mai mari, cu deschiderea de 5 metri. Din punct de vedere social, amintim că în primăvara anului 1938 existau în incinta şantierului peste 20.000 de oameni (civili, militari, meseriaşi cu familiile lor, inclusiv personalul de la antreprize).
Viaductul Răchiţi<i></i>
Intrare în Tunelul 3<i></i>
Vedere a Viaductului Răchiţi<i></i>
Intrare în Tunelul 3<i></i>
Viaductul Roşia<i></i>
Viaductul Roşia<i></i>
Ieşire din tunelul 3<i></i>
Părăseam porţiunea de linie Grădiniţa ââŹâ Silhoasa<i></i>
Intrare în Staţia Silhoasa<i></i>
Gara Silhoasa<i></i>
Ieşire din Gara Silhoasa<i></i>
Tunelul 2<i></i>
Ieşire din Tunelul 2<i></i>
12:10<i></i>
La 26 noiembrie 1936 se termină tronsonul de linie de la Ilva Mică (altitudinea 393 m) la Ilva Mare şi începe circulaţia trenurilor de călători care erau prevăzute deja în mersul trenurilor din anul 1937. De la Ilva Mare la Lunca Ilvei (altitudinea 677 de metri), trenurile de călători au circulat începând cu luna mai 1938, când s-au definitivat lucrările pe acest tronson.
Trenul ieşea din teritoriul tunelelor şi viaductelor de pe linia Suceava - Ilva Mică<i></i>
Peisaj specific unei depresiuni din Munţii Suhardului<i></i>
Spre Staţia Lunca Ilvei<i></i>
De pe aici izvorăşte Râul Ilva<i></i>
Localitatea Lunca Ilvei şi Trenul Accelerat Iaşi ââŹâ Timişoara Nord<i></i>
Combinat de prelucrare a lemnului lângă Lunca Ilvei<i></i>
Nu ştiu câte ţări din această lume au relieful atât de bine proporţionat ca cel al României. Tot atâta câmpie, tot atâta deal, tot atâta munteââŹÂŚ Trenul Accelerat Iaşi ââŹâ Timişoara Nord, în parcursul său de aproape 800 de kilometri, pleacă dintre dealurile Iaşilor, parcurge Munţii Carpaţi Orientali şi Occidentali şi îşi încheie călătoria în călduroasa Câmpie de Vest. O călătorie cu acest tren îţi oferă un bun prilej de a cunoaşte ţara cu aproape toate formele ei de relief.
Pasionat de geografie, de natură, înnebunit după plimbările cu trenul, după tumultul vagoanelor şi locomotivelor pe drumul de fier, ziua de 12 septembrie 2008 mă găsea pe linia 502, Suceava ââŹâ Ilva Mică. Din reportajul anterior (prezentare traseu Suceava ââŹâ Vatra Dornei) aţi aflat că hotărâsem să fug şi mai departe din Vatra Dornei, să ajung până la Beclean pe Someş. Era abia ora 10, iar kilometrii de cale ferată construiţi acum mai bine de 70 de ani în urmă aveau să primească vizita mea.<i></i>
Trenul Accelerat Iaşi - Timişoara Nord pe viaductul Larion<i></i>
în câteva cuvinte, specificul liniei Vatra Dornei ââŹâ Ilva Mică (sau, mai bine zis, Floreni ââŹâ Ilva Mică, pentru că despre linia Vatra Dornei ââŹâ Floreni ââŹâ Dornişoara am pomenit câteva cuvinte în reportajul anterior), se poate rezuma astfel: această cale ferată a realizat legătura nordică dintre Bucovina şi Transilvania, construcţia ei s-a întins pe durata a peste 4 decenii. Pe o porţiune de doar 20 de kilometri, între staţia Grădiniţa şi Lunca Ilvei, trenul trece prin nu mai puţin de 9 tunele (cel mai lung, Tunelul Mare ââŹâ 856 de metri), trece peste 12 viaducte. Această densitate de lucrări de artă este de neegalat în România, fapt ce face din linia Ilva Mică ââŹâ Vatra Dornei o realizare românească extraordinară pe materie de construcţii FeRoviaRe. Traseul nu este nici el mai prejos: se urcă de la 849 de metri din Vatra Dornei la 874 de metri cât indică altitudinea în staţia Grădiniţa, urmând să coboare până la Ilva Mică la 393 de metri.
La acest proiect au muncit peste 20.000 de oameni, şi-au mutat casele şi familiile pe şantierul de lucru, în timp ce la 18 decembrie 1938 linia Ilva Mică - Vatra Dornei a fost inaugurată şi dată în exploatare. Mânia celui de-al doilea război mondial a distrus această linie doar după 5 ani, în august 1944 în timpul retragerii germane, dar cu eforturi susţinute aceasta a fost redată în circulaţie la 2 noiembrie 1947.
Dragii mei, vă invit să parcurgem în cei 123 de kilometri (Vatra Dornei ââŹâ Beclean pe Someş), un alt Colţ de Rai al României, unde natura a rămas la ea acasă, unde natura este deranjată când şi când doar de un şuier de tren, unde natura care înainte despărţea românii transilvăneni de românii moldoveni, acum este străbătută, rapid, doar cu trenul.<i></i>
10:40<i></i>
După ce am vizitat Parcul cu veveriţe din Vatra Dornei, mi-am îndreptat pasul către Gara Vatra Dornei. La 10 şi 57 avea să vină dinspre Iaşi Trenul Accelerat Iaşi ââŹâ Timişoara Nord. Aveam bilet la el şi abia aşteptăm să încep călătoria prin tunelurile şi peste viaductele de pe traseu.
Gara Vatra Dornei - loc de îmbarcare în trenul spre Beclean pe Someş<i></i>
Un tren franţuzesc pe tărâm dornean<i></i>
Osia montată, simbolul etern al feroviarilor<i></i>
11:10<i></i>
Cu o întârziere de 20 de minute, trenul Accelerat 1833/1836, Iaşi - Timişoara Nord, poposea în Gara Vatra Dornei, călătorii fiind pe poziţii şi gata de urcare.
Locomotiva trenului Accelerat de Timişoara sosea în Gara Vatra Dornei<i></i>
11:20<i></i>
Ce altă staţiune românească de mică şi frumoasă dimensiune ca Vatra Dornei are pe teritoriul ei două gări?! Castelul feroviar cu un stil arhitectural caracateristic localităţilor montane austriece, construit la începutul secolului XX la comanda vrednicului primar Vasile Deac, reprezintă şi acum un punct de oprire pentru cei dornici de o staţiune liniştită, cu tratamente balneare, cu pârtii de schi, cu un decor natural de excepţie. Gara Vatra Dornei Băi, , se afla pe linia ferata Bucuresti-Suceava-Vatra Dornei sau pe linia Cluj-Napoca ââŹâ Ilva Mica - Suceava.<i></i>
Peronul Gării Vatra Dornei Băi<i></i>
în drum spre Floreni<i></i>
Semnal prevestitor pe linia 502, Suceava - Ilva Mică<i></i>
Curbele se inteţesc, profilul se îngreunează<i></i>
Vârful Ouşoru din Munţii Suhard, la orizont<i></i>
LDH25-024 a Romanel Vatra Dornei<i></i>
11:30<i></i>
După ce am părăsit tărâmul Dornelor, în faţă se arătau Munţii Suhardului. Trenul urma să treacă prin halta Roşu şi Gara Floreni.
Deşi linia Floreni ââŹâ Ilva Mică a fost inaugurată la 18 decembrie 1938, între Vatra Dornei şi Coşna , au circulat trenuri de călători încă de la 20 martie 1938, pentru ca la 18 august 1938, să se ajungă la Grădiniţa.
Traseul Vatra Dornei ââŹâ Ilva Mică urcă preţ de 13 kilometri de la altitudinea de 789 de metri din Vatra Dornei până în staţia Grădiniţa (874 de metri), după care coboară pe o distanţă de 49 de kilometri până în staţia Ilva Mică aflată la cota de 393 metri
Tot înainte, prin verdeaţă, către Floreni<i></i>
Râul Dorna curgea repede şi paralel cu calea ferată<i></i>
Culori roşiatice începeau să aducă aminte de toamnă<i></i>
Al dumneavoastră, călător pe căile ferate ale patriei<i></i>
Comuna Dorna Candrenilor<i></i>
Copaci, păduri, verdeaţă peste tot<i></i>
Ce umbră racoroasă oferă aceşti copaci pe timp de vară<i></i>
Trecere la nivel a DN 17 cu calea ferată<i></i>
Masive muntoase se văd în depărtare... <i></i>
în Gara Floreni am fost surprins să observ o locomotivă diesel-hidraulică de culoare verde, cu seria 81-0402-8. Aceasta manevra vagoane refrigente la depozitul local al Coca Cola România. Ce bine că pe atunci încă se mai transporta apă minerală cu trenul...
Trenul intra în Gara Floreni<i></i>
Vagoane refrigerente cu apă minerală<i></i>
LDH-402 manevrând vagoane de marfă de tip I<i></i>
Vagoane de marfă în Gara Floreni<i></i>
Vagon de marfă Roos cu ţepuşe lungi şi pereţi laterali ficşi<i></i>
Conform monografiei căii ferate Dărmăneşti ââŹâ Vatra Dornei ââŹâ Dornişoara apărută în cartea d-nului ing. Radu Bellu, ââŹÂMica monografie a Căilor Ferate din România. Volumul VI, Liniile regionalei de cale ferată IaşiââŹÂ, linia Vatra Dornei ââŹâ Dornişoara a fost construită şi inaugurată la 1 august 1915 de Imperiul Austro-Ungar pentru a evacua materialul rulant şi bunurile din Bucovina şi Transilvania, Direcţia Căilor Ferate Militare ale Armatei Austro-Ungare. Această cale ferată a fost construită în prelungirea căii ferate Dărmăneşti ââŹâ Vatra Dornei şi a avut o funcţie militară pentru a realiza legătura transcarpatică ââŹÂbenzino-electricăââŹÂ Dornişoara ââŹâ Tiha Bârgăului dată în funcţionare la 15 august 1915 de armata Austro-Ungară.<i></i>
Peronul Gării Floreni<i></i>
Gara Floreni<i></i>
11:40<i></i>
în urma introducerii locomotivelor electrice la remorcarea trenurilor pe linia Suceava - Câmpulung Est - Vatra Dornei - Ilva Mică, activitatea în remiza Vatra Dornei a scăzut considerabil, limitându-se la remizarea locomotivelor şi completarea cu motorină la locomotivele diesel.
Aceasta după ce, prin 1950, se studia posibilitatea reamenajării unui depou pentru locomotive cu aburi care ar fi urmat amplasat în zona unde este în prezent Halta Roşu, spre Floreni, înlocuindu-l pe cel de la Câmpulung Est sau cel de aici, al căror teren nu mai permitea extinderile care se doreau la acea vreme.
Râul Dorna, admirat de după vegetaţia bogată a locului<i></i>
Bucovino, plai cu dor<i></i>
Trenul cu vagoane roşii, înaintând spre Ilva Mică<i></i>
De aici, drumul rutier 17 o lua spre Bistriţa, trenul - spre Ilva Mică<i></i>
Calea ferată spre Dornişoara, linia 516<i></i>
ĂĹĄinutul Coşnei<i></i>
Atenţie, urmează zonă neutră! <i></i>
Domnule mecanic, mâna pe butonul disjunctorului<i></i>
Băgaţi tensiune în motoare, domnule mecanic! <i></i>
Deşi cam supăraţi, norii se abţineau de la plâns<i></i>
Dragi cititori, teritoriul pe care îl străbăteam şi poate fi văzut şi în imaginile prezentate avea să fie construit pe durata a mai multor decenii, după un istoric tumultos, dar victorios. în anul 1898 a fost întocmit primul proiect pentru o cale ferată de munte care să lege Bucovina de Transilvania. Primele lucrări la calea ferată Ilva Mică - Vatra Dornei au fost începute în 1915 de Armata Austro - Ungară, în scopuri strategice. Lucrările au fost abandonate după 1 decembrie 1918, când teritoriul Bucovinei şi a Transilvaniei s-a alipit României Mari.
După încercări nereuşite de continuare a lucrărilor cu diferite antreprize particulare de construcţii (1919 - 1924), lucrările au fost abandonate timp de 10 ani (1924 -1934), fiind reluate între anii 1934 - 1938 (printr-un efort de voinţă al Direcţiei Generale CFR şi al Armatei Române). Astfel, calea ferată Ilva Mica - Vatra Dornei a fost inaugurată la 18 decembrie 1938, linia funcţionând până în toamna anului 1944, când armatele germano - ungare în retragere au distrus-o. După reconstrucţia ei, a fost redeschisă circulaţiei la 2 noiembrie 1947.<i></i>
Spre Grădiniţa<i></i>
Trenul Accelerat de Timişoara intra în Pădurea Tătarului<i></i>
în apropiere de staţia Grădiniţa<i></i>
între doua păduri, calea ferată era linia de hotar dintre ele<i></i>
împroşcaţi cu verde<i></i>
Poienita de la Tataru<i></i>
11:50<i></i>
Aşa cum spuneam mai sus, dragii mei cititori, construcţia unei linii care urma să unească Transilvania de Bucovina la patria mamă a devenit de o deosebită importanţă economică. Circulaţia în nordul ţării făcându-se de la Cernăuţi la Satu Mare prin Polonia şi Cehoslovacia. Călătoria, posibilă încă de la 5 mai 1930, dura între 14 şi 18 ore, iar călătorii nu aveau voie să coboare din tren, să predea obiecte, alimente etc. întrucât cei 424 de kilometri erau parcurşi fără paşaport. Fotografia de mai jos preluată din Construcţii pentru Transporturi în România ilustrează mai bine drumul de fier întortocheat ce lega, indirect, Transilvania de Moldova.<i></i>
Harta Transilvania - Bucovina - Moldova<i></i>
Astfel, Consiliul Dirigent Român din Transilvania, înfiinţase o ââŹÂDirecţie de EdificareââŹÂ cu sediul la Bistriţa, însărcinat cu realizarea liniei Ilva Mică - Vatra Dornei. Era prima mare lucrare care se executa la noi în ţară, fapt evident şi prin măsurile luate. An de an, din 1919 şi până în 1938, activitatea lucrărilor se intensifică, astfel că la 26 octombrie 1936 se dau în circulaţie primii 25 de km de la Ilva Mică la Ilva Mare.
Dar eu eram în 2008, intram pe teritoriul viaductelor şi a tunelelor dintre staţiile Grădiniţa şi Lunca Ilvei. Dar până a vorbi despre aceste lucrări de arte, haideţi să vedem ce ne oferea peisajul liniei 502ââŹÂŚ
înapoi la umbra coniferelor<i></i>
Liniile staţiei Grădiniţa<i></i>
Verde şi lemn din belşug<i></i>
Grădiniţa se află la altitudinea de 892 de metri după ce se pleacă de la atitudinea de 789 metri la cât este situată staţia(unea) Vatra Dornei şi trece pe la Floreni la altitudinea de 837 de metri.
Staţia Grădiniţa<i></i>
ĂËi casa, şi maşina de munte<i></i>
Părăseam staţia Grădiniţa<i></i>
Din n căi ferate existente în staţie, M502 se rezuma la o singură linie<i></i>
Spre Larion<i></i>
Alunecări fine de teren<i></i>
Deşi înalţi, coniferii falnici erau răpuşi de razele soarelui<i></i>
Lucrări de fixare a terenului accidentat <i></i>
Zid de piatră construit pentru protecţia căii ferate de terenul accidentat al Podişului Silhoasa<i></i>
Foişor la intrarea pe un viaduct de coastă<i></i>
Ieşire din tunelul IX<i></i>
Viaductul Tunelului IX<i></i>
Spre Staţia Larion<i></i>
în viteză, pe linia Vatra Dornei - Ilva Mică<i></i>
Foişor înainte de Viaductul Sercel<i></i>
Trenul Accelerat Iaşi ââŹâ Timişoara Nord, pe viaductul Sercel<i></i>
Viaductul Sercel, uneori mai înalt decât brazii din împrejur<i></i>
Pârâul Sercel şi un drum forestier<i></i>
Finalul viaductului Sercel<i></i>
Spre Staţia Larion<i></i>
în Tunelul 8<i></i>
Ieşire din tunelul 8<i></i>
în câteva clipe, aveam sa trecem prin dreptul staţiei Larion<i></i>
Gara Larion şi oamenii de la linie<i></i>
O pancardă de ĂËantier în Lucru a tunelului 7 Larion<i></i>
12:00<i></i>
După un efort susţinut de încă aproape doi ani (şi care a constituit o şcoală pentru cei tineri şi o experienţă în plus pentru cei mai în vârstă) a fost terminată şi porţiunea cea mai grea de traseu, cu o serie de serpentine, cu cinci viaducte şi şase tuneluri, dintre staţiile Silhoasa şi Grădiniţa, astfel că la data de 18 decembrie 1938 linia Ilva Mică - Vatra Dornei a fost inaugurată şi dată în exploatare.
Pe întregul traseu au fost executate 7 viaducte de coastă. Acestea au fost neprevăzute în proiectul iniţial, ele au devenit necesare în câteva locuri, unde profilul mixt al platformei nu a putut fi stabilizat cu ziduri de sprijin.
Harta Vatra Dornei - Ilva Mică<i></i>
Intrare în Tunelul 7 Larion<i></i>
Ieşire din Tunelul 7 Larion<i></i>
Utilaje forestiere lângă Staţia Larion<i></i>
Spre Staţia Silhoasa<i></i>
Trenul roşu pe un viaduct de coastă între Larion şi Silhoasa<i></i>
Cele 9 tunele, având o distanţă însumată de 2.384 metri, dintre care cel mai lung - Tunelul Mare - 856 metri, au fost executate în majoritate numai în regie, prin metoda austriacă, aceasta adaptându-se cel mai bine la natura stâncoasă a terenului, care nu a dat probleme deosebite de execuţie.
Intrare în tunelul 6<i></i>
Ieşire din tunelul 6<i></i>
Conifere din Munţii Bârgăului<i></i>
Intrare în tunelul 5<i></i>
Ieşire din tunelul 5<i></i>
Toate viaductele sunt situate în curbă, cu raze între 300 şi 410 metri, iar înălţimea în firul văii, la cota traversei, atinge la viaductul Larion, cel mai impresionant dintre ele, 33,5 m. Fundaţiile, în general de medie adâncime, au atins, la una din pilele viaductului Răchiţii, cota de fundare de ââŹÂ-14ââŹÂ metri.
Trenul Accelerat Iaşi ââŹâ Timişoara Nord pe viaductul Larion<i></i>
Pădurea virgină românească din Munţii Bârgăului<i></i>
Ieşire de pe viaductul Larion<i></i>
Spre Staţia Silhoasa<i></i>
Intrare în tunelul 4<i></i>
Ieşire din Tunelul 4<i></i>
Mai spunem că pe linia Ilva Mică ââŹâ Vatra Dornei s-au executat, între 1934 şi 1938, 60 de podeţe dalate de 1-2 metri deschidere şi şapte podeţe mai mari, cu deschiderea de 5 metri. Din punct de vedere social, amintim că în primăvara anului 1938 existau în incinta şantierului peste 20.000 de oameni (civili, militari, meseriaşi cu familiile lor, inclusiv personalul de la antreprize).
Viaductul Răchiţi<i></i>
Intrare în Tunelul 3<i></i>
Vedere a Viaductului Răchiţi<i></i>
Intrare în Tunelul 3<i></i>
Viaductul Roşia<i></i>
Viaductul Roşia<i></i>
Ieşire din tunelul 3<i></i>
Părăseam porţiunea de linie Grădiniţa ââŹâ Silhoasa<i></i>
Intrare în Staţia Silhoasa<i></i>
Gara Silhoasa<i></i>
Ieşire din Gara Silhoasa<i></i>
Tunelul 2<i></i>
Ieşire din Tunelul 2<i></i>
12:10<i></i>
La 26 noiembrie 1936 se termină tronsonul de linie de la Ilva Mică (altitudinea 393 m) la Ilva Mare şi începe circulaţia trenurilor de călători care erau prevăzute deja în mersul trenurilor din anul 1937. De la Ilva Mare la Lunca Ilvei (altitudinea 677 de metri), trenurile de călători au circulat începând cu luna mai 1938, când s-au definitivat lucrările pe acest tronson.
Trenul ieşea din teritoriul tunelelor şi viaductelor de pe linia Suceava - Ilva Mică<i></i>
Peisaj specific unei depresiuni din Munţii Suhardului<i></i>
Spre Staţia Lunca Ilvei<i></i>
De pe aici izvorăşte Râul Ilva<i></i>
Localitatea Lunca Ilvei şi Trenul Accelerat Iaşi ââŹâ Timişoara Nord<i></i>
Combinat de prelucrare a lemnului lângă Lunca Ilvei<i></i>