- 13 Mai 2008
- 668
- 8
- LOCATION
- Falticeni, Pascani, Bucuresti
18 iunie 2011 = Excursie FeRoviaRă Bucureşti Nord ââŹâ Ploieşti Sud ââŹâ Buzău ââŹâ Mărăşeşti ââŹâ Adjud<i></i>
După o săptămână grea de muncă, venise week-end-ul cu timp liber şi relaxare. Iar pentru mine aceste cuvinte înseamnă un rucsac plin cu merinde pentru 48 de ore de stat pe calea ferată şi o dorinţă aprigă pentru parcurgerea a 1129 de kilometri în sălajul celor 8 trenuri. ĂËi uite-aşa, am plecat din căminul din Regie spre Gara de Nord. Aici mă aştepta Trenul Personal 5009, Bucureşti Nord ââŹâ Mărăşeşti. Călătoria de cele câteva minute pe care vreau să v-o redau cuprinde câteva secvenţe de pe pe magistrala 500, între Bucureşti Nord şi Adjud.
Ca date istorice merită să menţionez aici că primul tren care a plecat din Gara de Nord Bucureşti pe 31 octombrie 1869. Totodată, traseul meu a coincis cu linia Bucureşti ââŹâ Ploieşti - Buzău, inaugurată pe 13 septembrie 1872. Mai departe, de la Buzău la Mărăşeşti şi apoi la Adjud, trenurile au circulat de la 30 octombrie 1881.
Dacă reperele istorice sunt deja stabilite, aş vrea să subliniez câteva construcţii interesante care pot fi ââŹâ de ce nu ââŹâ admirate în călătoria cu trenul: Pasajul Basarab inaugurat recent, gara Ploieşti Sud, gara Buzău, gara Râmnicu Sărat şi gara Mărăşeşti. Spre exemplu, gara din Râmnicu Sărat, pe care am insistat cu focalizarea aparatului meu, a fost proiectată de Arhitectul Nicolae Michăescu şi dată în funcţionare în 1898. Formele ei de atunci au rămas şi acum, în timp ce simbolul CFR, sau, mai bine zis, al Direcţiunii princiare a Căilor Ferate Române ââŹâ roata înaripată ââŹâ stă încă arborată ca un drapel al feroviarilor în mijlocul vitraliului cupolei gării.
ĂËi cum trecutul poate pare prăfuit ââŹâ însă glorios, semnele tehnologiei moderne ale prezentului pot fi remarcate în clipul propus în imaginea celor două locomotive nou-nouţe ale operatorului feroviar de marfă privat CTV, şi anume Siemens ES64F4. Tot nouă este şi construcţia podului peste nemilosul râu, Putna, care a distrus calea ferată suspendată peste acesta. Trenul circulă pe firul de linie rămas cu nu mai mult de 30 km/h, dar această viteză este numai bună pentru observat lucrările în desfăşurare. Sperăm ca, după inaugurare, trenurile să poată atinge viteze de 160 km/h.
în final, nu-mi rămâne decât să vă doresc vizionare plăcută şi să nu rataţi mărfarul militar filmat lângă Ploieşti, culorile aprinse roşiatice ale gării Buzău, precum şi aspectul ââŹâ relativ ââŹâ modern al gării Adjud.
http://www.youtube.com/watch?v=1XYgTGGYL2Y
///..:: CFR ::..\\\
18 iunie 2011 = Excursie FeRoviaRă Adjud - Comăneşti<i></i>
Ei bine, în partea a II-a a Excursiei FeRoviaRe Bucureşti Nord ââŹâ Cluj-Napoca, imaginile din clipul propus mai jos conchide în cele 15 minute peisaje între Adjud şi Comăneşti. Plecat din ĂĹĄara Românească şi ajuns apoi în Moldova, în faţa ochilor mi s-au arătat câmpuri întregi de cereale, porumb, cartofi. Lunca Trotuşului ââŹâ râul care este camaradul liniei ferate până în mijlocul munţilor, la Lunca de Sus, judeţul Harghita ââŹâ este un loc propice pentru agricultură.
ĂËi tot aşa, trecând de la mediul înconjurător la interiorul călduros al vagonului 21-49, trenul înainta prin staţiile de pe traseu: Adjud, Urecheşti, Cornăţel Moldova, Bâlca, Căiuţi, Borzeşti Bacău, Oneşti, Trotuş, Viişoara, Târgu Ocna, Saline, Cireşoaia, Dofteana Bacău, Valea Uzulului şi Comăneşti. Dacă până la Borzeşti gările aparţin unui stil clasic, clădire paralelipipedică cu geamuri dispuse simetric, de la Borzeşti şi până la Siculeni, arhitectura clădirilor în care aşteaptă călătorii, lucrurile se schimbă brusc. Se remarcă stilul gărilor gândite de inginerul Elie Radu. Adevărate perle din tezaurul cultural al CFR-ului pot fi admirate pe linia 501, Adjud ââŹâ Siculeni. Iată câteva dintre ele: Comăneşti, Dofteana-Bacău, Saline.
Un alt nume pe care trebuie să fie pe buzele tuturor elevilor de gimnaziu: ing. Anghel Saligny, a primit în sarcină proiectarea căii ferate Adjud ââŹâ Ghimeş, în drumul său sinuos având de înfruntat apa Trotuşului şi Munţii Tarcăului şi Munţii Ciucului. Numai între Adjud şi Comăneşti, sunt 4 poduri proiectate şi construite de Anghel Saligny.
Ca puncte urâte pe care le-am întâlnit pe traseu au fost staţiile Viişoara şi Trotuş, nişte urme atât ale scăderii traficului pe calea ferată în dauna ââŹÂsfântului asfaltââŹÂ, dar şi ale incompetenţei şi nepăsării celor care ar trebui să aibă în grijă aceste staţii/halte. Colac peste pupăză, trenul nu depăşeşte 30 km/h pe o secţiune de mai bine de 12 kilometri. Dar de îndată ajuns în Târgu Ocna îţi ierţi toate blasfemiile aduse CFR-ului şi te bucuri de ceea ce vezi: munţii împăduriţi, apa meandrată a Trotuşului, precum şi podurile peste Trotuş sau portalurile tunelului Saline. Din gara din Dofteana-Bacău te aştepţi să iasă un conte sau o contesă a vreunui comitat local, dar în faţa trenului iese tot un(o) conte(să), dar care are grijă de bunul mers al trenurilor pe calea ferată.
Ar fi mare păcat dacă în viaţa dumneavoastră nu aţi trece măcar o dată cu trenul, pe zi, pe ruta Adjud ââŹâ Siculeni şi mai departe către Braşov sau Cluj-Napoca. Locurile şi oamenii care vă întâmpină privirile au depăşit nivelul de înţelegere a unui pasionat FeRoviaR, iar admiraţia, respectul şi plăcerea ochiului care vede traseul liniei Adjud ââŹâ Siculeni poate să rămână întipărită în sufletul dumneavoastră multă, multă vreme. Dar ââŹÂpeisajul austriacââŹÂ, ââŹÂelveţianââŹÂ sau ââŹÂnemţescââŹÂ, cum doriţi să-i spuneţi, abia a început să se descopere în faţa curioşilorââŹÂŚ
http://www.youtube.com/watch?v=gC-yEpt3LE0
///..:: CFR ::..\\\
18 iunie = Excursie FeRoviaRă Comăneşti ââŹâ Ghimeş<i></i>
Trenul cu care călătoream, Personalul Mărăşeşti ââŹâ Ghimeş, avea să treacă pe o linie ferată dată în folosinţă în anul 1899. Depresiunea Comăneşti este în legătură cu Depresiunea Ghimeş prin cei 34 de kilometri de cale ferată, iar crâmpeie din această distanţă sunt prezentaţi în clipul ataşat.
Dacă de la Adjud până la Comăneşti peisajul predominant era de câmpie, respectiv dealuri înalte, de la Comăneşti către Ghimeş cerul se vede tot mai puţin, el fiind acoperit din coace şi-n colo cu câte-un pisc de munte. Gările de pe traseu reflectă numărul de locuitori pe care îi deserveşte, în timp ce viaductele peste diferitele cursuri de râuri întâlnite impun restricţii ruşinoase de 20 km/h vitezei de mers a trenurilor. Pe porţiunea pasului Palanca ââŹâ Ghimeş, razele minime ale curbelor încep să fie tot mai mici, iar pantele să fie tot mai energofage.
Copacii din zare nu mai sunt din ordinul foioase, ci sunt conifere, iar satele sunt din ce în ce mai răsfirate. Dar călătorii se dau jos din tren zâmbitori şi fac diferite aprecieri înregistrate în clip, mulţumiţi, până la urmă, că au ajuns teferi la destinaţie. Aşa aveam să fiu şi eu când am ajuns în Ghimeş: recunoscător celor care au dat naştere căii ferate, precum şi celor care încă o exploatează şi o întreţin.
Nu pot să nu trec mai departe fără să spun despre Ghimeş că a fost staţie de frontieră de cale ferată între Vechiul Regat şi Imperiul Austro-Ungar. Cele peste 5 linii din Ghimeş sunt umbrite de o gară înaltă şi lungă, iar cele câteva trenuri pe care am cutezat să le înregistrez lăsau şi preluau călători. Aerul era tare, cai şi vaci păşteau pe dealurile din zonă, iar copii abia trecuţi de 10 ani zburdau de colo-acolo şi înveseleau zona. Se vorbea limba maghiară, deci influenţa imperiului începea să se cunoască.
Ca puncte interesante ce merită văzute: locomotivele din remiza Comăneşti, Tunelul de la Goioasa, Gara Ghimeş, cursul Trotuşului peste care sunt construite poduri interesante şi diferite unul de celălalt ca aspect. în orice caz, oricât de preocupat ai fi, peisajul dimprejur te atrage ca un magnet, cel puţin aşa au procedat colegii de salon de vagon.
Vă doresc vizionare plăcută!
http://www.youtube.com/watch?v=fIoRHyON6_M
///..:: CFR ::..\\\
18 iunie 2011 = Excursie FeRoviaRă Ghimeş - Siculeni<i></i>
Ei bine, dacă până aici a fost cum a fost, de la Ghimeş spre Siculeni chiar te simţi altfel. Calea ferată Ghimeş - Siculeni (fost Ciceu) a fost construită din fondurile statului austro-ungar. Satele prin care trenul trece şi opreşte sunt: Bolovăniş, Lunca de Mijloc, Tarcău, Lunca de Sus, Utuşoiu, Livezi Ciuc, Caracău, Nădejdea şi Mihăileni sunt fie româneşti, fie ungureşti, mie mixte.
Există pe site-ul cfr un reportaj foarte interesant scris de Dan Dragoş Aldea: ââŹÂTraversând Carpaţii Răsăriteni prin Pasul Ghimeş - PalancaââŹÂ. Vi-l recomand! De acolo am aflat şi eu lucruri demne de laudă celor care au depus efort pentru construcţia căii ferate. Despre celebrul Viaduct Caracău vom vorbi la sfârşitul acestei descrieri, iar până atunci vreau să remarc alte lucrări de artă care pot fi întâlnite pe traseu: Tunelul Ciumani, Viaductele Utuşoiu, Ladok, Trotuş şi Bania, precum şi arhitectura gării Livezi-Ciuc. împrejurimile acestor punţi construite de om peste dealurile şi munţii de acolo sunt impresionante ca peisaj, cuvintele chiar nu îşi mai au rostul aici. Imaginile propuse în clip îmi vor dovedi afirmaţia.
Totuşi, voi mai preciza că pe traseul Siculeni ââŹâ Ghimeş există nu mai puţin 84 de poduri şi viaducte (anterior precizate), în timp ce declivitatea caracteristică este de 25 la mie. Curbele cu raza de 250 şi de 300 de metri etalează formele locomotivei electrice care duduie din ventilaţiile motoarelor şi din compresorul de aer.
în final, aşa cum am spus, voi reda câteva aspecte interesante despre Viaductul Caracău. La plecarea din staţia Livezi Ciuc în direcţia Siculeni vezi semafoare mecanice de generaţie veche (repetitor şi semafor de ieşire/intrare în staţie), semn că ceva începe să devină special. Trenul nu mai înaintează şi mult şi la un moment dat te trezeşti cu un ââŹÂhăuââŹÂ de aproape 65 de metri sub tine, iar distanţa aceasta pe care trenul are încredere în cele câteva mii de tone de metri cubi de beton armat este de 265 de metri. Iar aceste cifre iau formă şi maiestuozitate abia după câţiva kilometri după trecerea peste viaduct: aproape de Staţia Mihăileni, dacă dorul de Moldova apasă pe umerii dumneavoastră, priviţi către Est şi vă apare în faţă chiar Viaductul Caracău. Câteva secunde au fost înregistrate şi de către senzorul camerei mele, precum şi de senzorul atâtor sute, poate chiar mii de oameni care au trecut şi le-a plăcut ce au văzut acolo.
Unul dintre punctele de atracţie ale excursiei mele din 18&19 iunie 2011, Bucureşti Nord ââŹâ Cluj-Napoca, a fost atins: (re)vederea Viaductului Caracău, precum şi parcurgerea şi ââŹÂtranspunerea pe sticlăââŹÂ a liniei 501, Adjud ââŹâ Siculeni (fost Ghimeş).
Vă mulţumesc pentru atenţie!
http://www.youtube.com/watch?v=-iDjha0nArY
///..:: CFR ::..\\\
18&19 iunie 2011 = Excursie FeRoviaRă Siculeni ââŹâ Cluj-Napoca<i></i>
De la Ciceu / Siculeni până la Cluj-Napoca, aveam să schimb 3 trenuri şi să petrec timpul aşteptând la ore cam nesimţite prin gările din Gheorghieni şi Beclean pe Someş. Acumulatorii aparatului nu mai erau buni de nimic, tot ce puteam să fac este să-mi văd de grijă prin locurile străine pe care poposeam. A remarca un călător ostenit într-o gară pustie este foarte uşor, iar pericolele sunt la orice pas. Dar Dumnezeu a avut grijă de mine, la fel cum are grijă de toţi ceilalţi, şi m-a ajutat să ajung la Cluj-Napoca în dimineaţa celei de-a doua zi de când eram pe tren.
Din ultimele sforţări ale aparatului foto, am reuşit totuşi să surprind apusul zilei de 18 aprilie, apus de soare pe care l-am văzut din preajma Gării Gheorghieni. ĂËi, aşa cum se poate vedea şi în film, clădirea gării cu un aspect exterior îngrijit şi interesant ca şi construcţie mi-a fost loc de aşteptare a unui tren accelerat (şi acelaââŹÂŚ întârziat) către Beclean pe Someş. De aici, de unde trei linii ferate din direcţii diferite se înţeapă într-un ââŹÂBeclean pe SomeşââŹÂ, un alt tren venit de la Bistriţa avea să mă ducă în Cluj-Napoca, acolo unde am văzut răsăritul de soare al zilei de 19 aprilie.
Zi specială pentru colega mea de clasă, Mihaela. Avea să aibă loc festivitatea de absolvire a promoţiei de studenţi cu studii superioare în psihologie, iar cu această ocazie am fost şi eu prezent acolo în acea sală imensă redată la sfârşitul clipului. Clujul a fost, de asemenea, punctat în câteva zeci de secunde de imagini motrice, pe care vă invit, cu drag, să le urmăriţi. Aici pun punct reportajului tip folieton pe care am vrut să vi-l prezint, urându-vă sănătate şi toate cele bune! ĂËi nu uitaţi: calea ferată nu va muri niciodată!
http://www.youtube.com/watch?v=FjeruG_0c1M
După o săptămână grea de muncă, venise week-end-ul cu timp liber şi relaxare. Iar pentru mine aceste cuvinte înseamnă un rucsac plin cu merinde pentru 48 de ore de stat pe calea ferată şi o dorinţă aprigă pentru parcurgerea a 1129 de kilometri în sălajul celor 8 trenuri. ĂËi uite-aşa, am plecat din căminul din Regie spre Gara de Nord. Aici mă aştepta Trenul Personal 5009, Bucureşti Nord ââŹâ Mărăşeşti. Călătoria de cele câteva minute pe care vreau să v-o redau cuprinde câteva secvenţe de pe pe magistrala 500, între Bucureşti Nord şi Adjud.
Ca date istorice merită să menţionez aici că primul tren care a plecat din Gara de Nord Bucureşti pe 31 octombrie 1869. Totodată, traseul meu a coincis cu linia Bucureşti ââŹâ Ploieşti - Buzău, inaugurată pe 13 septembrie 1872. Mai departe, de la Buzău la Mărăşeşti şi apoi la Adjud, trenurile au circulat de la 30 octombrie 1881.
Dacă reperele istorice sunt deja stabilite, aş vrea să subliniez câteva construcţii interesante care pot fi ââŹâ de ce nu ââŹâ admirate în călătoria cu trenul: Pasajul Basarab inaugurat recent, gara Ploieşti Sud, gara Buzău, gara Râmnicu Sărat şi gara Mărăşeşti. Spre exemplu, gara din Râmnicu Sărat, pe care am insistat cu focalizarea aparatului meu, a fost proiectată de Arhitectul Nicolae Michăescu şi dată în funcţionare în 1898. Formele ei de atunci au rămas şi acum, în timp ce simbolul CFR, sau, mai bine zis, al Direcţiunii princiare a Căilor Ferate Române ââŹâ roata înaripată ââŹâ stă încă arborată ca un drapel al feroviarilor în mijlocul vitraliului cupolei gării.
ĂËi cum trecutul poate pare prăfuit ââŹâ însă glorios, semnele tehnologiei moderne ale prezentului pot fi remarcate în clipul propus în imaginea celor două locomotive nou-nouţe ale operatorului feroviar de marfă privat CTV, şi anume Siemens ES64F4. Tot nouă este şi construcţia podului peste nemilosul râu, Putna, care a distrus calea ferată suspendată peste acesta. Trenul circulă pe firul de linie rămas cu nu mai mult de 30 km/h, dar această viteză este numai bună pentru observat lucrările în desfăşurare. Sperăm ca, după inaugurare, trenurile să poată atinge viteze de 160 km/h.
în final, nu-mi rămâne decât să vă doresc vizionare plăcută şi să nu rataţi mărfarul militar filmat lângă Ploieşti, culorile aprinse roşiatice ale gării Buzău, precum şi aspectul ââŹâ relativ ââŹâ modern al gării Adjud.
http://www.youtube.com/watch?v=1XYgTGGYL2Y
///..:: CFR ::..\\\
18 iunie 2011 = Excursie FeRoviaRă Adjud - Comăneşti<i></i>
Ei bine, în partea a II-a a Excursiei FeRoviaRe Bucureşti Nord ââŹâ Cluj-Napoca, imaginile din clipul propus mai jos conchide în cele 15 minute peisaje între Adjud şi Comăneşti. Plecat din ĂĹĄara Românească şi ajuns apoi în Moldova, în faţa ochilor mi s-au arătat câmpuri întregi de cereale, porumb, cartofi. Lunca Trotuşului ââŹâ râul care este camaradul liniei ferate până în mijlocul munţilor, la Lunca de Sus, judeţul Harghita ââŹâ este un loc propice pentru agricultură.
ĂËi tot aşa, trecând de la mediul înconjurător la interiorul călduros al vagonului 21-49, trenul înainta prin staţiile de pe traseu: Adjud, Urecheşti, Cornăţel Moldova, Bâlca, Căiuţi, Borzeşti Bacău, Oneşti, Trotuş, Viişoara, Târgu Ocna, Saline, Cireşoaia, Dofteana Bacău, Valea Uzulului şi Comăneşti. Dacă până la Borzeşti gările aparţin unui stil clasic, clădire paralelipipedică cu geamuri dispuse simetric, de la Borzeşti şi până la Siculeni, arhitectura clădirilor în care aşteaptă călătorii, lucrurile se schimbă brusc. Se remarcă stilul gărilor gândite de inginerul Elie Radu. Adevărate perle din tezaurul cultural al CFR-ului pot fi admirate pe linia 501, Adjud ââŹâ Siculeni. Iată câteva dintre ele: Comăneşti, Dofteana-Bacău, Saline.
Un alt nume pe care trebuie să fie pe buzele tuturor elevilor de gimnaziu: ing. Anghel Saligny, a primit în sarcină proiectarea căii ferate Adjud ââŹâ Ghimeş, în drumul său sinuos având de înfruntat apa Trotuşului şi Munţii Tarcăului şi Munţii Ciucului. Numai între Adjud şi Comăneşti, sunt 4 poduri proiectate şi construite de Anghel Saligny.
Ca puncte urâte pe care le-am întâlnit pe traseu au fost staţiile Viişoara şi Trotuş, nişte urme atât ale scăderii traficului pe calea ferată în dauna ââŹÂsfântului asfaltââŹÂ, dar şi ale incompetenţei şi nepăsării celor care ar trebui să aibă în grijă aceste staţii/halte. Colac peste pupăză, trenul nu depăşeşte 30 km/h pe o secţiune de mai bine de 12 kilometri. Dar de îndată ajuns în Târgu Ocna îţi ierţi toate blasfemiile aduse CFR-ului şi te bucuri de ceea ce vezi: munţii împăduriţi, apa meandrată a Trotuşului, precum şi podurile peste Trotuş sau portalurile tunelului Saline. Din gara din Dofteana-Bacău te aştepţi să iasă un conte sau o contesă a vreunui comitat local, dar în faţa trenului iese tot un(o) conte(să), dar care are grijă de bunul mers al trenurilor pe calea ferată.
Ar fi mare păcat dacă în viaţa dumneavoastră nu aţi trece măcar o dată cu trenul, pe zi, pe ruta Adjud ââŹâ Siculeni şi mai departe către Braşov sau Cluj-Napoca. Locurile şi oamenii care vă întâmpină privirile au depăşit nivelul de înţelegere a unui pasionat FeRoviaR, iar admiraţia, respectul şi plăcerea ochiului care vede traseul liniei Adjud ââŹâ Siculeni poate să rămână întipărită în sufletul dumneavoastră multă, multă vreme. Dar ââŹÂpeisajul austriacââŹÂ, ââŹÂelveţianââŹÂ sau ââŹÂnemţescââŹÂ, cum doriţi să-i spuneţi, abia a început să se descopere în faţa curioşilorââŹÂŚ
http://www.youtube.com/watch?v=gC-yEpt3LE0
///..:: CFR ::..\\\
18 iunie = Excursie FeRoviaRă Comăneşti ââŹâ Ghimeş<i></i>
Trenul cu care călătoream, Personalul Mărăşeşti ââŹâ Ghimeş, avea să treacă pe o linie ferată dată în folosinţă în anul 1899. Depresiunea Comăneşti este în legătură cu Depresiunea Ghimeş prin cei 34 de kilometri de cale ferată, iar crâmpeie din această distanţă sunt prezentaţi în clipul ataşat.
Dacă de la Adjud până la Comăneşti peisajul predominant era de câmpie, respectiv dealuri înalte, de la Comăneşti către Ghimeş cerul se vede tot mai puţin, el fiind acoperit din coace şi-n colo cu câte-un pisc de munte. Gările de pe traseu reflectă numărul de locuitori pe care îi deserveşte, în timp ce viaductele peste diferitele cursuri de râuri întâlnite impun restricţii ruşinoase de 20 km/h vitezei de mers a trenurilor. Pe porţiunea pasului Palanca ââŹâ Ghimeş, razele minime ale curbelor încep să fie tot mai mici, iar pantele să fie tot mai energofage.
Copacii din zare nu mai sunt din ordinul foioase, ci sunt conifere, iar satele sunt din ce în ce mai răsfirate. Dar călătorii se dau jos din tren zâmbitori şi fac diferite aprecieri înregistrate în clip, mulţumiţi, până la urmă, că au ajuns teferi la destinaţie. Aşa aveam să fiu şi eu când am ajuns în Ghimeş: recunoscător celor care au dat naştere căii ferate, precum şi celor care încă o exploatează şi o întreţin.
Nu pot să nu trec mai departe fără să spun despre Ghimeş că a fost staţie de frontieră de cale ferată între Vechiul Regat şi Imperiul Austro-Ungar. Cele peste 5 linii din Ghimeş sunt umbrite de o gară înaltă şi lungă, iar cele câteva trenuri pe care am cutezat să le înregistrez lăsau şi preluau călători. Aerul era tare, cai şi vaci păşteau pe dealurile din zonă, iar copii abia trecuţi de 10 ani zburdau de colo-acolo şi înveseleau zona. Se vorbea limba maghiară, deci influenţa imperiului începea să se cunoască.
Ca puncte interesante ce merită văzute: locomotivele din remiza Comăneşti, Tunelul de la Goioasa, Gara Ghimeş, cursul Trotuşului peste care sunt construite poduri interesante şi diferite unul de celălalt ca aspect. în orice caz, oricât de preocupat ai fi, peisajul dimprejur te atrage ca un magnet, cel puţin aşa au procedat colegii de salon de vagon.
Vă doresc vizionare plăcută!
http://www.youtube.com/watch?v=fIoRHyON6_M
///..:: CFR ::..\\\
18 iunie 2011 = Excursie FeRoviaRă Ghimeş - Siculeni<i></i>
Ei bine, dacă până aici a fost cum a fost, de la Ghimeş spre Siculeni chiar te simţi altfel. Calea ferată Ghimeş - Siculeni (fost Ciceu) a fost construită din fondurile statului austro-ungar. Satele prin care trenul trece şi opreşte sunt: Bolovăniş, Lunca de Mijloc, Tarcău, Lunca de Sus, Utuşoiu, Livezi Ciuc, Caracău, Nădejdea şi Mihăileni sunt fie româneşti, fie ungureşti, mie mixte.
Există pe site-ul cfr un reportaj foarte interesant scris de Dan Dragoş Aldea: ââŹÂTraversând Carpaţii Răsăriteni prin Pasul Ghimeş - PalancaââŹÂ. Vi-l recomand! De acolo am aflat şi eu lucruri demne de laudă celor care au depus efort pentru construcţia căii ferate. Despre celebrul Viaduct Caracău vom vorbi la sfârşitul acestei descrieri, iar până atunci vreau să remarc alte lucrări de artă care pot fi întâlnite pe traseu: Tunelul Ciumani, Viaductele Utuşoiu, Ladok, Trotuş şi Bania, precum şi arhitectura gării Livezi-Ciuc. împrejurimile acestor punţi construite de om peste dealurile şi munţii de acolo sunt impresionante ca peisaj, cuvintele chiar nu îşi mai au rostul aici. Imaginile propuse în clip îmi vor dovedi afirmaţia.
Totuşi, voi mai preciza că pe traseul Siculeni ââŹâ Ghimeş există nu mai puţin 84 de poduri şi viaducte (anterior precizate), în timp ce declivitatea caracteristică este de 25 la mie. Curbele cu raza de 250 şi de 300 de metri etalează formele locomotivei electrice care duduie din ventilaţiile motoarelor şi din compresorul de aer.
în final, aşa cum am spus, voi reda câteva aspecte interesante despre Viaductul Caracău. La plecarea din staţia Livezi Ciuc în direcţia Siculeni vezi semafoare mecanice de generaţie veche (repetitor şi semafor de ieşire/intrare în staţie), semn că ceva începe să devină special. Trenul nu mai înaintează şi mult şi la un moment dat te trezeşti cu un ââŹÂhăuââŹÂ de aproape 65 de metri sub tine, iar distanţa aceasta pe care trenul are încredere în cele câteva mii de tone de metri cubi de beton armat este de 265 de metri. Iar aceste cifre iau formă şi maiestuozitate abia după câţiva kilometri după trecerea peste viaduct: aproape de Staţia Mihăileni, dacă dorul de Moldova apasă pe umerii dumneavoastră, priviţi către Est şi vă apare în faţă chiar Viaductul Caracău. Câteva secunde au fost înregistrate şi de către senzorul camerei mele, precum şi de senzorul atâtor sute, poate chiar mii de oameni care au trecut şi le-a plăcut ce au văzut acolo.
Unul dintre punctele de atracţie ale excursiei mele din 18&19 iunie 2011, Bucureşti Nord ââŹâ Cluj-Napoca, a fost atins: (re)vederea Viaductului Caracău, precum şi parcurgerea şi ââŹÂtranspunerea pe sticlăââŹÂ a liniei 501, Adjud ââŹâ Siculeni (fost Ghimeş).
Vă mulţumesc pentru atenţie!
http://www.youtube.com/watch?v=-iDjha0nArY
///..:: CFR ::..\\\
18&19 iunie 2011 = Excursie FeRoviaRă Siculeni ââŹâ Cluj-Napoca<i></i>
De la Ciceu / Siculeni până la Cluj-Napoca, aveam să schimb 3 trenuri şi să petrec timpul aşteptând la ore cam nesimţite prin gările din Gheorghieni şi Beclean pe Someş. Acumulatorii aparatului nu mai erau buni de nimic, tot ce puteam să fac este să-mi văd de grijă prin locurile străine pe care poposeam. A remarca un călător ostenit într-o gară pustie este foarte uşor, iar pericolele sunt la orice pas. Dar Dumnezeu a avut grijă de mine, la fel cum are grijă de toţi ceilalţi, şi m-a ajutat să ajung la Cluj-Napoca în dimineaţa celei de-a doua zi de când eram pe tren.
Din ultimele sforţări ale aparatului foto, am reuşit totuşi să surprind apusul zilei de 18 aprilie, apus de soare pe care l-am văzut din preajma Gării Gheorghieni. ĂËi, aşa cum se poate vedea şi în film, clădirea gării cu un aspect exterior îngrijit şi interesant ca şi construcţie mi-a fost loc de aşteptare a unui tren accelerat (şi acelaââŹÂŚ întârziat) către Beclean pe Someş. De aici, de unde trei linii ferate din direcţii diferite se înţeapă într-un ââŹÂBeclean pe SomeşââŹÂ, un alt tren venit de la Bistriţa avea să mă ducă în Cluj-Napoca, acolo unde am văzut răsăritul de soare al zilei de 19 aprilie.
Zi specială pentru colega mea de clasă, Mihaela. Avea să aibă loc festivitatea de absolvire a promoţiei de studenţi cu studii superioare în psihologie, iar cu această ocazie am fost şi eu prezent acolo în acea sală imensă redată la sfârşitul clipului. Clujul a fost, de asemenea, punctat în câteva zeci de secunde de imagini motrice, pe care vă invit, cu drag, să le urmăriţi. Aici pun punct reportajului tip folieton pe care am vrut să vi-l prezint, urându-vă sănătate şi toate cele bune! ĂËi nu uitaţi: calea ferată nu va muri niciodată!
http://www.youtube.com/watch?v=FjeruG_0c1M