Hai sa nu batem campii. Discutam de cai ferate si de ce circula pe ele, nu de ce aurolaci vedem in gari.
A fost folosita si parerea mea e ca locomotiva arata foarte bine!
Nimeni nu cumpara o locomotiva - mai ales cand e singura pe care o detii - ca sa arate bine, ci ca sa faci serviciu cu ea. Si Em 4/4 35 a fost ceea-ce a dus in final la disparitia KLB., chiar daca asta e greu de inteles.
De ce au cumparat-o? Probabil sa faca faimoasele bricege elvetiene din ea ( circula in trecut un banc despre buldozere romanesti si bricegele elvetiene)
sau spionaj, sa vada tehnica romaneasca unde a ajuns.
Hai sa vorbim un pic de Kriens-Luzern-Bahn. Uitati-va pe harta, vedeti unde sunt Kriens si Lucerna si minunati-va de ce a existat o cale ferata privata intre cele doua locuri.
Se intampla ca in clubul elvetian al caruia sunt de o duzina de ani membru si unde am facut parte si din prezidiu sa avem si o duzina de membri din Lucerna si imprejurimi. Si se intampla chiar sa avem si doi care au lucrat activ la KLB, din care unul in conducere.
Aceasta cale ferata a fost inca de la inceput ceva util insa un non-sens economic. A supravietuit cu toate acestea mai bine de un secol. A inceput in 1886 ca tramvai cu abur de ecartament normal intre Pilatusplatz din Lucerna si Kriens si partea de calatori a fost cumparata ulterior de orasul Lucerna si metrificata. In paralel a existat si o activitate de transport marfuri foarte lucrativa - la scara acelei regiuni elvetiene.
De-a lungul intregii sale vieti KLB a avut o singura locomotiva activa care facea toata treaba. Una singura. Si care trebuia sa fie disponibila in permanenta, zi si noapte. Nu 98% din timp ca la SBB, ci 100%. Incepand cu 1926 s-a folosit Ee 4/4 numarul 1, fosta numarul 51 a WM, construita de AEG in 1917- un "fier de calcat" electric care a functionat fara nici o pana pana la deelectrificare in 1968. La acel moment si statia de tensiune, si locomotiva si catenara erau "gata" - isi depasisera norma de viata. Dupa ce s-a scos catenara KLB a cumparat pe Em 2/2 numarul 1, o locomotiva MaK din 1965 deci recenta si de asemenea fiabila, insa care cu cele doua osii ale sale nu facea fata. Asa ca la jumatatea anilor 1970 s-au cautat alte solutii si cea din R.S.R. a corespuns bugetului limitat si - pe hartie - si asteptarilor.
In 1979 a sosit troaca de Em 4/4 numarul 35. De cand a fost adusa in depou la Lucerna SBB a cerut despagubiri la KLB pentru urmele de ulei lasate pe terasament. A fost pusa in functiune cu greu in cateva luni, pentru ca nimic nu corespundea carnetului de sarcini. Si oricat s-au chinuit fiabilitatea sa nu a depasit 30%. De aceea in ultimii ani, cu ajutor din partea Cantonului, a fost inlocuita de un locotractor tip D 14.240.
Si elvetienii sunt lumea a treia, pfff. Cand o sa foloseasca sistem de propulsie antigravitational o sa le schimb calificativul, pana atunci toti sunt pfff
Din punct de vedere al punctualitatii, fiabilitatii in transportul de marfa si de persoane si al infrastructurii Elvetia face parte din primele tari din lume, dupa Japonia. Cineva care scrie ce ai scris mai sus fie nu are habar, fie cauta galceava, fie doreste sa se "arate rotund" cum se spune pe plaiuri mioritice. Si nici una din cele trei activitati nu sunt dorite aici.
