Linia Suceava- Roman 145 ani

[Semafor]

Astazi se implinesc 145 de la deschiderea oficiala a liniei Suceava -Roman.La acea data s-au inaugurat garile Suceava-Veresti- Liteni, Dolhasca, Lespezi (halta)-Pascani- Muncel-Mircesti -Roman.
O imagine a garii Pascani din acea perioada descoperita in- Monografia aniversarii a 130 de ani a Atelierelor Pascani:



Si cateva fotografii ale actualei gari din aceasta dimineata:

 

[catalin]

Buna Semafor,

ai mai jos planul statiei si atelierelor Pascani din raportul Gh Duca 1892 (am mai scris despre el pe forum, nu mai intru in detalii). Asa cum ti-am spus in privat, incerc sa-ti gasesc si o schita a cladirii de calatori, desi sansele sunt putine.

Multumesc pentru atentionare. Pacat ca asemenea evenimente trec intr-o liniste absoluta.



Fara a avea pretentia ca ma pricep, dar am invatat multe de la un forumist arhitect, aici pe forum, plaurile statiei vechi Pascani pot fi redesenate plecand de la principiul modularitatii. Exista inca destule gari foste LCI (vezi gara Romanului care in afara de furnalul de crematoriu de langa si cateva simplificari ale fatadei este neschimbata, Verestiul care are inca toate acesoriile pe fatada) care au fost construite pe aceleasi desene si pe volume similare. Explica undeva frumos pe forum Victorian cum poti pleca de la dimensiunile unui element si apoi deduce dimensiunile intregii cladiri. Din pacate pentru mine, eu drum prin nordul Moldovei nu mai am prea curand a ti-as masura cu placere o cateva elemente ale garii Roman (sau altele foste LCI) si de la aceste dimensiuni sa poti deduce planul intregii cladiri originale din Pascani.

Ptr. cei mai putini avizati, aceasta este cladirea:

Pascani

 

[interesantul]

..... Pacat ca asemenea evenimente trec intr-o liniste absoluta.

Acum vreo 8 ani, am nimerit în Germania, popas de o noapte, într-un să’tuc, de la graniţ㒠cu Cehia. Dimineaţa mare festivitate: aniversarea gă’rii din sat, care s-a înfiinţat la câţiva ani dup㒠construcţia că’ii ferate. UN SAT!

Mai zi ceva dac㒠poti!

E.

 

[dantm]

Aaaa, satuc. Acum citiva ani am fost la Baile Felix la reciclare. treining cum ii spune acuma.

Dar eu am profitat de drum ca sa dau o raita pina la Cordau cu trenul. Si am fost sunat sa vada cum de nu ajung.
Am spus ca sint in tren, astia crezind ca sint spre Oradea.
Cind am spus ca in tren spre Felix intrebare: da ce , este tren la Felix?

eheee

 

[nelutu]

”G. Economat”

Am citit bine? Ceva mai multe detalii va rog.

Multumesc

 

[Semafor]

Fara a avea pretentia ca ma pricep, dar am invatat multe de la un forumist arhitect, aici pe forum, plaurile statiei vechi Pascani pot fi redesenate plecand de la principiul modularitatii. Exista inca destule gari foste LCI (vezi gara Romanului care in afara de furnalul de crematoriu de langa si cateva simplificari ale fatadei este neschimbata, Verestiul care are inca toate acesoriile pe fatada) care au fost construite pe aceleasi desene si pe volume similare. Explica undeva frumos pe forum Victorian cum poti pleca de la dimensiunile unui element si apoi deduce dimensiunile intregii cladiri. Din pacate pentru mine, eu drum prin nordul Moldovei nu mai am prea curand a ti-as masura cu placere o cateva elemente ale garii Roman (sau altele foste LCI) si de la aceste dimensiuni sa poti deduce planul intregii cladiri originale din Pascani.

Multumesc Catalin pentru sugestii.Si eu am citit sfaturile lui Victorian si am vazut intr-o alta postare ce frumos a desenat ( sau randat ?) o gara doar dupa o fotografie de pe linia Iasi - Dorohoi. Problema este ca desi este la cca. 40 km sud de Pascani nu prea am " timp" sa ajung acolo. Sa stii ca m-am gandit si eu la solutia masurarii unui geam si a distantelor dintre doua geamuri si de la cota 0. Am studiat si eu in poze cam toate garile construite de compania lui Ofenhein acum 145 de ani. Gara Roman si Botosani cred ca au fost identice pentru ca atunci erau gari de capat, marchiza sprijinindu-se la cele doua capete pe cate un mic corp de cladire. La Pascani ,marchiza se sprijinea la acele doua capete pe o structura de lemn cred, avand de la jumatate in sus un perete vitrat. Deosebirea apare la partea opusa liniilor. Aici, planul garii in sectiune ar avea forma literei E. Daca la Botosani si Roman numarul ferestrelor pe o fatada si nivel este de 17 la Pascani era de 25.

Iata cateva imagini:

https://www.facebook.com/185089504838780/photos/a.437352806279114.115423.185089504838780/762475407100184/?type=1&theater

https://www.facebook.com/185089504838780/photos/a.437352806279114.115423.185089504838780/596407437040316/?type=1&theater

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=286857571403948&set=o.185089504838780&type=1&theater

 

[Semafor]

Ar mai fi o sansa de a gasi planurile originale pentru una din garile construite de compania LCJE. Incerc sa aflu firma care executat lucrarile de reabilitare a garii Botosani.In toate articolele citite de mine pe internet despre acest subiect se spune ca lucrarile au fost realizate dupa planurile originale, dar nicaieri nu se mentioneaza numele firmei.Cateva schite s-ar putea gasi si in caietul de sarcini elaborat pentru licitatia acestei lucrari.

 

[dantm]

Societatea Naţional㒠de Transport Feroviar de Că’lă’tori a încheiat ieri, marţi 7 februarie 2012 şase contracte pentru modernizarea a dou㒠sectoare de cale ferat㒠şi patru gă’ri, cu o valoare total㒠de 479 milioane euro. Pentru modernizarea gă’rii Botoşani, CFR a încheiat un contract, de 3,2 milioane euro, fă’r㒠TVA, cu consorţiul Compania Construcţii Feroviare - Conplast - West Star - Construcţii Erbaşu. Lucră’rile trebuie finalizate în doi ani.

http://www.botosaneanul.ro/stiri/semnat-contractul-reabilitarea-garii-afla-valoarea-proiectu/

http://img822.imageshack.us/img822/9270/p1110041.jpg

Sper sa iti fie de folos.

 

[Semafor]

Multumesc!

 

[Semafor]

In volumul II din lucrarea -Istoria tractiunii feroviare din Romania- de Serban Lacriteanu si Ilie Popescu este prezentata o gravura a garii din Pascani la 1877. Imaginea aparuta si in revista “ La Ilustracion Espanola y Americana in 1877, ne infatiseaza peronul garii Pascani, plin de civili romani si de militari rusi.Dupa parerea mea, gravura infatiseaza peronul garii Pascani in iarna anului 1877 la intoarcerea trupelor rusesti spre Rusia: veti vedea un tren la peron, cu locomotiva spre Suceava, iar la streasina acoperisului peronului se observa turturi de gheata. Pe unul din stalpii ce sustin copertina este prinsa o placa pe care este scris numele garilor de unde a venit trenul - Galatz-Bucuresti-Pitesti. Este daca vreti precursorul tabelelor electronice de afisaj de astazi. Banuiesc ca aceasta gravura ar apartine tot lui Carol Popp de Szathmary care este considerat si primul fotoreporter de razboi si a coloaborat la aceasta revista.

 

[Semafor]

In monografia intitulata -Uzina Mecanica Material Rulant Pascani 1869-1969 scrisa de C. Botez si L. Esanu am gasit fotografia Atelierului de linii din Pascani construit la 1869 o data cu gara si Atelierele.In urmatoarea fotografie se observa unde era amplasat acest atelier fata de gara si uzina.

 

[Semafor]

Astazi cand se implinesc 165 de ani de la nasterea Poetului national Mihai Eminescu vreau sa stiti ca, pe langa alte personalitati ale vremii si Eminescu a trecut de mai multe ori prin vechea gara Pascani. Intr-un " Articol scris de: ing. Nicolae IOSUB / 11 Ian 2010
Pe urmele lui Mihai Eminescu (IX):
MIHAI EMINESCU LA IASI (I)
...................
<<Poetul a trecut de mai multe ori prin Iaşi: cu trupa de teatru a lui Mihail Pascally, în anul 1869, în vizitele sale la ,,Junimea” în anii 1871 şi 1872, dar stabilirea definitiv㒠în oraşul Iaşi s-a produs la sfârşitul lunii august 1874. Soseşte în Gara Iaşi cu trenul accelerat Paris-Berlin-Viena-Lemberg-Suceava-Paşcani-Iaşi, dup㒠terminarea studiilor de la universită’ţile din Viena şi Berlin.>>
Dupa ce a plecat la Bucuresti de cate ori se intorcea la Iasi trecea si prin Pascani , deoarece legatura cu Bucurestiul prin Vaslui are loc dupa 1886.
Iata ce spune: Titu Maiorescu, notand in insemnarile sale zilnice:

Sambata 11/23 noiembrie 1878 plecat cu Eminescu, Caragiali, Slavici, Nica si Olanescu la Iasi, la a 15-a aniversare a Junimii (cei dintai trei pe socoteala mea). Dumineca 12/24 sarbatorit aceasta aniversare (eu cu grozave dureri de gat si catar). Slavici citit Gura Satului, Caragiali via lui comedie Noaptea furtunoasa de la no. 9 Tanarul autor (de 25 ani) avu un succes formidabil citind si interpretand toate rolurile cu un talent deosebit, spre satisfactia ascultatorilor care s-au distrat copios sau, cum scria Iacob Negruzzi, s-au tavalit cu totii de ras.

Si ultima marturie gasita de mine pe internet: La 10 aprilie 1887 Mihai Eminescu este externat de la bolniţa Mă’nă’stirii Neamţ.
Creang㒠se afla în gara Paşcani, împreun㒠cu Miron Pompiliu pentru a-l aduce pe Eminescu la Iaşi, îns㒠acesta îşi manifest㒠dorinţa de a merge la sora sa, Henrieta, la Botoşani.


In atentia Adminoate ar trebui mutat subiectul la -Istorie feroviara....

 

[Semafor]

Intr-o carte aparuta in 2007: BUCURESTI -PARIS via MIRCESTI (Gara pentru Lunca Poetului) scrisa de Elena Vulcanescu vom descoperi o serie de informatii mai putin cunoscute despre constructia liniei Suceava- Roman.

(1)Două’zeci de zile si de nopti fă’cuse adolescentul Alecsandri în 1834, pîn㒠la Paris, cu diligentele împă’ră’tiilor. în octombrie 1867, harabaua neaos㒠înc㒠fă’cea opt ore de la Roman la granita de la Mihă’ileni si înc㒠sase pîn㒠la Cernă’utiul cu drum de fier!
Hurdubă’i uriase vopsite în galben, un fel de lă’doaie închise, vara pe roate de harabale, iarna pe tă’lpoaie de sanie, că’ră’bă’neau si slobozeau că’lă’torii la Podul Scheii, statia de pe proprietatea Alecsandri spre si dinspre Roman, Tîrgu Frumos, Neamt, Bacă’u si Tîrgu Trotus.
.......................................................................................................................................................................................
îi plă’cea s㒠fie singur, pentru care conductori amabili nu refuz㒠guldenul, scutindu-l de tigă’ri puturoase, de mirositori a trandafelnită’, de dame grase cît turnul Goliei si cînd nu se putea, cobora pîn㒠la urmă’torul tren, de mîine sau de să’ptă’mîna viitoare.
Cu gîndul la drumul de fier al Moldovei, proiectat de pe vremea lui Mihail Sturdza Vv., Alecsandri nu-si mai dorea decît o gar㒠pentru Lunca Lui si dac㒠asta impune s㒠slujeasc㒠regimul, mai că’-i vine să’-si calce pe inimă’!
..............................................................................................................................
In atentia Adminoate ar trebui mutat subiectul la -Istorie feroviara....

 

[Semafor]

(2)Dar pe El, netruditul că’lă’tor, fă’r㒠anteriu si fă’r㒠dulceturi, cum să’-l fi recunoscut?
îi plă’cea s㒠fie singur, pentru care conductori amabili nu refuz㒠guldenul, scutindu-l de tigă’ri puturoase, de mirositori a trandafelnită’, de dame grase cît turnul Goliei si cînd nu se putea, cobora pîn㒠la urmă’torul tren, de mîine sau de să’ptă’mîna viitoare.
Cu gîndul la drumul de fier al Moldovei, proiectat de pe vremea lui Mihail Sturdza Vv., Alecsandri nu-si mai dorea decît o gar㒠pentru Lunca Lui si dac㒠asta impune s㒠slujeasc㒠regimul, mai că’-i vine să’-si calce pe inimă’!
A revenit greu în politică’. Detesta schimbă’rile, cele bruste îl oripilau, povestea lui Cuza îl îmbolnă’vise incurabil de sindromul suflă’rii-n-iaurt, în acelasi timp viermele vechi al logicii liderului refuzat rodea înspre aceeasi unitate sufletească’.
Initiativa primului drum de fier al Moldovei pare s㒠fi contribuit la impulsionarea bă’rbatului politic si asa sedus de mirajul rotilor că’lă’toare. Ales fă’r㒠voie deputat al Colegiului I al judetului Roman în toamna lui 1867, Alecsandri demisionase în ianuarie 1868.
Din februarie 1869, Kogă’lniceanu îl bombardeaz㒠cu telegrame, chemîndu-l cu momelile cele mai sigure pentru vraistea inimii: Neajunsurile... trebuie să’-ti arate c㒠nu e bine s㒠te tii tot timpul retras pe pă’mînturile tale. (arendasii atît㒠pe tă’ranii de pe mosia Pă’trascani care îl dau în judecată’) Pentru a-ti putea pă’stra si avutul tă’u si pe al tă’rii, trebuie înc㒠s㒠lupti. Prin urmare, intr㒠în Cameră’.
în 14/26 martie acelasi an, Kogă’lniceanu îi ră’spunde lui Alecsandri la dou㒠scrisori deodată’, semn c㒠Poetul în inocenta lui structural㒠avea nevoie de unele confirmă’ri, poate chiar de asigură’ri: Mai întîi despre treburile tale, adic㒠de statia de cale ferată’. Te-ncredintez c㒠am bă’tut la toate usile. M-am adresat chiar lui Offenheim la Viena prin intermediul lui Herz, directorul Bă’ncii Române crede-m㒠c㒠se va face.

 

[Semafor]

(4)îngropată într-un volum de manuscrise Nicolae Sutu, Victor Slăvescu descoperă cererea din Martie 1846, adresată Cinstitului Sfat Okîrmuitoriu pentru privileghiul înfiintării unui drum de fer sau cu vapor(aburi) sau cu cai.
Printre jos iscălitii, înfătosînd o societate mai numeroasă, se întelege, de fruntasi ai Moldovei, descoperim pe tatăl Poetului: logofătul Sturdza, printul Nicolae Sutu, postelnicul Constantin Catargi, hatmanul Alex. Rosetti-Roznovanu, printul George Sutu, hatmanul Grigore Ghyka (viitorul domnitor) postelnicul Teodor Ghica (fiul lui Iordachi Ghica-Deleni) si vornicul Vasile Alecsandri.
înainte de oricare altă apreciere referitoare la obiectul tehnic al cererii, se impune observatia indubitabilă că grupul semnatar era de structură francmasonică. Membrii familiei Sutu, C. Sturdza, Constantin Catargi si ceilalti, mai putin vornicul Alecsandri, care acum se confirmă, sînt francmasoni atestati documentar.
în 14 martie 1846, Vodă Mihail Sturdza încuviinta privileghiul de concesiune. Peste o săptămînă, se înfiinta un comitet de trei mădulari, respectiv N. Sutu, Costin Catargiu si Vasile Alecsandri, ca să pregătească aplicarea proiectului. O scrisoare confirmă legătura cu un agent diplomatic de la Viena care să înlesnească pe lîngă societătile austriece de căi ferate, care să execute cu capital moldovenesc. Proiectul viza o lucrare amplă, de la Mihăileni, urmînd malul drept al Siretului pînă la Galati, făra să se fi materializat.
Acelasi cutezător economist Nicolae Sutu relua în 1851 propunerea drumului de fier, de astă dată pentru transportul sării de la Tîrgu Ocna la Galati, chiar cu prelungirea unei linii întrunitoare pînă la Roman, punctul central si cel mai mănos în grîne din toată Moldova.
Peste douăzeci de ani, Poetul Vasile Alecsandri împlinea un îndrăznet si meritat vis moldovenesc, pentru care se străduise si părintele său.

 

[Semafor]

(3)Actul inedit de concedare imobiliară’, conform Legii din septembrie 1868, dovedeste exproprierea unei suprafete de 95.779 m˛ din mosia Mircesti, pentru construirea că’ii ferate. Contra banilor cuveniti exproprierii, Compania conform dorintei mele si interesului Că’ilor Ferate a construit o statie cu toate dependintele ei. Gara este exclusiva mea proprietate si nimeni nu are drept de arendă’, chirie sau locuintă’. Actul a fost legalizat de Tribunalul judetului Iasi Sectia III / conform cererii Nr. 3884 din 3 iunie 1874.
în 15 decembrie 1869, se inaugureaz㒠Gara din Mircesti, de categoria a III-a, alb㒠cu dou㒠caturi si un sef cu nume stră’in, care ridica fanionul de dou㒠ori pe zi. Acela care declarase c㒠s-a nă’scut pe ră’scoală’, într-o brasoveancă’, dă’ruia locului dintîi dorul de duc㒠al continuei că’ută’ri, al plecă’rii de drag în lumea largului necunoscut. O singur㒠linie de-a lungul tă’rii, de la Bucuresti la frontiera Sucevei, de unde se putea lua Orientul, cu o usoar㒠bifurcatie la Pascani că’tre Roman si Iasi, trecînd prin Gara pentru Poet, primul că’lă’tor pe ruta Bucuresti-Paris via Mircesti. între cele dou㒠trenuri, seful îsi bea cafeaua la conac, în compania intendentului cu care discuta politică’. De la ei afl㒠Marie, fetita Poetului, c㒠gubernu’ e capul tuturor ră’ută’tilor!
Duminica se că’lă’torea de plă’cere, pîn㒠la Ungheni! Pregă’tirile înghiteau să’ptă’mîna provocînd insomnii. Cucoana tinea copilul de tît㒠iar domnul cumpă’nea pe genunchi chiupul cu castraveti murati si cogeamite panerul cu picioare de rată’, plă’cintele si butelca de tă’mîioasă’....

Oare gara Mircesti de categoria a III-a, a fost identica cu garile Lespezi si Liteni care mai exista pe linia Suceava- Roman?





In legatura cu calatoria de placere de la Ungheni am gasit o informtie in cartea lui Ion Mitican- Un veac prin gara Iasi:
“Calaea ferata a statului, Iasi -€œUngheni ( construita de antreprenorul roman Gr. Eliad) incepea sa lucreze (8/20 august 1874), cu trenul ce pleca din Iasi la ora 2 dupa masa si poposea pe malul Prutului la 2.30, unde se odihnea pana la 4.30, asteptand sa se scalde targovetii in “feredeele Prutului si apoi se intorcea la Iasi.

 

[Semafor]

Gara Mircesti se conforma mesajelor de la Pascani. în 1890, telefonul înlocuia telegrafia că’ilor ferate. Dup㒠instalare, Gavrilă’, odă’esul gă’rii, învîrteste manivela, di-o prubă’, si cînd aude vocea, d㒠să’-si fac㒠semnul crucii, scap㒠receptorul, mare cît o ciubot㒠si-l crapă’. îmbă’lsă’mat în atele de balot, dup㒠reparatie, imposibil de ridicat pîn㒠la ureche, a încremenit pe un scaun...
Gara Poetului a rezistat pîn㒠în primă’vara lui 1944, cînd a fost spulberat㒠de o bomb㒠nemtească’.

 

[Semafor]

In legatura cu aducerea trupului neinsufletit al domnitorului Al. I. Cuza (de la Heidelberg) la Ruginoasa am gasit in cartea lui Ion Mitican - Un veac prin gara Iasi-urmatoarea prezentare emotionanta:
<Programul inmormantarii lui Cuza Voda, intocmit de Comitetul National.
Acesta prevedea tinuta de doliu oficiala: frac, manusi negre, cravat alba, esarfa de crep negru si o cocarda tricolora, pe piept; inscriptiile de pe drapelul ceremoniei: UNIREA, Votul universal, Emanciparea satenilor, Universitatea, Pinacoteca, Codicele Alex.I. Cuza, Demnitatea romana, Independenta bisericii, Secularizarea manastirilor inchinate”; data inmormantarii: 27 mai si lista garilor (Burdujeni, Veresti, Dolhasca, Pascani), in care reprezentanti ai judetului aveau sa-l intampine cu buchete de flori.
Dumineca dimineata, in 27 mai (1873) un tren indoliat a trecut granita la Burdujeni, intrand in tarina plina de verdeata si flori, pe care se insirasera, ingenunchind,
lacramand si plangand, miile de tarani cu capetele descoperite.
Trenul trecea printre ei, in mers linistit de car cu boi, de parca mecanicul nu voia sa-l trezeasca pe barbatul voinic si inca tanar ce dormea in vagonul cu perdele negre
strajuit, la dreapta si la stanga, de cate un scut pe care erau insemnate datele de 5 si 24 ianuarie 1859, pe unul, si "Vox populi, vox Dei" cu initialele A.I.I.
(Alexandru Ioan I), pe celalat.
Toate garile erau cernite si pline de sateni in straie albe stramosesti, vrand sa sarute mainile si fruntea, potrivit obiceiului din batrani. Inecati in lacrimi priveau mii de ochi.
Il asteptasera sapte ani sa se reintoarca si numai un semn sa le fi facut si s-ar fi ridicat padure de brate - pavaza. L-ar fi mangaiat pe frunte si miile de mame cu broboade
negre care-si ridicau pruncii in brate, sa-l vada si ei pe parintele tarii.
Incet, incet, trenul se apropia de gara Ruginoasa, care impreuna cu palatul, resedinta putinelor sale clipe de liniste, il asteptau imbracate in negru, ca doua batrane surori desnadajduite.
In zilele de 25-27 mai, garile Iasi si Pascani care arborasera doliul tarii frematau de lume. Soseau si plecau spre Ruginoasa puhoaie de poporani, cu trenurile suplimentare puse in circulatie de Directia de exploatare LCI.

 

[Semafor]

Momentul plecă’rii tinerilor la studii în stră’ină’tate.
Că’lă’toria spre destinaţie
Referindu-se la curentul migraţiei şcolare aflat în plin㒠desf㒺urare, Vasile
Alecsandri descria la 1862, cu subiectivitatea participantului, momentul plecă’rii
valurilor de tineri, amintind inclusiv ideologia care anima, mă’car în parte,
aceast㒠mişcare mesianic㒠în plin având în deceniile patru şi cinci:
O inspirare dumnezeiasc㒠îndemnase pe pă’rinţii noştri a-şi trimite copiii în
stră’ină’tate la universită’ţile din Munchen, Heidelberg şi de la Paris, spre a
dobândi învă’ţă’turi folositoare ţă’rii lor. Deşi pe atunci mergerea în Francia era
privit㒠ca o ducere pe ceea lume; că’ci drumul acela lung ţinea, din lipsa că’ilor
ferate, două’zeci de zile şi două’zeci de nopţi în diligenţă’; deşi durerea despă’rţirii
era crud㒠pentru bieţii pă’rinţi, ei stă’pâneau jalea sufletului lor amă’rât, însă’
împă’rt㒺eau copiii la picioarele altarului dumnezeiesc şi apoi, cu ochii plini de
lacrimi, îi îndrepta spre Apusul luminat al Europei ca pe nişte nemernici recruţi
destinaţi a deveni soldaţi ai viitorului.
Dup㒠desemnarea lor ca bursieri ai statului, tinerii completau o declaraţie în
care luau la cunoştinţ㒠destinaţia şi specializarea pe care trebuiau s㒠o urmeze, şi,
dup㒠cum aminteam mai sus, se angajau s㒠revin㒠în patrie la finalul studiilor
pentru a lucra o vreme în domeniul lor, acolo unde erau distribuiţi de stat.
Uneori primeau în avans şi banii pentru cheltuielile drumului spre destinaţie,
alteori sumele ajungeau cu întârziere, împreun㒠cu bursa pe primul trimestru,
direct la noua adres㒠din stră’ină’tate.
Având în vedere condiţiile de la jumă’tatea secolului, drumul spre centrele
germane sau italiene, dar mai ales spre Paris, reprezenta un act temerar, o grea
încercare pentru tână’rul aflat, cel mai adesea, pentru prima oar㒠într-un periplu....

 

[Semafor]

Am descoperit descrierea unei calatorii cu trenul de la Bucuresti la Pascani in anul 1886:

"In vara anului 1886, Iancu Cerkez s-a hotarât sa-si petreasca concediul la manastirea Agapia. Licentiat în drept la Paris, înalt consilier la Curtea de Casatie si Justitie, om de litere, membru al Junimii bucurestene, prezent si alta data în paginile revistei noastre (nr. 2/1993), Iancu Cerkez, împreuna cu sotia, cei doi copii si "unguroaica Maria, care cumula functiile de bona si bucatareasa", s-au urcat în acceleratul de Pascani în ziua de 7 iulie, la ora 23. Au calatorit noaptea "la lumina lunii" si când au "facut ochi definitiv" se aflau "dincolo de Pufesti, pe pamântul Moldovei". Au trecut în goana trenului prin Adjud, Sascut si Bacau si au ajuns la Roman, de unde începea "drumul de fier al Companiei Lemberg-Cernauti, cu garile în forma de vile cu gradinite dinainte".
In gara Mircesti, "se suie în tren o doamna înalta, bruna, însotita de un domn blond, îmbracat cam extraordinar [excentric]. Niste cizme elegante de lac, lungi pâna aproape de mijloc, un spenter de postav verde, strâns pe talie si încheiat cu un rând de nasturi de metal, o casquetta mica pe un maldar de par blond, manusi albe si biciusca; nu stiam carui continut sa atribui acest învelis. Vreunui student german, vreunui Jager [vânator], vreunui ofiter strain? Am aflat însa ca e un domn Sturdza, care locuieste vesnic la Miclauseni un palat gotic, ca fuge de orase si ca acolo, sustrâgându-se cu totul mijlocului împrejurator, duce o viata fantastica de castelan din veacul de mijloc sau de erou de prin carti. Mereu în cavalcade si vânatori. Aceasta întâlnire originala în acele locuri noi pentru noi ne mareste interesul acestei calatorii".
Ajunsi la Pascani, calatorii au servit, "la excelentul restaurant al frumoasei gari, un dejun suculent", dupa care au tocmit o trasura si o carucioara pentru bagaje, continuându-si calatoria spre Agapia."

Acel domn Sturza din descriere esteimitrie A. Sturdza (pe numele complet Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclă’uşanu, n. 10 martie 1833, Miclă’uşeni, judeţul Iaşi – d. 8 octombrie 1914, Bucureşti) a fost un academician, om politic român şi de 4 ori prim-ministru al României între anii 1895 - 1909. A fost, de asemenea, Preşedintele Academiei Române între anii1882 - 1884.