In data de 10-05-2009 am executat o deplasare in sudul tarii.
Am plecat cu acceleratul 1692, cu care am calatorit destul de bine, insa ar fi fost si mai bine daca un dobitoc de la CFR nu ar fi avut ideea de a bloca deschiderea geamurilor pe hol cu cite un surub.
Ca sa nu mai spun ca se deschideau unu da doua nu.
Cu o punctualitate rara, trenul a sosit timpuriu cu 10 minute in Rosiori Nord.
Pina la 04-44 la cit pleca P 9045 spre Turnu Magurele mi-am luat bilet, moment in care am vazut ca la ghiseu era afisat planul statiei.
Apoi am zarit un vechi dulap de bilete pe care am incercat sa il poyey, cind am fost abordat cu textul deja cunoscut:,, cine sinteti dvs, pentru ce pozati?ââŹÂ Ma intorc sa explic si cind colo cine era?oooooaau era femeia de serviciu care mai devreme matura peronul. Un bun inceput zic eu si in doua vorbe o trimit cit colo.
Ies la peron si soseste P 9302 de la Alexandria format din doua vagoane, stationeaza 30 de secunde la linia 1cit sa coboare unele personae care intrebau de rapidul 361 de la Belgrad.Imediat trenul iasa de la linia 1 si se cupleaza la alte 5 vagoane care erau la linia 2 pentru Bucuresti.
Apare 81-0293-1+26-26-181-3, caruia I se ataseaza un 43.
Aflu ca e Zambilica, trenul CFR Marfa de la Alexandria la Bucuresti Triaj, cu care daca vreau pot pleca.
Intre timp P 9045 format din 89-0223-1+20-57-746-1+20-57-768-5 este tras la peron si pleca spre destinatie.
Cum era inca noapte nu am pozat pina cind trenul se apropia de Turnu Magurele
Nestiind cum e cu pozatul in zona am fost mai retras.
In fata garii e un parc si imediat linga cladirea garii e o veche placa turnanta.
Statia e plina de vagoane abandonate, pe partea opusa e o strada.
Exista chiar si o pasarela
Nu am ce sa fac, intru in gura lupului si pozez marca de nivelment si ceasul.
In acest moment sint abordat de catre un politist cu care am schimbul uzual de replici, precum si de catre un ceferist cu care de asemenea schimb citeva vorbe despre pozat.
Ura si la gara cum s-ar spune, politistul imi spune ca pozatul nu e interzis iar ceferistul imi devine un adevarat prieten care imi va oferi tot sprijinul pe parcursul calatoriei.
De altfel in tren am intilnit alt ceferist care mi-a oferit multe detalii pina la Rosiori Nord.
Plecam spre Rosiori Nord, pozez vechea remiza, un LDM si LDH 70-729, apoi incep opririle
