Gara Suceava Nord (Itzcani)

Se pare ca neavind faima celei romanesti de la Burdujeni a fost lasata de izbeliste.

Cladirile astea ale garilor, care din anumite motive nu mai au functionalitatea de odinioara nu pot fi valorificate de catreCFR?

Adica aici, nu mai este vama, nu mai este atita functionarime, multe spatii sint goale intr-o cladire cu o arhitectura si cu decoratiuni aparte, nu pot fi inchiriate?

Nu pentru crisme ordinare sau chioscuri cu vodca, ci pentru altfel de asezaminte?
Probabil ca nu peste tot s-ar preta galerii de arta, ca la noi arta este inca la nivelul revolutiei culturale, dar poate pentru sediul unor institutii, sau a unei firme care vrea sa arate altceva potentialilor clienti?
 
Chiar daca nu ar fi valorificare in mod direct, adica inchiriate, daca exista cladiri care prin parametrii lor arhitecturali spun ceva despre istoria locului, acestea ar trebui restaurate si conservate. Adica mentinute in starea care le-a consacrat, cu paza.

Din ceea ce am vazut mai sus, un astfel de caz este si aici.
Solutia cel putin teoretica ar fi de minimuzee feroviare cu exemplare statice si documente, nu stiu insa de cat succes s-ar bucura acestea.
 
Si asa arata candva...

c858g1r0ufghqobev.jpg


In privinta modului cum sunt pastrate niste constructii, fie ele monumente sau nu, cuvantul cheie este atitudine culturala. De unde sa aiba nea Caisa respect fata de ce au facut niste oameni care au trait pe vremea strabunicului sau, cand el nu stie nici macar cine era si ce-a facut la viata lui strabunicul propriu?
 
E adevarat ca nu stie Caisa ce a facut strabunicul lui, dar ma refer la factorii de decizie, care se prezuma ca au ceva materie cenusie.
Este pacat ca asemenea spatii stau goale si se degradeaza.
 
Daca stai sa te gandesti un pic, descoperi ca de fapt "factorii de decizie" sunt tot un fel de nea Caisa, iar materie cenusie... de unde atata belsug? Cam asta-i problema! :-(

Partea interesanta este ca se repeta intocmai scenariul din Marea Britanie din anii '60-'70 cand se degradau in mod accelerat cladirile feroviare de pe traseele secundare fara ca nimeni sa aiba nici o reactie. Acum, patruzeci de ani mai tarziu, le pare si lor rau de ce-au pierdut, insa unele cladiri sunt pur si simplu disparute fara urma. Nu stiu de ce ar trebui sa o luam si noi pe exact aceeasi cale fara sa invatam nimic din greselile altora.