A fost odata ca niciodata 2 cluburi: Ar Rail Club si Clubul Feroviar Crisana. si intr-o zi aceste 2 cluburi s-au hotarat sa porneasca sa cucereasca Marele Vest. Peste Dunare si tisa, peste marea campie Panonica, inarmati cu machete multe, bannere, tricouri si legitimatii acestia au pornit pe rand, fiecare din locul de bastina(Arad respectiv Oradea), inspre tara guiasului a paprika, a locomotivelor V43 si M41, a desiro-urilor folosite pe post de personale sezoniere si a lipsei de ciocanari care se iau de tine ca pozezi, unde lacul Balaton se ingusta, si anume spre bastionul 1 - Balatonfured. Corpul 1 expeditionar format din membrii ai CFC odata ajuns la bastion au ionceput atacul, montand "minele" romanesti, formate din vagoane si locomotive CFR. Totodata au realizat putin spionaj industrial asupra tehnicii avansate maghiare si austriece.
Corpul 2 expeditionar, format din cei 4 membrii ARC a sosit in dimineata zilei de 20 august, pe la ora 10, dupa un istovitor drum de noapte cu trenul. Se anunta o expeditie plina de surprize, prima fiind faptul ca Dacia a sosit la fix, fara intarziere, in gara Arad
.
Odata ajunsi pe "campul de lupta" am observat imediat ca teritoriul a fost partial cucerit de catre corpul 1 expeditionar. Semne clare ale acestei cuceriri:
Iar apoi am inceput sa admiram dotarile concurentei, fiindu-ne putin frica:
Insa imediat am descoperit ca atat austriecii, cat si ungurii, erau prietenosi. singura problema sa iscat la comunicare, ei nestiind englezaw, noi nestiind maghiara sau germana. Ca noroc cu Gabi care a devenit translatorul oficial al expeditiei.
In semn de prietenie am adus ceva material rulant romanesc pentru a il rula:
Si am studiat cum se cultiva plantele...
Am ajutat la repunerea pe sine a machetelor deraiate...
Iar drept rasplata ne-au invatat cum sa le conducem trenurile...
Traficul era foarte intens...
Au mai existat incidente...
La un moment dat am crezut ca vom trece la autobuz...
Iar activitatea a continuat pana la pranz...
La pranz am mancat in restaurantul garii, restaurant cu tematica feroviara...
Insa noi nu ne-0am lasat mai prejos:
Am pozat putin si prin depouri...dar la repezeala sa nu se ia cumva paznicii de noi(desi nu era cazul, nefiind la CFR). Astfel am pozat pe fuga depoul maghiar:
Si cel austriac...
Intre timp trenul romanesc tot rula...
Langa depou am observat un elevator.
Radu si cu Paul au plecat inspre magazin pentru a vedea ce pot achizitiona...
Iar eu am mai facut putin spionaj feroviar:
La ce sa ajung...cooperare intre CFR si MAV:
Micutul nas...
Iar chipiul meu a fost rechizitionat de catre organizatori, pentru intarirea relatiilor:
Spre seara soseste in gara un tandem...
Iar noi ne uitam cu jind la lac, gandindu-ne ca poate, maine ii vom face o vizita.
Insa iata ca cina se apropie. fiind ziua Ungariei te-ai fi asteptat la o mancare traditional maghiara. Insa nu a fost sa fie. Noi aveam alte planuri. Inarmati cu kilograme de pasta, cu litri de palinca si cu multa indemanare, am inceput sa pregatim o masa romaneasca...mici si palinca.
In timp ce Radu, dl. si d-na Coste munceau la mici, eu Paul Coste, Paul Sbarcea si Gabi ne-am urcat intr-un M41 si am pornit la manevra cu el. Aceasta urma sa devina plimbarea de seara, in fiecare seara, la aceiasi ora, urcandu-ne 9in masina, pentru a face manevra impreuna cu mecanic. dupa o zi obositoare, am pornit spre baza temporara, aflata pentru ARC la Balatonkenese.