Salut,
Calculul matematic nu este corect insa este exact ce ni s-a intamplat, prietenului Peter H din Elvetia si mie.
Pe scurt, am pornit intr-o expeditie feroviara limitata la o zi, cu posibilitatea de extindere pe cea de dupa si pana la urma a fost vorba de un voiaj de 4 zile si cam 2000 de km.
Treaba s-a petrecut la sfarsitul toamnei anului 2019. Hotarasem sa ne luam liber amandoi ziua de miercuri si sa facem o mica expeditie feroviara pe Höllental - acea linie de cale ferata secundara germana cu pante de peste 50 la mie care este probabil una din cele mai abrupte linii de cale ferata clasice, cu aderenta si fara cremaliera, din intreaga lume. De ce? Pentru ca stiam ca doar in cateva saptamani, la schimbarea orarului de iarna, trenurile rosii ale DB AG aveau sa fie inlocuite de rame noi in culorile Landului Baden-Württemberg alb/galben/negre si doream sa le imortalizam pentru o ultima data. In plus se faceau probe cu noile rame Alstom Coradia Continental in trafic comercial si primisem "sarcina de partid si de stat" de la editura sa fac macar o poza de calitate suficienta pentru a fi publicata cu ele (sarcina care am indeplinit-o cu prisosinta, spre bucuria colegilor si a redactorului sef al grupului de presa).
Ca "vehicul" pentru aceasta zi, dat fiind distanta limitata de parcurs, am ales "Vulpita". Nu are nici o legatura cu televiziunile romanesti, e vorba de o epava veche de peste 20 de ani si care are cam 500.000km la bord - ceea-ce pentru un mic benzinar aflat inca la primul motor, prima cutie si mai ales primul disc de ambreiaj e al naibii de mult. Povestea ei e interesanta, insa o voi istorisi alta data.
Tematica? Ca de obicei atunci cand pozez impreuna cu Peter H: "Trenuri in peisaj". Avem amandoi aceeasi filozofie privind calea ferata, ne place cand aceasta face parte din peisaj, nu cand i se impune acestuia. Pentru unii este prea multa natura si prea putin tren, pentru mine e proportia cea mai potrivita. Fotografiile amicului Peter au fost publicate deja pe pagina sa, www.bahnbilder.ch, si sunt foarte similare - nici nu e de mirare dat fiind ca ne aflam la unul sau doi metri unul de celalalt.
Calculul matematic nu este corect insa este exact ce ni s-a intamplat, prietenului Peter H din Elvetia si mie.
Pe scurt, am pornit intr-o expeditie feroviara limitata la o zi, cu posibilitatea de extindere pe cea de dupa si pana la urma a fost vorba de un voiaj de 4 zile si cam 2000 de km.
Treaba s-a petrecut la sfarsitul toamnei anului 2019. Hotarasem sa ne luam liber amandoi ziua de miercuri si sa facem o mica expeditie feroviara pe Höllental - acea linie de cale ferata secundara germana cu pante de peste 50 la mie care este probabil una din cele mai abrupte linii de cale ferata clasice, cu aderenta si fara cremaliera, din intreaga lume. De ce? Pentru ca stiam ca doar in cateva saptamani, la schimbarea orarului de iarna, trenurile rosii ale DB AG aveau sa fie inlocuite de rame noi in culorile Landului Baden-Württemberg alb/galben/negre si doream sa le imortalizam pentru o ultima data. In plus se faceau probe cu noile rame Alstom Coradia Continental in trafic comercial si primisem "sarcina de partid si de stat" de la editura sa fac macar o poza de calitate suficienta pentru a fi publicata cu ele (sarcina care am indeplinit-o cu prisosinta, spre bucuria colegilor si a redactorului sef al grupului de presa).
Ca "vehicul" pentru aceasta zi, dat fiind distanta limitata de parcurs, am ales "Vulpita". Nu are nici o legatura cu televiziunile romanesti, e vorba de o epava veche de peste 20 de ani si care are cam 500.000km la bord - ceea-ce pentru un mic benzinar aflat inca la primul motor, prima cutie si mai ales primul disc de ambreiaj e al naibii de mult. Povestea ei e interesanta, insa o voi istorisi alta data.
Tematica? Ca de obicei atunci cand pozez impreuna cu Peter H: "Trenuri in peisaj". Avem amandoi aceeasi filozofie privind calea ferata, ne place cand aceasta face parte din peisaj, nu cand i se impune acestuia. Pentru unii este prea multa natura si prea putin tren, pentru mine e proportia cea mai potrivita.
Fotografiile amicului Peter au fost publicate deja pe pagina sa, www.bahnbilder.ch, si sunt foarte similare - nici nu e de mirare dat fiind ca ne aflam la unul sau doi metri unul de celalalt.
