Expeditiile lui Horia: Linia imperiala uitata

  • In perioada urmatoare o sa vi se solicite modificarea parolei. Pana la modificarea parolei, userul poate figura ca si blocat, odata modificata parola, userul este reactivat automat.
    Pentru orice problema va rog folositi butonul "Contact"

Horia_Radulescu

Consilier tehnic
Super Moderator
Trenulist
14 Februarie 2008
7.003
2.552
Mulhouse, Alsacia
LOCATION
Mulhouse, Alsacia
Buna seara,

Nu sunt un tip foarte nostalgic. Viata m-a invatat sa trec peste lucrurile care apartin trecutului si sa privesc inainte. Doar rar mi se intampla sa ma pierd in ganduri si amintiri sau sa imi imaginez cum au fost lumile de mult trecute si care nu au cum sa se mai intoarca.

Linia 4 este unul din aceste cazuri. Nu apartine complet trecutului in masura in care fizic mai exista inca, insa cand ma gandesc la ea ma napadeste o nostalgie incredibila.

Despre ce este vorba? O linie directa, construita pentru "mare viteza" asa cum era ea conceputa la jumatatea secolului XIX: raze de curbura mari, rampe si pante aproape inexistente, un traseu care imbratiseaza peisajul, nu care il distruge. A fost construita in etape intre 1856 si 1858, pe vremea cand Romania nu exista nici ca nume si nici ca tara, de catre Compagnie de chemins de fer de l'Est (Est) si leaga Paris (prin gara Paris Est, candva si de la Paris-Bastille) de Mulhouse si mai departe de frontiera elvetiana si Basel, trecand prin Troyes, Chaumont, Vesoul, Lure si Belfort. E o linie dubla si nu a fost niciodata electrificata pe intreaga lungime.

Cei care cauta mai multe informatii le pot gasi aici: Ligne 4

Linia a castigat o mare importanta dupa ce vecina ei de dinspre nord (linia 1) a ajuns dupa 1870-71 in parte pe teritoriu german. A inceput sa si-o piarda in anii 1960, odata cu electrificarea "rivalei" si mai ales in anii 1980 cand traficul de marfa a scazut substantial. Azi nu mai e decat o urma palida a ce a fost o data, o incredibila risipa de infrastructura intr-o tara care geme dupa mobilitate.

Linia 4 m-a fascinat intotdeauna. Pe de o parte e vorba de garile parasite, insa inca intacte, care vor disparea in curand. Pe de alta parte era vorba pana acum cativa ani si de o alta icoana a cailor ferate franceze SNCF, seria CC 72000, acea locomotiva Diesel de mare putere care a fost incercata si in Romania acum 50 de ani si care ar fi putut completa (in sus) Sulzer-ul nostru. Acum apartin si ele trecutului.

In mesajele si paginile care urmeaza voi incerca sa va transmit o parte din aceasta fascinatie, asa cum o resimt.
 
Iata una din fetele Liniei 4: gari uitate de vreme, adormite probabil pentru eternitate si care, in lipsa vandalismului, se incapataneaza sa supravietuiasca intacte.

Un exemplu bun este Genevreuille: uitata la mare departare de satul care ii poarta numele, cu peroanele goale. Are mai bine de 160 de ani si a supravietuit pana acum aproape neschimbata:

DSC_5615.jpg


Privind linia dubla si tunelul de alaturi nu poti sa nu-ti imaginezi faimosul "Arlberg-Orient-Express" trecand la mare viteza remorcat de o locomotiva cu abur din clasa 13 Est, viitoarele 241A ale SNCF. Apoi inchizi ochii, ii deschizi iar si iti dai seama ca nu e decat un banal automotor Diesel seria X 73500:

mod_DSC_5639.jpg
 
Ceva mai departe spre vest gasesti gara Vitrey-Vernois. Si aici timpul a incremenit, pana si sub forma masinii care este parcata in fata cladirii:

DSC_4252_kl.jpg


De cealalta parte avem o linie bine intretinuta, pe care ramele moderne trec la 140 sau 160 km/h, fara sa opreasca:

DSC_4054_kl.jpg
 
Din loc in loc se mai gasesc si fostele cantoane, care au supravietuit partial ca linii private. A supravietuit si trecerea la nivel, echipata cu semibariere, nu insa si soseaua: trecerea la nivel este acum doar accesul privat al locuintei din fostul canton:

DSC_4256_kl.jpg
 
Am vorbit de seria SNCF CC 72000, care a ajuns si in Romania (@Gam3, receptie? :) ). De fapt nu am cunoscut-o "pe viu", ci doar pe urmasa sa directa, CC 72100. Este vorba de fapt de aceeasi locomotiva, remotorizata la sfarsitul anilor 1990. Iata aici una din ele surprinsa la Mulhouse acum 10 ani, inainte de punerea in functiune a TGV Rhin-Rhône:

P1180430.jpg


Iata si una intr-o dimineata rece dar insorita din iarna aceluiasi an, remorcand un tren Corail Intercités Mulhouse - Paris-Est, tot in gara din Mulhouse:

P1130303.jpg
 
Pe vremea aceea masinile aratau inca bine. Steaua lor a apus mai tarziu, dupa punerea in circulatie a liniei TGV sus-numite. Pur si simplu imbatranisera, erau depasite moral si fizic. In ultimii ani nici nu prea se mai facea intretinere pe ele si ajunsesera sa arate rau. Iata una in ultimele zile de circulatie, fotografiata la Vesoul:

DSC_5692.jpg


In vara anului 2016 devenise clar: trenurile clasice formate din vagoane Corail remorcate de CC 72100 aveau sa dispara in curand si sa fie inlocuite de rame automotoare hibride Alstom Coradia Liner, capabile sa ruleze la 160 km/h atat sub catenara cat si prin motoarele lor Diesel. Era ultimul moment in care puteam surprinde vechile trenuri.

Asa se face ca intr-o zi m-am trezit cu prietenul din Elvetia, Peter H cu care am mai facut nenumarate expeditii feroviare, care, cumpatat ca orice presedinte de club si ca orice elvetian, a dat buzna peste mine intr-o dimineata de sambata spunandu-mi "acum ori niciodata, hai sa pozam trenurile astea!". Am facut un dus, am sarit in "Vulpita" deja cunoscuta si am plecat la treaba. Pozele realizate in acea zi, pe care vi le voi prezenta mai departe, au fost reusite. Au stat la baza unui articol de mai multe pagini in Eisenbahn Magazin sub semnatura mea si una din ele a ajuns de asemenea pe o pagina dubla din catalogul Roco dintr-unul din anii urmatori... :)
 
Este pe youtube un filmulet celebru in care se chinuie una la fel sa porneasca.
Ca ironie, scrie pe ea ca respecta mediul
To view this content we will need your consent to set third party cookies.
For more detailed information, see our cookies page.


Ce gara frumoasa cea din postul 2 :)
 
Partea super faina este de asemenea faptul ca toate CC 72100 purtau pe lateral mesajul "Aceasta locomotiva respecta mediul inconjurator" :p
 
  • Like
Reacții: mpursu
Privind Genevreuille, gara sau mai degraba halta este o inspiratie perfecta pentru o mica diorama feroviara. Priviti cu atentie fotografia:

DSC_5605.jpg


Totul era inca la locul sau. Cladirea de calatori, peroanele acoperite cu zgura, gardurile de beton prefabricat (pentru Epoca I, inlocuiti-le cu unele de lemn), stalpii de telegraf, hala de marfuri (in spatele fotografului), vegetatia mare insa nu demasurata ca la CFR, tunelul din fundal. In ziua cand voi face o diorama cu tematica SNCF, imi este clar de pe acum ce voi alege. :)
 
Locomotiva cu nr 72039 s-a aflat in Romania pentru probe, in perioada 27octombrie- 9 noiembrie 1970. A tractat trenuri de marfa si de persoane. A ajuns si la Iasi cu un tren de persoane, pe relatia Bucursti - Barnova - Iasi.
O imagine cu un tren de persoane si cu CC 72039 la plecarea din Bucuresti se gasete in revista TrenMagazin.

Ma uit la imagini si "parca" e ca la noi. Mai ales acele cladiri din Dobrogea furate complet. Nu cred ca exagerez cand spun ca în Europa nu exista natie mai distructiva ca romanul.
 
  • Like
Reacții: mpursu
Din pacate asa este, Florin.

Ma uit la imagini si "parca" e ca la noi. Mai ales acele cladiri din Dobrogea furate complet. Nu cred ca exagerez cand spun ca în Europa nu exista natie mai distructiva ca romanul.

Da. Subliniez de doua ori acel "parca". Daca era in RO nu mai ramanea piatra pe piatra din Genevreuille pana acum, daramite instalatii electrice si geamuri intacte.

Am cunoscut liniile din Dobrogea tarziu, atunci cand foarte multe elemente de infrastructura disparusera deja. Mi s-a spus doar unde fusesera. In unele cazuri nu mai ramasese nimic nici macar din fundatii.

Ce sa spun? Asta e spiritul natiei. Tot in Dobrogea, din orasul medieval Ester, care in anii 1960 fusese redescoperit, n-a mai ramas nici o piatra. In schimb a rasarit o mandrete de manastire ortodoxa in mijlocul rezervatiei arheologice, realizata bineinteles fara nici un fel de autorizatie...
 
  • Like
  • Sad
Reacții: AdyAero și mpursu
Revin la vanatoarea de trenuri pe Linia 4 in ultimele zile de circulatie ale locomotivelor CC 72100 in 2016.

"Vanatoare" e un termen relativ in acest caz. Mai degraba ar trebui sa spun "asteptarea dupa".

Linia are o capacitate cuprinsa undeva intre 280 si 320 de miscari pe zi, pe ambele sensuri. Pe bucata de dupa Langres, spre Vesoul si pana la Belfort in acel moment erau fix 2 perechi de trenuri regionale pe zi (cu X 73500) si 6 perechi de Corail Intercités, cam unul la doua ceasuri. Nici nu mai ajungeau pana la Mulhouse, noi fusesem integrati in reteaua TGV cu TGV Est/POS in 2008 si Rhin-Rhône la cinci ani dupa aceea.

Cu alte cuvinte, daca vrei sa pozezi un tren, trebuie sa sti foarte clar cand si unde. Nu poti sa-l astepti si pe urmatorul in acelasi loc pentru ca pana vine s-a intors soarele dupa deal. Cu totul altceva decat in Elvetia sau in Germania sau, ca sa dau un exemplu mioritic, la Ramificatia Buciumeni. :)

Inca inainte sa mergem la primul loc de poza, langa comuna Colombier, am prins un X 73500 care traversa "haut le pied" gara Genevreuille. Fotografia din partea opusa v-am aratat-o mai sus:

mod_DSC_5640.jpg
 
  • Like
Reacții: GFN
Locul de poza "de dimineata spre pranz" optim este de pe un deal de deasupra comunei Colombier. Ceva mai departe exista si un loc fain "de dupa-amiaza".

Ne-am luat pozitiile si am asteptat. Un coleg francez era si el deja acolo. Iata-l deci pe Corail Intercités 1840, tras de o CC 72100 la 140 km/h. Curba pare mai stransa prin teleobiectiv ca in realitate:

mod_DSC_5683.jpg


"Decaderea" trenurilor se vede si prin materialul remorcat folosit: Vagoanele Corail VU si VTU erau in trei scheme de vopsire diferite: "Carmillon" (cea actuala), "Corail plus" (cea veche) si TER (cea pentru trafic regional):

mod_DSC_5685.jpg


V-am spus deja ca imi place sa surprind trenuri in peisaj? :D
 
  • Like
Reacții: GFN
Aveam doua ore pentru a ajunge la urmatorul loc de poza. Timpul ne-a ajuns si pentru o scurta pauza la Vesoul (unde am pozat-o pe CC 72130 aratata mai sus).

Locul de poza "de pranz" este si el cunoscut fotografilor din toate colturile Europei. In acea zi erau doi germani, un finlandez si un coleg din Tara Galilor, plus elvetianul si romanul debarcati din "Vulpita". :)

Satul se cheama Montureux-lès-Baulay. Aici exista un mic pod peste unul din bratele raului Saône de unde se obtine o imagine foarte faina, de profil, mai ales cand e vreme frumoasa.

Iat-o deci pe CC 72130 fugind la 160 km/h cu trenul Corail Intercités 1842 spre Paris-Est:

mod_DSC_5888.jpg


Si din pozitia ideala:

mod_DSC_5890.jpg
 
  • Like
Reacții: AdyAero și GFN
Dupa-amiaza se pot fotografia in conditii bune trenurile care vin din Paris. Un loc clasic este podul de piatra vechi de peste un secol si jumatate de peste raul Lanterne, un afluent al Saône, la marginea localitatii Amoncourt. Si aici ne-am intalnit cu colegii din tari straine de mai devreme.

Iata-ne deci, un ciorchine de oameni inclinati pe cateve pietre subrede, cu picioarele aproape in apa si prada tantarilor, in asteptarea trenului Corail Intercités 1741, tras in acea zi de CC 72179. Locomotivele "nez-cassé" aveau un mare avantaj, aici semanau cu rudele lor pe 6 osii de la Lugansk: cand veneau la mare viteza, se auzeau sute de metri in jur. Am stat deci concentrati cu aparatele in fata ochilor, asteptand momentul potrivit. Si asteptarea a meritat pe deplin:

DSC_5916.jpg


Se remarca usa postului de conducere deschisa. CC 72100 nu aveau climatizare.

Fotografia aceasta, reprodusa in mai multe articole si asa cum scriam si in catalogul unui fabricant austriac de modele feroviare, este reprezentarea perfecta a amintirii pe care o voi pastra acestei serii de locomotive candva omniprezenta si care a disparut in ochii mei mult prea devreme: mare, puternica, rapida si zgomotoasa. Modern este altceva, insa nu asta i se cerea. :) Este de asemenea si mica mea contributie la pastrarea memoriei sale, ca o locomotiva care a marcat transportul pe linii neelectrificate mai bine de patru decenii.
 
  • Like
Reacții: GFN și Gam3
Dupa ce am scapat de tantarii de pe Lanterne, am pornit iar spre Colombier. De data asta in locatia potrivita pentru poza de seara.

Traseul "liniei imperiale" este pur si simplu fenomenal - a ramas si acum ca la constructie, acum peste 160 de ani. Pana si stalpii de telegraf sunt la locul lor:

mod_DSC_5931.jpg


Este pur si simplu o calatorie in trecut.
 
Episodul 2016 se incheie cu trei imagini care simbolizeaza perfect decaderea liniei 4. O magistrala perfect trasata, de mare capacitate, pe care seara nu ruleaza decat un banal automotor pentru trafic regional:

mod_DSC_5960.jpg


mod_DSC_5964.jpg