...sau cum am petrecut o jumatate de zi in cabina de conducere a unei BR101 si al unui vagon pilot de IC
Prin amabilitatea unui prieten, mecanic de locomotiva la DB Bahn (fostul GB Fernverkehr) care trebuie sa ramana aici anonim din motive lesne de inteles, am avut ocazia in urma cu aproximativ o saptamana sa petrec cam o jumatate de zi in doua trenuri Inter City ale DB AG.
Prietenul meu isi incepuse serviciul la cinci dimineata, cu un tren de noapte pana la Strasbourg cu aceasta BR181.2 :
Ne-am dat intalnire in gara centrala din Karlsruhe pe la ora 10.45, cand se pregatea sa plece spre Frankfurt-am-Main cu un IC clasic al DB cu 8 vagoane din care ultimul cu post de conducere, tras de o la fel de tipica BR101 :
Iata si postul de conducere standardizat DB, care este la fel pe toate locomotivele si vagoanele-pilot din generatia actuala :
De remarcat ca ecranul din dreapta, care indica activ orarele de respectat si pozitia trenului (localizare simultana prin GSM si GPS) a fost instalat in urma cu cativa ani si nu face parte din echiparea initiala a locomotivei (101 112-1 este produsa in 1997)
Semnalul de iesire tip KS era inca rosu :
Ultimele pregatiri inainte de plecare :
Si acum iata-ne traversand cu 40km/h macazele de iesire din KA Hbf in directia KA-Durlach :
Dupa putin timp, inainte de Durlach facem si o prima intalnire :
Este vorba de un cuplu de rame automotoare BR403 (mai cunoscute ca ICE3) care merg spre Elvetia :
Fotografia este facuta cu zoomul maxim de 420, pentru a evita numeroasele insecte de pe parbriz, care se vor vedea in multe poze ulterioare; stergatoarele erau complet ineficiente
Dupa putina vreme ajungem in Bruchsal, unde ne intalnim cu un tramvai din Karlsruhe mergand pe sinele DB :
Reteaua de tramvaie multisistem din Karlsruhe este extrem de extinsa, ele ajungand la Baden-Baden, Pforzheim ba chiar si Heilbronn si Freudenstadt situate cam la 70km de Karlsruhe! N-ar fi rau sa imaginam ca intr-o zi linia RATB 34 ar putea sa lege Soseaua Stefan cel Mare de Ploiesti sau Giurgiu...
Dupa Bruchsal ne intalnim cu un BR425, un tren adevarat de S-Bahn full-size si care respecta normele de siguranta DB (ceea-ce nu e cazul tramvaielor, care respecta BO Strab) :
Dupa inca cativa kilometri, iata si un IC in sens opus, identic cu al nostru :
Intalnirea a avut loc la 320km/h, ambele IC-uri fugind cu viteza maxima autorizata pe aceasta linie clasica, adica 160km/h
Ceva mai incolo, spre Heidelberg am gasit doua foste V100 Ost private, din care una avea o schema care amintea de cea originala a DR Ost din anii 1960 :
Ajungem si in Heidelberg, gara din anii 1960 cu mari suprafete vitrate care in momentul constructiei sale era considerata ca cea mai moderna din Germania de Vest:
Gara era goala, in afara de un 425 si un 628.2 care asteptau legatura cu IC-ul nostru.
La iesirea din HD, una din ultimele relicve ale fostului Bw (depou) si anume turnul de apa de o arhitectura foarte tipica pentru sfarsitul anilor 1920, inspirata de Fritz Hoger (autorul faimoasei Chilehaus din Hamburg) :
Cladirea este din nefericire abandonata si nu mai are mult de trait ; la fel si fosta remiza, din care a mai ramas numai structura de beton si ceva caramida aparenta. Din nefericire, noua DB AG nu mai are bani pentru nostalgiile trecutului si ce nu mai serveste dispare
Ceva mai departe mergea cuminte un utilaj automat de punere in opera a balastului :
Prin amabilitatea unui prieten, mecanic de locomotiva la DB Bahn (fostul GB Fernverkehr) care trebuie sa ramana aici anonim din motive lesne de inteles, am avut ocazia in urma cu aproximativ o saptamana sa petrec cam o jumatate de zi in doua trenuri Inter City ale DB AG.
Prietenul meu isi incepuse serviciul la cinci dimineata, cu un tren de noapte pana la Strasbourg cu aceasta BR181.2 :
Ne-am dat intalnire in gara centrala din Karlsruhe pe la ora 10.45, cand se pregatea sa plece spre Frankfurt-am-Main cu un IC clasic al DB cu 8 vagoane din care ultimul cu post de conducere, tras de o la fel de tipica BR101 :
Iata si postul de conducere standardizat DB, care este la fel pe toate locomotivele si vagoanele-pilot din generatia actuala :
De remarcat ca ecranul din dreapta, care indica activ orarele de respectat si pozitia trenului (localizare simultana prin GSM si GPS) a fost instalat in urma cu cativa ani si nu face parte din echiparea initiala a locomotivei (101 112-1 este produsa in 1997)
Semnalul de iesire tip KS era inca rosu :
Ultimele pregatiri inainte de plecare :
Si acum iata-ne traversand cu 40km/h macazele de iesire din KA Hbf in directia KA-Durlach :
Dupa putin timp, inainte de Durlach facem si o prima intalnire :
Este vorba de un cuplu de rame automotoare BR403 (mai cunoscute ca ICE3) care merg spre Elvetia :
Fotografia este facuta cu zoomul maxim de 420, pentru a evita numeroasele insecte de pe parbriz, care se vor vedea in multe poze ulterioare; stergatoarele erau complet ineficiente
Dupa putina vreme ajungem in Bruchsal, unde ne intalnim cu un tramvai din Karlsruhe mergand pe sinele DB :
Reteaua de tramvaie multisistem din Karlsruhe este extrem de extinsa, ele ajungand la Baden-Baden, Pforzheim ba chiar si Heilbronn si Freudenstadt situate cam la 70km de Karlsruhe! N-ar fi rau sa imaginam ca intr-o zi linia RATB 34 ar putea sa lege Soseaua Stefan cel Mare de Ploiesti sau Giurgiu...
Dupa Bruchsal ne intalnim cu un BR425, un tren adevarat de S-Bahn full-size si care respecta normele de siguranta DB (ceea-ce nu e cazul tramvaielor, care respecta BO Strab) :
Dupa inca cativa kilometri, iata si un IC in sens opus, identic cu al nostru :
Intalnirea a avut loc la 320km/h, ambele IC-uri fugind cu viteza maxima autorizata pe aceasta linie clasica, adica 160km/h
Ceva mai incolo, spre Heidelberg am gasit doua foste V100 Ost private, din care una avea o schema care amintea de cea originala a DR Ost din anii 1960 :
Ajungem si in Heidelberg, gara din anii 1960 cu mari suprafete vitrate care in momentul constructiei sale era considerata ca cea mai moderna din Germania de Vest:
Gara era goala, in afara de un 425 si un 628.2 care asteptau legatura cu IC-ul nostru.
La iesirea din HD, una din ultimele relicve ale fostului Bw (depou) si anume turnul de apa de o arhitectura foarte tipica pentru sfarsitul anilor 1920, inspirata de Fritz Hoger (autorul faimoasei Chilehaus din Hamburg) :
Cladirea este din nefericire abandonata si nu mai are mult de trait ; la fel si fosta remiza, din care a mai ramas numai structura de beton si ceva caramida aparenta. Din nefericire, noua DB AG nu mai are bani pentru nostalgiile trecutului si ce nu mai serveste dispare
Ceva mai departe mergea cuminte un utilaj automat de punere in opera a balastului :