Buna seara,
Despre linia de pe Gotthard s-a scris in nenumarate randuri, asa ca nu voi mai insista prea mult cu descrierea sa. O magistrala trans-alpina veche de aproape 140 de ani, pentru constructia careia s-au depus eforturi uriase si care dispune de un numar impresionant de lucrari de arta (poduri, viaducte, tunele) din care unele cu solutii tehnice foarte ingenioase (de exemplul, tunele in spirala) pentru a castiga inaltime precum si un tunel de baza lung de 15 kilometri intre Göschenen (in cantonul Uri) si Airolo (Ticino) la mai bine de 1100 m altitudine peste care muntele se mai ridica inca 1100 de metri. Linia a fost conceputa ca una dubla si dublarea s-a facut efectiv inca inainte de preluarea sa de catre SBB de la Gotthardbahn in 1909. A fost electrificata acum un secol si pentru ea s-au construit locomotivele Be 4/6 precum si acele Be/Ce 6/8 cu forma lor specifica cunoscute drept "crocodili".
Traficul mereu in crestere a facut ca linia cu profilul sau greu sa ajunga la limita de capacitate. De asemenea multe lucrari de arta au cazut in decursul timpului victime ale intemperiilor si au trebuit inlocuite. S-a luat decizia, validata prin referendum popular (Elvetia; "Poporul suveran") realizarii unui nou tunel de baza in cadrul conceptului de dezvoltare NEAT (Neue Eisenbahn-Alpentransversale) de data aceasta lung de 57 de kilometri (!!!) intre Erstfeld si Bodio. Tunelul a fost inaugurat la jumatatea lui 2016, dupa 17 ani de lucrari intensive.
In decursul timpului am pozat din cand in cand si cate putin pe Gotthard, in general cand ma intorceam din Ticino si inca era lumina afara. Iata un instantaneu de pe faimosul Mittlere Meienreussbrücke din anul 2009, cu o Re 4/4 II a SBB cu unul din acele IR-uri tipice pentru Gotthard amestecate "precum ierburile si capatanile de varza", cum spun elvetienii. Era si aici ultima lumina a zilei:
Nu am ajuns niciodata sa planific un tur fotografic adevarat pe Gotthard. Mi se parea ca linia va fi intotdeauna acolo si ca voi avea viata intreaga sa o fac. A trebuit sa dea buzna peste mine cineva tocmai de la Iasi ca sa ma trezeasca din amorteala. Trebuie sa ii multumesc, la modul cel mai serios: daca @Gam3 nu ar fi facut-o asa de hotarat cum ii este obiceiul, as fi ramas fara fotografii cu traficul intens de pe Gotthard in colectie.
Despre linia de pe Gotthard s-a scris in nenumarate randuri, asa ca nu voi mai insista prea mult cu descrierea sa. O magistrala trans-alpina veche de aproape 140 de ani, pentru constructia careia s-au depus eforturi uriase si care dispune de un numar impresionant de lucrari de arta (poduri, viaducte, tunele) din care unele cu solutii tehnice foarte ingenioase (de exemplul, tunele in spirala) pentru a castiga inaltime precum si un tunel de baza lung de 15 kilometri intre Göschenen (in cantonul Uri) si Airolo (Ticino) la mai bine de 1100 m altitudine peste care muntele se mai ridica inca 1100 de metri. Linia a fost conceputa ca una dubla si dublarea s-a facut efectiv inca inainte de preluarea sa de catre SBB de la Gotthardbahn in 1909. A fost electrificata acum un secol si pentru ea s-au construit locomotivele Be 4/6 precum si acele Be/Ce 6/8 cu forma lor specifica cunoscute drept "crocodili".
Traficul mereu in crestere a facut ca linia cu profilul sau greu sa ajunga la limita de capacitate. De asemenea multe lucrari de arta au cazut in decursul timpului victime ale intemperiilor si au trebuit inlocuite. S-a luat decizia, validata prin referendum popular (Elvetia; "Poporul suveran") realizarii unui nou tunel de baza in cadrul conceptului de dezvoltare NEAT (Neue Eisenbahn-Alpentransversale) de data aceasta lung de 57 de kilometri (!!!) intre Erstfeld si Bodio. Tunelul a fost inaugurat la jumatatea lui 2016, dupa 17 ani de lucrari intensive.
In decursul timpului am pozat din cand in cand si cate putin pe Gotthard, in general cand ma intorceam din Ticino si inca era lumina afara. Iata un instantaneu de pe faimosul Mittlere Meienreussbrücke din anul 2009, cu o Re 4/4 II a SBB cu unul din acele IR-uri tipice pentru Gotthard amestecate "precum ierburile si capatanile de varza", cum spun elvetienii. Era si aici ultima lumina a zilei:
Nu am ajuns niciodata sa planific un tur fotografic adevarat pe Gotthard. Mi se parea ca linia va fi intotdeauna acolo si ca voi avea viata intreaga sa o fac. A trebuit sa dea buzna peste mine cineva tocmai de la Iasi ca sa ma trezeasca din amorteala. Trebuie sa ii multumesc, la modul cel mai serios: daca @Gam3 nu ar fi facut-o asa de hotarat cum ii este obiceiul, as fi ramas fara fotografii cu traficul intens de pe Gotthard in colectie.
