- 3 Septembrie 2016
- 6.938
- 5
- LOCATION
- Bucuresti
Nu, nu, este vorba despre romanul lui Alexandre Dumas, din seria Cei Trei Muschetari, ci este vorba despre un vis care este pe cale sa se implineasca.
Toti cei muscati de modelismul feroviar visam, ca intr-o zi, sa avem posibilitatea sa ne facem o macheta/diorama pe care sa ne plimbam trenurile adunate, nu de putine ori cu mari eforturi, pe parcursul anilor.
Nu, nu, este visul meu, al meu mai are de asteptat, eu doar voi participa la realizarea dioramei.
O diorama feroviara, o macheta feroviara, este o provocare pentru oricine. Indiferent cata experienta ai avea in modelismul feroviar, indiferent cate diorame ai construit, de la zero sau nu, de fiecare data constituie un nou inceput, un inceput de care te bucuri ca de o jucarie noua.
Este un inceput deoarece, chiar daca principiile de baza sunt universal valabile, particularitatile fac diferenta.
Alta tema, alt scenariu, alt traseu, alt peisaj, alt tip de linii, alte dimensiuni si, nu in ultimul rand, alte cerinte ale beneficiarului.
Nu am sa tin un curs despre modul de realizare al dioramelor feroviare deoarece ar trebui, mai intai, sa-l gasesc apoi sa-l citesc si abia dupa sa va impartasesc si voua ce concluzii am tras de acolo.
Intentia este sa va prezint, pe cat posibil, realizarea acestei diorame, pas cu pas, de la conceptie pana la primele rulaje ale materialului rulant pe macheta montata pe pozitia finala.
Inceputurile sunt ceva mai vechi, cam prin vara-toamna lui 2010 (ca la prezentarea colectiilor de moda)
Atunci au fost aduse la atelier o gramada de cutii cu de toate: sistem de linii, cladiri si instalatii feroviare.
Am aflat, foarte important, dimensiunile viitoarei diorame: 3 m x 2 m.
Trebuie sa cuprinda: un traseu, eventual cu linie dubla , o statie in care sa fie incluse un depou cu toate facilitatile, o rampa tip ROLA, o rampa cu macara de chei, un miniterminal de containere, o magazie de marfuri/posta, o statie de carburanti la care se adauga linia de parada, eventual, o a doua statie dar sigur o cariera de piatra si o rampa militara 4MFOR
Daca stau bine sa ma gandesc enumerarea de mai sus poate constitui, fiecare in parte, subiectul unei machete feroviare de 3m x 2m si tot nu ar fi destul.
Atunci am si pe buze imi statea o intrebare: trenurile unde le mai punem?
Dupa ce am semnat, fictiv, procesul verbal de predare/primire a cutiilor cu cele trebuincioase la viitoarea macheta 1:87 H0 si a temei, dupa ce s-a stins euforia de inceput ne-am asezat, eu si Doru, sa judecam la rece situatia.
Tema provocatoare, suprafata destul de generoasa, cel putin la prima vedere, graba nu era si ne puteam gandi pe indelete dar nu aveam nici cea mai vaga idee despre traseu.
Pana la urma am incropit, de bine, de rau, pe genunchi, o schita.
Am incercat sa o transpun la scara dar nu a iesit nimic. Ne-ma chinuit pe marginea ideii zile si zile si nu se lega nimic.
Pana la urma ne-am luat cu altele, schita a fost pusa intr-un sertar si uite asa a ajuns sa fie redeschis sertarul acuma doua zile.
Am scos desenul, facut pe o jumatate de coala A4, l-am trecut pe un pseudo caroiaj, am refacut traseele unde am avut impresia ca ceva nu era bine si ... gata viitoare macheta, cel putin pe hartie.
Mereu am spus si am sa spun de cate ori o sa am ocazia: indiferent cat de priceput esti la desen, cat de bine ai stii un program de proiectare, in general, sau dedicat dioramelor feroviare, nu este suficient. Poate fi, in anumite cazuri, o conditie dar nu este obligatoriu.
Este nevoie sa intinzi liniile pe planseta.
Numai in acest fel iti dai seama unde ai gresit, daca ai gresit sau daca solutia/varianta gasita este buna. Ma feresc sa spun optima deoarece totul poate fi imbunatatit.
Am scris cam mult.
Am sa mai scriu.
Stiu ca este greu fara fotografii dar am considerat ca este bine sa supun atentiei nu atat realizarile cat greselile din care am invatat ceva.
...
Toti cei muscati de modelismul feroviar visam, ca intr-o zi, sa avem posibilitatea sa ne facem o macheta/diorama pe care sa ne plimbam trenurile adunate, nu de putine ori cu mari eforturi, pe parcursul anilor.
Nu, nu, este visul meu, al meu mai are de asteptat, eu doar voi participa la realizarea dioramei.
O diorama feroviara, o macheta feroviara, este o provocare pentru oricine. Indiferent cata experienta ai avea in modelismul feroviar, indiferent cate diorame ai construit, de la zero sau nu, de fiecare data constituie un nou inceput, un inceput de care te bucuri ca de o jucarie noua.
Este un inceput deoarece, chiar daca principiile de baza sunt universal valabile, particularitatile fac diferenta.
Alta tema, alt scenariu, alt traseu, alt peisaj, alt tip de linii, alte dimensiuni si, nu in ultimul rand, alte cerinte ale beneficiarului.
Nu am sa tin un curs despre modul de realizare al dioramelor feroviare deoarece ar trebui, mai intai, sa-l gasesc apoi sa-l citesc si abia dupa sa va impartasesc si voua ce concluzii am tras de acolo.
Intentia este sa va prezint, pe cat posibil, realizarea acestei diorame, pas cu pas, de la conceptie pana la primele rulaje ale materialului rulant pe macheta montata pe pozitia finala.
Inceputurile sunt ceva mai vechi, cam prin vara-toamna lui 2010 (ca la prezentarea colectiilor de moda)
Atunci au fost aduse la atelier o gramada de cutii cu de toate: sistem de linii, cladiri si instalatii feroviare.
Am aflat, foarte important, dimensiunile viitoarei diorame: 3 m x 2 m.
Trebuie sa cuprinda: un traseu, eventual cu linie dubla
, o statie in care sa fie incluse un depou cu toate facilitatile, o rampa tip ROLA, o rampa cu macara de chei, un miniterminal de containere, o magazie de marfuri/posta, o statie de carburanti la care se adauga linia de parada, eventual, o a doua statie dar sigur o cariera de piatra si o rampa militara 4MFOR Daca stau bine sa ma gandesc enumerarea de mai sus poate constitui, fiecare in parte, subiectul unei machete feroviare de 3m x 2m si tot nu ar fi destul.
Atunci am
si pe buze imi statea o intrebare: trenurile unde le mai punem?Dupa ce am semnat, fictiv, procesul verbal de predare/primire a cutiilor cu cele trebuincioase la viitoarea macheta 1:87 H0 si a temei, dupa ce s-a stins euforia de inceput ne-am asezat, eu si Doru, sa judecam la rece situatia.
Tema provocatoare, suprafata destul de generoasa, cel putin la prima vedere, graba nu era si ne puteam gandi pe indelete dar nu aveam nici cea mai vaga idee despre traseu.
Pana la urma am incropit, de bine, de rau, pe genunchi, o schita.
Am incercat sa o transpun la scara dar nu a iesit nimic. Ne-ma chinuit pe marginea ideii zile si zile si nu se lega nimic.
Pana la urma ne-am luat cu altele, schita a fost pusa intr-un sertar si uite asa a ajuns sa fie redeschis sertarul acuma doua zile.
Am scos desenul, facut pe o jumatate de coala A4, l-am trecut pe un pseudo caroiaj, am refacut traseele unde am avut impresia ca ceva nu era bine si ... gata viitoare macheta, cel putin pe hartie.
Mereu am spus si am sa spun de cate ori o sa am ocazia: indiferent cat de priceput esti la desen, cat de bine ai stii un program de proiectare, in general, sau dedicat dioramelor feroviare, nu este suficient. Poate fi, in anumite cazuri, o conditie dar nu este obligatoriu.
Este nevoie sa intinzi liniile pe planseta.
Numai in acest fel iti dai seama unde ai gresit, daca ai gresit sau daca solutia/varianta gasita este buna. Ma feresc sa spun optima deoarece totul poate fi imbunatatit.
Am scris cam mult.
Am sa mai scriu.
Stiu ca este greu fara fotografii dar am considerat ca este bine sa supun atentiei nu atat realizarile cat greselile din care am invatat ceva.
...
