Omul are nevoie permanenta de schimbare: schimbarea aerului, a imaginilor pe care doreste sa le vada si sa le perceapa chiar mai adanc in sufletul sau, chiar de schimbarea mentalitatii. De aceea cauta mereu in alte locuri ceea ce-l face sa fie complet. Pe mine unul muntele ma linisteste spiritual in aceeasi masura ca si marea, si pasiunea pentru trenuri, mai mari sau mai mici, se imbina perfect cu aceasta forma de relief.
Asa ca, profitand de un mic pelerinaj in una dintre zonele frumoase ale acestei tari, drumul de fier care duce de la Oradea catre Cluj, mai bine zis zona dinaintea Suncuiusului nu am rezistat tentatiei de a trage in poza cate ceva din specificul feroviar (si nu numai) a acelei zone.
Practic vorbim de defileul Crisului Repede, unde am avut ocazia sa bat cu pasul portiunea dintre Vadul Crisului si Cabana, atat pe calea ferata, cat si prin padurile care strajuiesc acea zona. Este de altfel un traseu umblat mereu de oamenii acelei zone, navetisti sau nu, care se simt ca acasa prin padurile dese ca si pe terasamentul caii ferate.
Dinspre Oradea, intrarea in Vadul Crisului este strajuita de un pod de cale ferata, care duce pe ai sai umeri convoaiele de marfa si de calatori.
Asa ca, profitand de un mic pelerinaj in una dintre zonele frumoase ale acestei tari, drumul de fier care duce de la Oradea catre Cluj, mai bine zis zona dinaintea Suncuiusului nu am rezistat tentatiei de a trage in poza cate ceva din specificul feroviar (si nu numai) a acelei zone.
Practic vorbim de defileul Crisului Repede, unde am avut ocazia sa bat cu pasul portiunea dintre Vadul Crisului si Cabana, atat pe calea ferata, cat si prin padurile care strajuiesc acea zona. Este de altfel un traseu umblat mereu de oamenii acelei zone, navetisti sau nu, care se simt ca acasa prin padurile dese ca si pe terasamentul caii ferate.
Dinspre Oradea, intrarea in Vadul Crisului este strajuita de un pod de cale ferata, care duce pe ai sai umeri convoaiele de marfa si de calatori.