Ca vechi admirator al acestor masini, inca de pe vremea cand ele erau in uz curent prin garile romanesti, iar subsemnatul doar un pusti in pantaloni scurti, topit dupa manevrele lor, va pot spune ca manevra de "patinare" a rotilor este ceva ce am vazut in mod normal facut de foarte multi mecanici la plecarea locomotivei de pe loc.
Am vazut-o facuta nu numai la roti de diametru mare, cum este acest "Pacific", ci si la locomotivele tender cu roti de diametru mai mic folosite pentru manevra in ultimii ani in garile din Ardeal.
Cand trebuiau sa "urneasca" din loc un tren greu de marfa cu o locomotiva mica de manevra, mecanicii dadeau mai intai cu spatele incet, impingand tampoanele unul in altul (legaturile erau lasate mai lungi exact in acest scop). Apoi inversau sensul de mers si "rupeau aderenta" facand rotile sa se invarteasca repede doua-trei ture, apoi foloseau impulsul creat de miscarea rapida pentru a continua miscarea incet, iar garnitura castiga treptat in viteza, pe masura ce miscarea "lua" vagoanele unul cate unul. Daca n-ar fi facut asa, n-ar fi reusit sa urneasca din loc trenul!
Trebuie sa va spun de asemenea ca sentimentul pe care-l ai cand esti langa o locomotiva cu aburi care face manevra asta brusca este de nedescris, asemanator poate senzatiei pe care o ai intr-un montagne-russe cand vagonetul in care esti se lanseaza spre abis in plina viteza!
E totodata o spaima brusca ce te cuprinde cand locomotiva incepe sa scuipe aburi, cand simti cum greutatea ei face sa tremure pamantul si vezi rotile invartindu-se repede in gol, si totodata stii ca toate aceste forte uriase sunt precis tinute sub control de mana sigura a mecanicului!
Nu pot decat sa ma bucur ca acest venerabil "Pacific" reinvie in secolul acesta prozaic parfumul garilor de odinioara, iar voua va multumesc pentru filmele care ne ingaduie sa gustam acest farmec!
Salutari din Constanta,
Dorin
