Digitalizarea aburoasei analogice BR55 Piko H0

[mpursu]

Am achizitionat simpatica locomotiva BR55 H0 Piko prin anii '80; eram foarte incantat de ea, fiind prima locomotiva pe care efectiv am cumparat-o EU. Pe parcurs am inceput sa o mai "bibilesc".
Prima interventie a constat in "luminarea" farurilor. Intr-o prima faza, am taiat farurile din fata si le-am pus bine , apoi in locasurile dreptunghiulare din spatele lor am introdus doua LED-uri galbene de aceeasi forma. Insa noile faruri aveau o forma prea "moderna" pentru aceasta locomotiva, asa ca le-am dat jos. Am cautat & gasit farurile originale, pe care le-am perforat asa cum am mai descris si in alte subiecte asemanatoare, le-am dotat cu LED-uri de 3 mm galben/rosu si le-am lipit la locurile lor. La fel am perforat farurile din tender si am montat in ele LED-uri de acelasi tip. Alimentarea farurilor din fata am rezolvat-o relativ simplu, dar marea problema a aparut pentru farurile din spate...

 

[mpursu]

Am incercat sa montez perii la rotile tenderului, dar singurul rezultat consta in blocarea & patinarea acestora, asa ca am renuntat la ele. M-am gandit apoi la o conexiune electrica permanenta dintre locomotiva si tender, dar n-am dorit sa renunt la posibilitatea de a decupla tenderul in caz de nevoie. Am fost salvat de o pereche de mufe subtiri cu 4 contacte, recuperate dintr-un vechi calculator; mufa-priza am montat-o in tender, sub "treapta" de deasupra cuplei spre locomotiva, iar mufa-stecher am conectat-o la sistemul electric al locomotivei prin doua sarme flexibile, inaintea grupului LC de deparazitare a motorului. Astfel locomotiva asigura si iluminarea tenderului, ca in realitate.
O buna bucata de vreme locomotiva a mers impecabil pe vechile mele sine Piko, fara cauciucurile de frictiune cu care fusese dotata - le dadusem jos aproape imediat dupa cumparare, pentru a-i putea asigura contact electric prin toate rotile. Insa problemele au inceput sa apara dupa "upgrade-ul" la sinele Roco-Line, in sensul ca rotile fara cauciucuri atingeau traversele, asa ca am fost obligat sa i le pun inapoi. Asta a insemnat imediat pierderea contactului electric la ultima osie; rotile de la a doua si a treia osie fac si nu fac contact mecanic & electric cu sinele, asa ca doar prima osie mai incerca sa alimenteze locomotiva. Deci saracuta BR55 mai mult statea decat mergea, asa ca am mutat-o pe o linie de rezerva.

 

[mpursu]

Intre timp am pus mana pe un catalog Roco, in care am vazut rotile metalice cu spite si axe intrerupte nr.art.40190; imediat mi-a venit ideea :idea: ca le-as putea folosi pe ele pentru a aduce tensiunea de la sine la tender si apoi la locomotiva. Am demontat tenderul si am sectionat pe la mijloc cele trei suporturi de tabla neagra in care se monteaza osiile, am pilit un pic jumatatile si am montat peste ele doua fasii din cupru. Am inlocuit greutatile de tabla cu o piesa de aceeasi forma din carton gros, pe care am presat-o peste suporturile rotilor si fasiile de cupru si am prins-o cu piesele care sustin cuplele, asa cum fusesera fixate greutatile originale. Am rasfrant capetele fasiilor peste piesa de carton, astfel incat sa pot face conexiunile electrice cu farurile si mufa-priza despre care povestisem.

 

[mpursu]

Într-o primă etapă am primit un singur set de roți Roco nr.art.40190 și am montat roțile respective în tender; fiindcă setul conține numai două osii, temporar osia a doua a tenderului a fost... absentă , dar acest fapt nu afectează deloc culegerea impecabilă a tensiunii de către acesta

După sosirea celui de-al doilea set de roți ROCO nr.art.40190, tenderul locomotivei BR55 este acum complet.

 

[mpursu]

Pentru imbunatatirea suplimentara a culegerii curentului de la sine, am renuntat la rotile cu inele de cauciuc (ultima osie) si le-am inlocuit cu roti normale (multumesc mult, Ionut). Este drept ca acum locomotiva patineaza usor la demaraje/opriri bruste, insa acum nu mai are DELOC probleme cu alimentarea, iar remorcarea trenurilor mai grele decurge la fel de bine ca pana acum. Chiar asa, este neaparata nevoie de inele de cauciuc pentru aderenta?
Dupa o luuuuunga pauza, simpatica locomotiva cu aburi BR55 a intrat intr-un amplu program de digitalizare, impreuna cu alte locomotive din componenta Cailor Ferate "La Ursu". Am planificat ca decodorul sa fie plasat in tender, iar conexiunile cu locomotiva sa fie realizate tot prin intermediul unui conector. Am pastrat celebrele mele lumini galben/rosu.

 

[mpursu]

Pai bine Mircea, te-ai chinuit sa pui la un DB :shock: roti de ep.I-II, cu spite duble, ceea ce 55 (G8.1) n-a avut in viata ei??? E MAI RAU decat sa aiba manivela bielei culisei pe invers

Pentru ca functionalitatea locomotivei sa fie optimizata, am inchis ochii la acest aspect. In fond si la urma urmei, acestea au fost singurele roti metalice cu spite si cu axe intrerupte pe care le-am putut obtine. Fara ele, locomotiva ar fi stat si acum pe o linie secundara, ca exponat de muzeu, fapt cu care eu nu pot fi de acord.

Din poza, pare-se ca osia are axul intrerupt si poti culege ambele polaritati de pe capetele axului, ceea ce, cu modificarile de rigoare ar aduce o mare imbunatatire functionarii locomotievei.(parca de mult am mai discutat de culegerea tensiunii si cu tenderul) . Daca e asa, te iert! :lol:
Tenderul lui 55 a avut roti de 1000mm cu 9 spite.

De asta le-am si pus . Am povestit in mesajele anterioare ca si ele culeg tensiune, datorita modificarilor pe care le-am facut

 

[mpursu]

Asa cum am toooot promis, revin cu poze mai detaliate referitoare la imbunatatirile pe care le-am adus simpaticei BR55 Piko din vechea generatie.
Iata aici detalii ale farurilor din fata, in care am reusit sa montez LED-uri de 3mm bipolare galben/rosu (doritorii pot sa monteze foarte bine LED-uri de 3mm galbene sau chiar warm-white ).

Asa cum povestisem, am taiat farurile de la locurile lor acum multa vreme. Am reusit sa le perforez cu multa grija, dupa care am introdus in ele LED-urile de 3mm (pilite si ele un piculetz). Fiindca partile dinspre terminale ale LED-urilor nu au intrat in corpul farurilor, le-am acoperit cu doua bucati de izolatie neagra de cablu electric. Dupa probe-probe-probe de functionare corecta a LED-urilor, am lipit la loc farurile astfel "ornate", dupa care am lipit rezistenta de 750ohmi intre terminalele dinspre interior ale LED-urilor; am lasat terminalele dinspre exterior la lungimi marisoare, fiindca ele vor prelua tensiunea de la sasiu.
Tensiunea adecvata este adusa prin intermediul a doua sarme flexibile pe piesa de plastic care intruchipeaza cei doi cilindri. Am "sapat" niste santuri in care sa se culce terminalele LED-urilor, in care ajung si sarmele dezizolate; astfel, la montarea carcasei pe sasiu, terminalele lungi ale LED-urilor ating sarmele de pe sasiu, ducand astfel tensiunea la faruri.

 

[mpursu]

Am tot povestit cu lux de amanunte cum se conecteaza decodorul la instalatia electrica a locomotivei, asa ca nu mai repet. In cazul locomotivei mele, decodorul se afla in tender, deci a fost nevoie de un conector pentru a duce tensiunea de la sine spre tender, respectiv sa aduca tensiunile adecvate pentru motor si pentru faruri.

Singurele fire care NU respecta codul culorilor sunt cele care duc la faruri (albastru si violet).

 

[mpursu]

In tender am lucrat mai mult de o gramada :mrgreen:. Anume, lestul este acum format din doua greutati de plumb pentru pescuit, introduse intr-o pungutza de plastic; rotile sunt cele descrise anterior, care culeg si ele tensiune de la sine; farurile sunt perforate si in ele se afla introduse celebrele LED-uri de 3mm galben-rosu etc.

Am lipit firele decodorului pe o micro-placutza de cablaj imprimat aflata in spatele conectorului negru. Pe spatele decodorului se afla lipit un mic montaj SMD care asigura functionarea corecta a farurilor mele bicolore bipolare galben/rosu, de care NU ar fi fost nevoie daca locomotiva ar fi fost dotata cu faruri directionale aprins/stins

 

[mpursu]

Asamblata, locomotiva mea are cele sase cabluri perfect vizibile, dar eu ma fac ca nu le vad :mrgreen: fiindca acesta a fost "pretul" pentru intrarea ei in Era Digitala 8)

 

[manlif2_0]

ca sa nu se mai vada atat de tare, eventual incearca sa folosesti fire-banda (cum sunt cele din cablurile IDE de la calculator), pe care sa o vopsesti in negru in zona de trecere tender-locomotiva, sa nu se vada asa de tare. se poate gasi la magazinele de componente electronice, cu 6, 8, 10, 12 fire in banda. in extremis (dar asta e cam high tech sht si e mult de migala) poti folosi banda care leaga lentila de placa electronica de la un cd-rom vechi si antic. E flexibila, subtire, destul de ingusta si daca o treci prin zona cuplelor o poti asimila cu furtunuri de legatura locomotiva tender.

 

[mpursu]

Multumesc 8)
Voi cauta astfel de cabluri plate, cu 6ase fire.

 

[mpursu]

Luminile mele direcționale sunt galbene atunci când locomotiva se apropie, respectiv roșii când locomotiva se îndepărtează:

 

[mpursu]

După 7(șapte) ani de la digitalizare, simpatica BeRe55 Piko a revenit în Atelierele Căilor Ferate "La Ursu", deoarece am dorit să încerc noul decodor tOm II și pe această locomotivă. Datorită cuplei cu 6ase contacte pe care am instalat-o, a fost foarte ușor să decuplez tenderul, lăsând astfel locomotiva cu contactele "la liber". Pe o cuplă adecvată am lipit firele noului tOm II, pe care am plasat-o pe cupla locomotivei. Dar... locomotiva însăși nu a avut niciodată contact perfect cu șinele, deci testele pe calea ferată au eșuat imediat. Așa că am culcat locomotiva pe o parte și i-am adus semnalul digital direct la pinii respectivi, cu ajutorul a două cabluri cu cleme crocodil.

Din cauza vârstei apreciabile și a proiectării neadecvate pentru sistemul digital (despre care nici nu se pusese problema la vremea aceea), funcționarea locomotivei nu prea s-a apropiat de cerințele actuale :fluierat: , dar... pot să spun că s-a comportat onorabil.
Amintindu-mi eu că am construit o interfață digitală cu opt pini și filtru LC încorporat... ce-mi dă-n gând ideea? Ia să montăm noi interfața respectivă în tender, ca să putem asigura interschimbabilitatea decodoarelor

 

[mpursu]

Proiectasem această interfață digitală pe vremea digitalizării locomotivei BR39 Fleischmann, dar nu a încăput în locașul respectiv, așa că am trecut-o în conservare.

După cum povesteam, tenderul are acum o cuplă cu 6ase pini cu care se realizează conectarea dpdv electric la locomotivă, pe spatele căreia sunt realizate legăturile din interior, la culegătoarele de tensiune, la decodor și la celebrele mele lumini bicolore.

Culegerea tensiunii se realizează cu trei osii metalice cu axele întrerupte la jumătate, astfel încât fiecare roată aduce la capătul osiei sale potențialul electric pe care l-a cules de la șina pe care rulează. Astfel, a trebuit să secționez piesele metalice care susțin capetele osiilor și să le conectez dpdv electric cu ajutorul a două fâșii de cupru, care sunt presate de către o piesă din carton care imită forma tolelor inițiale din tender. De data aceasta, dacă tot am demontat tenderul, am cositorit fâșiile respective pentru îmbunătățirea culegerii tensiunii. În același scop, pentru creșterea greutății am lipit cât am putut de bine două piese de plumb în cavitatea interioară a "cărbunilor".

 

[mpursu]

După cositorirea ambelor fâșii de cupru, am lipit încă două fâșiuțe mici pe capetele din spate, pentru a le folosi în calitate de contacte pentru interfața digitală. Am lipit pe un perete modulul luminilor bicolore bipolare și am realizat conexiunile, cu FOARTE multă grijă, după care am conectat decodorul digital în mufa interfeței și am încercat să așez carcasa peste șasiu...

Surpriză!!! Carcasa NU se poate așeza fiindcă minunile montate de mine sunt prea înalte Astfel... m-am opintit zdravăn să scot de acolo piesele de plumb și am mai încercat o dată. Acum carcasa se poate așeza, dar nu poate sta fiindcă este prea ușoară, așa că am așezat deasupra una dintre piesele de plumb, provizoriu, ca să pot face probele pe calea ferată

 

[mpursu]

În formulă completă, simpatica locomotivă s-a descurcat onorabil pe calea ferată :aplauze:

Ambele decodoare tOm reușesc să conducă locomotiva pe cât de bine poate ea să asculte , așa că mă declar mulțumit pentru etapa actuală. Evident, greutatea aceea de plumb nu are cum să rămână deasupra "cărbunilor" , așa că am început deja să mă gândesc la o nouă interfață digitală cu filtru LC, mai "slim" ;-) , care să permită re-așezarea greutăților de plumb în locașul respectiv.

 

[Electricul]

Felicitari! Foarte frumos lucrat.

 

[mpursu]

Mulțumesc!
Povestea merge mai departe, spre următoarele versiuni ale interfeței digitale
M-am gândit că bobinele din filtrul LC nu lasă decodorul să se așeze mai jos, așa că am demontat interfața de la locul ei și am mutat bobinele lângă plăcuță, lăsând doar condensatorul la locul inițial. Am strecurat la loc cele două greutăți și... am testat...

Bineînțeles că nici acum carcasa nu s-a așezat, DAR spațiul "suplimentar" a fost zdravăn mai mic, deci se pare că eram pe drumul bun. În plus, m-am pomenit că ultima osie a tenderului a căzut pur și simplu de la locul ei. Motivul? Un capăt al osiei se rupsese

 

[mpursu]

Din fericire, simpaticele osii Roco se livrează în perechi, deci mai aveam încă una de rezervă
Problema interfeței digitale, rămasă nerezolvată, m-a deranjat în continuare, așa că am trecut la planul N+1 : o plăcuță de test adusă la forma piesei de carton din imaginile precedente, pe care să ia loc mufa cu 8pt pini, contactele și filtrul LC 8) . Cred că vă este clar că decuparea plăcuței de test NU a reușit , așa că planul N+2 s-a concretizat sub forma unei plăcuțe de test dreptunghiulare (bucata rămasă întreagă ), pe care să ia loc bla-bla-bla etc

De data aceasta, carcasa s-a așezat perfect pe șasiu, ascunzând complet decodorul și mănunchiurile de fire colorate, menținându-se pe poziție datorită greutății celor două piese de plumb.

Astfel, declar încheiată re-re-re-re-digitalizarea simpaticei locomotive BR55 Piko 8)
Shhhh... confidentially... mai am niște idei pentru schimbarea roților tenderului cu altele mai realiste, da'mai încolo :| ;-)