Am sa descriu aici pasii pe care ii parcurg cand doresc sa optimizez setarile unui decodor.
A. setarile de mers
Reglajul unui decodor incepe numai dupa ce aspectele mecanice si electrice ale locomotivei sunt impecabile.
I. Rodajul = pe un cerc de R2 Piko rulez locomotiva cate 15 minute la viteza medie, fata si spate, apoi o intorc pt a roti boghiurile si in celalalt sens, si din nou 15 minute fata + spate. Total = 1 ora.
II. Verificarea mecanica si electrica = desfac boghiurile si sterg surplusul de vaselina, ulei; curat contactele electrice si rotile cu alcool izopropilic; daca este cazul, refac traseele electrice in asa fel incat sa minimizez contactele prin atingere (supuse oxidarii) - de preferat ca singurul contact prin atingere sa fie roti-lamele colectoare.
Aceasta etapa este importanta intrucat am intalnit boghiuri realmente naclaite in lubrefiant sau dimpotriva complet uscate; pe partea electrica am vazut cazuri in care curentul de la roti ajungea la decodor dupa o gramada de contacte intermediare unele chiar precare. Avand in vedere curentii destul de mari (0,5A) am preferat sa trag fire electrice direct intre lamele si placuta de circuit imprimat.
Iata de ce, in anumite cazuri, a trebuit sa inversez primele 2 etape.
Daca locomotiva ruleaza frumos in analog, la orice viteza, se poate trece la:
III. Setarea decodorului = incepe intotdeauna cu
1. optimizarea parametrilor compensarii de sarcina - in scopul rularii line, fara smucituri, la orice viteza. Reteta nu este universala, se regleaza succesiv prin incercari. In general am constatat ca parametrii initiali sunt prea mari si trebuiesc redusi (mai ales la ESU Basic). Pt. gama ESU (Basic, LokPilot, LokSound) am obtinut valori optime pt diferite tipuri de motoare (Piko, Roco, AF...) care difera substantial de valorile publicate in manualele ESU si pe care le pot pune la dispozitia doritorilor.
2. reglarea vitezelor - am preferat reglarea in 3 puncte (min, med, max) in locul celei in 28 trepte; se face mai simplu iar comportamentul este comparabil.
a. viteza minima (CV2) este cea mai mica viteza la care nu apar smucituri. Un reglaj bun al compensarii permite viteze minime de 5-6km/H0. Ea creste in cazul motoarelor in 3 poli sau fara volanta spre 10-12km/H0. Am intalnit si superlative de genul 1-2km/H0 dar sunt raritati.
b. viteza maxima (CV5) este bine sa fie reglata conform vitezei maxime a prototipului. Se poate determina fie prin cronometrarea parcurgerii unei bucle de lungime cunoscuta (preferabil de cateva ori pt. cresterea preciziei) fie folosind un vitezometru de tip speedo http://forum.lokomotiv.ro/modules.php?name=Forums&file=viewtopic&t=5686
c. viteza medie (CV6) = viteza de la jumatatea cursei potentiometrului (jumatatea treptelor de viteza). Pt. o rulare naturala este bine sa nu fie media vitezelor extreme, ci la 1/3 de cea minima, astfel, pt. o locomotiva cu viteza maxima de 120km/H0, la jumatatea cursei viteza sa este ceva peste 40km/H0. Se obtine in plus si un control mai fin al vitezelor mici.
Ex. daca v.min.= 5 si v.max.= 41 atunci v.med.= (41-5)/3 + 5 = 17 in loc de 23.
3. reglarea inertiei - accelerare si decelerare (franare)
Se cauta un compromis intre comportament prototipic si "controlabilitate" intrucat cu cat inertia este mai mare cu atat dirijarea locomotivei este mai dificila. Eu am ales valori de 16s pt. accelerare (CV3), respectiv 18s pt. decelerare (CV4).
A. setarile de mers
Reglajul unui decodor incepe numai dupa ce aspectele mecanice si electrice ale locomotivei sunt impecabile.
I. Rodajul = pe un cerc de R2 Piko rulez locomotiva cate 15 minute la viteza medie, fata si spate, apoi o intorc pt a roti boghiurile si in celalalt sens, si din nou 15 minute fata + spate. Total = 1 ora.
II. Verificarea mecanica si electrica = desfac boghiurile si sterg surplusul de vaselina, ulei; curat contactele electrice si rotile cu alcool izopropilic; daca este cazul, refac traseele electrice in asa fel incat sa minimizez contactele prin atingere (supuse oxidarii) - de preferat ca singurul contact prin atingere sa fie roti-lamele colectoare.
Aceasta etapa este importanta intrucat am intalnit boghiuri realmente naclaite in lubrefiant sau dimpotriva complet uscate; pe partea electrica am vazut cazuri in care curentul de la roti ajungea la decodor dupa o gramada de contacte intermediare unele chiar precare. Avand in vedere curentii destul de mari (0,5A) am preferat sa trag fire electrice direct intre lamele si placuta de circuit imprimat.
Iata de ce, in anumite cazuri, a trebuit sa inversez primele 2 etape.
Daca locomotiva ruleaza frumos in analog, la orice viteza, se poate trece la:
III. Setarea decodorului = incepe intotdeauna cu
1. optimizarea parametrilor compensarii de sarcina - in scopul rularii line, fara smucituri, la orice viteza. Reteta nu este universala, se regleaza succesiv prin incercari. In general am constatat ca parametrii initiali sunt prea mari si trebuiesc redusi (mai ales la ESU Basic). Pt. gama ESU (Basic, LokPilot, LokSound) am obtinut valori optime pt diferite tipuri de motoare (Piko, Roco, AF...) care difera substantial de valorile publicate in manualele ESU si pe care le pot pune la dispozitia doritorilor.
2. reglarea vitezelor - am preferat reglarea in 3 puncte (min, med, max) in locul celei in 28 trepte; se face mai simplu iar comportamentul este comparabil.
a. viteza minima (CV2) este cea mai mica viteza la care nu apar smucituri. Un reglaj bun al compensarii permite viteze minime de 5-6km/H0. Ea creste in cazul motoarelor in 3 poli sau fara volanta spre 10-12km/H0. Am intalnit si superlative de genul 1-2km/H0 dar sunt raritati.
b. viteza maxima (CV5) este bine sa fie reglata conform vitezei maxime a prototipului. Se poate determina fie prin cronometrarea parcurgerii unei bucle de lungime cunoscuta (preferabil de cateva ori pt. cresterea preciziei) fie folosind un vitezometru de tip speedo http://forum.lokomotiv.ro/modules.php?name=Forums&file=viewtopic&t=5686
c. viteza medie (CV6) = viteza de la jumatatea cursei potentiometrului (jumatatea treptelor de viteza). Pt. o rulare naturala este bine sa nu fie media vitezelor extreme, ci la 1/3 de cea minima, astfel, pt. o locomotiva cu viteza maxima de 120km/H0, la jumatatea cursei viteza sa este ceva peste 40km/H0. Se obtine in plus si un control mai fin al vitezelor mici.
Ex. daca v.min.= 5 si v.max.= 41 atunci v.med.= (41-5)/3 + 5 = 17 in loc de 23.
3. reglarea inertiei - accelerare si decelerare (franare)
Se cauta un compromis intre comportament prototipic si "controlabilitate" intrucat cu cat inertia este mai mare cu atat dirijarea locomotivei este mai dificila. Eu am ales valori de 16s pt. accelerare (CV3), respectiv 18s pt. decelerare (CV4).