@shikanne: Desigur, a folosi un soft specializat pentru proiectarea unei diorame e o chestie tentanta. Rezultatul este o foaie spectaculos desenata, realizata "profesional".
In proiectarea propriei diorame, eu am inceput prin a folosi programul meu de proiectare profesionala, care este "scula" ideala pentru asa ceva. Am facut niste obiecte 3D cu geometria elementelor de sina pe care urmeaza sa le folosesc si acum le asamblez in fel si chip, incercand sa gasesc formula optima.
Ce am constatat insa, dupa circa doi ani de meditatie asupra subiectului:
Oricat de profesionist este softul, inainte de a te apuca sa lucrezi efectiv la diorama, tot trebuie sa incerci macar odata asamblarea sinelor pe real. Si odata ce asamblezi sinele astfel, constati ca pana la urma ceea ce vedeai pe calculator nu mai este la fel de interesant si in realitate... Ce vreau sa-ti spun este ca un soft poate sa fie o scula excelenta, dar nu este indispensabila. Se poate folosi chiar si o simpla foaie de hartie pe care sa desenezi lucrurile la scara. Oricat de urat ar arata, doar corect sa fie, pentru ca in fapt lucrezi pentru tine, nu trebuie sa pui nicaieri rezultatul la expozitie.
Verificarea practica insa este strict necesara, si ea este HOTARATOARE. Atat de hotaratoare, incat uneori nici nu mai are sens sa te chinui cu softuri...
Apoi, ar fi bine sa te gandesti si practic la rezultatele muncii tale. O diorama de 2.4 pe 1.2 inseamna o chestie o data si jumatate mai mare decat o usa asezata orizontal. Daca ai scos vreodata o usa din tatani si ai pus-o la loc, inseamna ca stii ca nu-i deloc simplu sa manevrezi asa ceva in spatiul unui apartament, mai ales fara sa darami vaza Galle a matusii si bibelourile de la bunica!
Deci, pentru binele tau viitor, mediteaza la un sistem de segmente care sa poata fi asamblate ca o alternativa mult mai viabila decat o diorama monobloc, un "monstru" care-ti creste in casa si pe care nu-l mai poti muta de unde a crescut decat cu riscurile distrugerii partiale.
Segmentele trebuie sa aiba dimensiunile potrivite pentru ca un singur om sa le poata manipula fara riscul de a distruge elementele fragile (constructii, vegetatie, semnale) care se afla pe fata "vizibila" a lui. iar segmentele se imbina cu suruburi sau in diverse alte moduri de solidarizare, insa exista mereu posibilitatea demontarii acestor segmente pentru un eventual transport.
Avantajul mare al acestui sistem de gandire este altul:
Odata ce desparti totul in segmente, vei descoperi ca in principiu, oricate variante vei incerca, pentru a realiza un circuit continuu ai nevoie de doua segmente de "intoarcere" la capete combinate cu inca minimum doua segmente "drepte" de legatura intre ele. Avantajul este ca daca vreodata spatiul iti va permite iar nevoile o vor cere, intre cele doua "capete" de intoarcere vei putea intercala inca un rand de segmente drepte, fara a fi nevoit sa arunci toata diorama ca s-o iei de la capat!
Nu in ultimul rand, ma raliez parerii lui Dac ca pentru H0 dimensiunile sunt cam "la limita", si sunt niste limite pe care le vei simti din ce in ce mai mult pe masura ce vei utiliza diorama. Cu atat mai mult, e bine sa gandesti totul de la bun inceput segmentat, lasand in felul asta deschisa posibilitatea "cresterii" dioramei!
Salutari din Constanta si numai bine,
Dorin