Pe măsură ce înaintăm în vârstă, inevitabil suntem loviţi de plecarea unora dintre noi în "locuri fără durere", iar ţie ca membru de familie nu-ţi rămâne decât să fi prezent şi dacă faci deplasarea singur, socoteşti că cel mai "ieftin" rămâne să mergi cu trenul. Aşa am gândit şi eu în seara de 26.03 a acestui an, când ajungănd în gara nespus de pustie pentru trenul ce urma să-l iau, în câteva minute mă văd cu biletul de I-a în mână (asta ca să am tot confortul pe cei 460 km de străbătut, gândindum-ă şi la plăcerea oferită de un compartiment unde să fiu singur şi să-mi pot eventual relaxa oasele - nu am problme cu descălţatul)
Aşadar, bilet de clasa I-a, plătit cu 134 lei.
Cu biletul în mână urc la peron, caut tabla cu compunerea trenului ca să nu mai "bântui" după vagon şi rămân puţin uimit de numai cei 6-7 călători ce urcaseră cu mine la peron ; bunnn zic, un tren aproape gol (era luni seara) !
Cu gândurile duse la ce mă va aştepta la sosire, la rudele din à ¢ara Oaşului şi la retrospectiva ce ţi-o faci în minte cu momentele deosebite petrecute în acele locuri, urc în tren fără a realiza că în capul vagonului pe o laterală am cabina de wc, pe cealaltă o cabină/panou tehnic, iar pseudoculoarul (de vreun metru lungime) e pe mijloc, trezindu-mă la realitatea oferită de CFR, cu-n amestec de deziluzie şi revoltă păşesc în spatiul acestui "bou-vagon" în toată regula.
vagon şi cu probleme provocate de "civilizaţia" conationalilor noştrii, ce a adus atingere atât capitonajului interior cât şi gradului de curăţenie ; degeaba priză de 220 V pentru laptop, fiindcă "măsuţa" de sub fereastră e bună numai pentru formatele mici.
Scaune fixe, nereglabile, singurul element mobil al acestora fiind doar cotiera care se putea ridica ; rezemătoarea de cap, fixă şi ea, dar într-o poziţie ce te ţinea cu bărbia în piept - relaxant la maximum - şi bineânţeles "patina" de pe materialul scaunelor, ce avea o tentă de gri închis la negru !!
L-a pus datoria de serviciu pe conductor să vină să-mi ceară biletul ; m-am "răcorit" şi eu pe cineva, iar acesta mi-a spus că în ciuda tuturor sesizărilor călătorilor şi-a lor, cei de la "Griviţa", n-aud nu văd! Ce mai...respect maxim pentru călător, pentru confort, pentru banii daţi pe bilet, într-un tren cu parcurs de 680 km pe Bucureşti-Baia Mare.
După Sfântu Gheorghe,ascultând şi de sfatul conductorului, cu arme şi bagaje, m-am mutat în vagonul următor, de clasa a II-a, într-un compartiment pe la mijlocul lui care avea scaunele "ceva mai puţin patinate" de jeg şi unde am rămas singur, până la Baia Mare. Cu vreo 50 de km înainte de Baia Mare, a urcat în vagon o familie compusă din 8 persoane, deosebit de "silenţioasă" de romulani, care spre bucuria mea s-au concentrat în primul compartiment, iar puradeii, extrem de educaţi, îşi ţineau picioarele cu încălţări cu tot pe scaun, ca să nu-şi murdărească pantofii, probabil. Au devenit mai civilizaţi, când le-am pomenit de eventualitatea solicitării intervenţiei unor mascaţi!
Cu o întârziere de numai 5 minute am ajuns la Baia Mare ; la coborârea din vagon, condutorul m-a văzut că fac poza vagonului şi fiind destul de aproape de mine şi-a cerut scuze din nou şi a spus şi el că speră că această aberaţie să nu mai circule pe lung parcurs.
Concluzie : cu preţ de I-a, am mers la a II-a, în condiţii de a III-a !!! La achiziţionarea biletului nimeni nu e în stare să-ţi spună ce vagon "te aşteaptă". Am dat 134 de lei, dacă mă gândeammai bine luam la cuşetă, costa mai putin şi condiţiile erau muuult mai bune!
Chestia cu "ce vagon te aşteaptă" am gustat-o la întoarcere, deşi am luat la cuşetă ; la "casă"- deşi e staţia de plecare - nu se ştie cum sunt dispuse locurile dar asta o voi relata ceva mai târziu, tot aici.
Cele descrise mai sus, s-au întimplat pe IR 1641 Bucureşti Braşov-Baia Mare. Vagonul în cauză este 50 53 19-56 005-6
Aşadar, bilet de clasa I-a, plătit cu 134 lei.
Cu biletul în mână urc la peron, caut tabla cu compunerea trenului ca să nu mai "bântui" după vagon şi rămân puţin uimit de numai cei 6-7 călători ce urcaseră cu mine la peron ; bunnn zic, un tren aproape gol (era luni seara) !
Cu gândurile duse la ce mă va aştepta la sosire, la rudele din à ¢ara Oaşului şi la retrospectiva ce ţi-o faci în minte cu momentele deosebite petrecute în acele locuri, urc în tren fără a realiza că în capul vagonului pe o laterală am cabina de wc, pe cealaltă o cabină/panou tehnic, iar pseudoculoarul (de vreun metru lungime) e pe mijloc, trezindu-mă la realitatea oferită de CFR, cu-n amestec de deziluzie şi revoltă păşesc în spatiul acestui "bou-vagon" în toată regula.
vagon şi cu probleme provocate de "civilizaţia" conationalilor noştrii, ce a adus atingere atât capitonajului interior cât şi gradului de curăţenie ; degeaba priză de 220 V pentru laptop, fiindcă "măsuţa" de sub fereastră e bună numai pentru formatele mici.
Scaune fixe, nereglabile, singurul element mobil al acestora fiind doar cotiera care se putea ridica ; rezemătoarea de cap, fixă şi ea, dar într-o poziţie ce te ţinea cu bărbia în piept - relaxant la maximum - şi bineânţeles "patina" de pe materialul scaunelor, ce avea o tentă de gri închis la negru !!
L-a pus datoria de serviciu pe conductor să vină să-mi ceară biletul ; m-am "răcorit" şi eu pe cineva, iar acesta mi-a spus că în ciuda tuturor sesizărilor călătorilor şi-a lor, cei de la "Griviţa", n-aud nu văd! Ce mai...respect maxim pentru călător, pentru confort, pentru banii daţi pe bilet, într-un tren cu parcurs de 680 km pe Bucureşti-Baia Mare.
După Sfântu Gheorghe,ascultând şi de sfatul conductorului, cu arme şi bagaje, m-am mutat în vagonul următor, de clasa a II-a, într-un compartiment pe la mijlocul lui care avea scaunele "ceva mai puţin patinate" de jeg şi unde am rămas singur, până la Baia Mare. Cu vreo 50 de km înainte de Baia Mare, a urcat în vagon o familie compusă din 8 persoane, deosebit de "silenţioasă" de romulani, care spre bucuria mea s-au concentrat în primul compartiment, iar puradeii, extrem de educaţi, îşi ţineau picioarele cu încălţări cu tot pe scaun, ca să nu-şi murdărească pantofii, probabil. Au devenit mai civilizaţi, când le-am pomenit de eventualitatea solicitării intervenţiei unor mascaţi!
Cu o întârziere de numai 5 minute am ajuns la Baia Mare ; la coborârea din vagon, condutorul m-a văzut că fac poza vagonului şi fiind destul de aproape de mine şi-a cerut scuze din nou şi a spus şi el că speră că această aberaţie să nu mai circule pe lung parcurs.
Concluzie : cu preţ de I-a, am mers la a II-a, în condiţii de a III-a !!! La achiziţionarea biletului nimeni nu e în stare să-ţi spună ce vagon "te aşteaptă". Am dat 134 de lei, dacă mă gândeammai bine luam la cuşetă, costa mai putin şi condiţiile erau muuult mai bune!
Chestia cu "ce vagon te aşteaptă" am gustat-o la întoarcere, deşi am luat la cuşetă ; la "casă"- deşi e staţia de plecare - nu se ştie cum sunt dispuse locurile dar asta o voi relata ceva mai târziu, tot aici.
Cele descrise mai sus, s-au întimplat pe IR 1641 Bucureşti Braşov-Baia Mare. Vagonul în cauză este 50 53 19-56 005-6
