Cantonul DBSR din satul dobrogean Mircea-Voda

  • In perioada urmatoare o sa vi se solicite modificarea parolei. Pana la modificarea parolei, userul poate figura ca si blocat, odata modificata parola, userul este reactivat automat.
    Pentru orice problema va rog folositi butonul "Contact"

victorian

Well-Known Member
Trenulist
21 Octombrie 2007
2.229
8
Constanta
LOCATION
Constanta
Se spune ca intotdeauna un rau contine in interiorul lui un sambure de bine, asa dupa cum si un bine contine in interiorul lui un sambure de rau. In urma cu 15 ani, calatoria de la Constanta pana la Bucuresti lua 2 ore jumatate cu trenul. Dar de cand tronsonul respectiv a inceput sa fie reabilitat, au inceput sa intarzie si trenurile. Acum e ceva obisnuit ca trenurile sa faca 4 ore. Insa se intampla si incidente, iar in momentul in care, din cauza unui tractorist accidentat, am facut 6 ore pana la Bucuresti, am hotarat sa schimb macazul si incepand de atunci am folosit mereu autocarul. Mai putin confortabil decat trenul, dar mult mai rapid!

Asa se intampla ca, tot uitandu-ma pe fereastra, am descoperit la intrarea in satul Mircea Voda, situat intre Medgidia si Cernavoda, o cladire interesanta, complet diferita de arhitectura celorlalte cladiri din sat.

Initial, am crezut ca e doar imaginatia mea bogata de pasionat de cai ferate care-mi joaca feste. Dar nu: cladirea respectiva avea alura clara a unui canton de cale ferata. Numai ca nu era nici o cale ferata prin apropiere. Calea ferata trece la vreo 20 de metri mai spre sud-vest. In plus, atmosfera cantonului respectiv nu-mi sugera catusi de putin un canton romanesc. Mai degraba unul elvetian sau bavarez. Ce sa caute insa un canton bavarez intr-un sat din Dobrogea?

Imagine 1:
bqe2whxecceohmxth.jpg

Imagine 2:
bqe18h5pg0ppfk14l.jpg


Ei bine, uitati-va si voi: un canton bavarez in Dobrogea...
Apoi, am inceput sa sap si am descoperit ca in urma cu mai bine de 150 de ani intre Cernavoda si Constanta se construia prima cale ferata din Imperiul Otoman. Cei care construiau calea ferata respectiva nu erau nici romani si nici turci, ci englezi. Englezii de la DBSR (Danube and Black Sea Railway) au pus in functiune calea lor ferata in anul 1860 nu pentru confortul putinilor calatori care veneau pe Dunare in drum spre Constanta (printre ei, domnitorul Alexandru Ioan-Cuza, atunci cand s-a dus la Sultanul Abdul-Medgid pentru a-l asigura de loialitatea Principatelor, reusind in felul acesta sa-l induplece sa recunoasca Unirea). Nu, interesul englezilor era cu totul altul: in momentul respectiv, Imperiul Britanic tocmai trecuse printr-o dureroasa foamete, care a depopulat intre altele Irlanda, si aveau nevoie de granele Valahiei pentru a-si rezolva propriile lor probleme. Dar, la modul lor pragmatic, englezii au gandit bine: isi rezolva propriile lor probleme ajutand totodata tinerele principate dunarene. Ca un bonus, principatele respective devin un stat tampon intre cele doua puteri beligerante, Imperiul Otoman si Imperiul Tarist, care nu mai devreme de 1855 se razboisera din nou, generand ceea ce s-a denumit Razboiul Crimeii. Desi in fapt incepuse prin ocuparea tocmai acestor principate.

Dar sa fie oare cu adevarat cantonul meu, miraculos pastrat pe post de locuinta, cu adevarat un canton al vechii linii DBSR?

Am inceput sa caut vechile planuri ale liniei Cernavoda-Constanta. Si confirmarile n-au intarziat sa apara....

Intr-adevar, la 1857, in momentul in care englezii au inceput sa-si construiasca noua lor cale ferata, locurile erau complet diferite. De la Cernavoda si pana la Medgidia se intindea un mare lac plin de trestii, caruia localnicii ii spuneau pe limba lor "Kara-Su". Insemna "Apa neagra". Nu intamplator, si azi localitatea se cheama "Cernavoda". Inseamna tot "Apa neagra" numai ca nu in turca, ci in ruseste. Limba unor alti locuitori ai zonei, niste locuitori atat de evlaviosi ai Imperiului Tarist incat, atunci cand in secolul al XVII-lea au avut loc niste prefaceri in sanul bisericii ortodoxe ruse, acesti locuitori n-au acceptat modificarile respective, continuand sa-si respecte vechile pravile si obiceiuri religioase. Iar cand slujbasii imperiului tarist au inceput sa-i persecute pentru asta, au preferat sa-si ia traista in bat si sa fuga unde or vedea cu ochii. Au ajuns pana in Dobrogea, unde Imperiul Otoman vecin le-a acordat dreptul sa poposeasca. Se numesc pana azi, pe limba lor, "pastratori ai dreptei credinte". Romanii le spun lipoveni.

Englezii n-aveau chef sa faca prea multe ramblee si lucrari de arta. Si asa calea lor ferata costa destul de mult. Au descoperit repede ca apa lacului Kara Su era de fapt apa adusa de revarsarea de primavara a Dunarii, care trecea peste bara de nisip de la Cernavoda si inunda tot lacul. Solutia lor a fost foarte simpla: inaltam bara de nisip de pe malul drept al Dunarii la Cernavoda printr-un dig puternic, iar revarsarea de primavara n-o sa mai umple lacul. In felul acesta putem sa fim siguri ca pe malul lacului putem trage in liniste calea noastra ferata, fara teama ca Dunarea ne-ar putea-o inunda. Asa au si facut. Prin digul ridicat la Cernavoda au secat cea mai mare parte a vaii, si doar construirea canalului Dunare-Marea Neagra a re-adus apa care domnea candva in legea ei intre Cernavoda si Medgidia. Dar asta este deja o alta poveste....

Important este ca, din comparatia planurilor vechi ale liniei ferate DBSR cu actuala sosea Cernavoda-Constanta am constatat un lucru uluitor: cele doua se suprapun perfect! Ce se intampla? De fapt, actualul traseu al caii ferate a fost edificat de statul roman pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, dupa ridicarea marelui pod de la Cernavoda, capodopera inginerului Anghel Saligni. S-a renuntat atunci la traseul initial, care era foarte sinuos si intortocheat, caci fusese gandit sa fie realizat cu minimum de cheltuiala, pe malul unui lac inca incomplet secat. Dupa ce noul traseu al caii ferate a fost realizat, chiar daca s-au mutat sinele, vechiul traseu a ramas pe loc si a fost transformat intr-o excelenta sosea, care, odata asfaltata, este folosita pana in ziua de azi. Asa se face ca la intrarea in satul respectiv avem un vajnic canton care strajuieste...soseaua, ca si cum ar fi stat pe marginea caii ferate:
Plan situatie:
bqe18788qwsgvcbsl.jpg


Ce cauta cantonul aici mi-e peste masura sa va spun, acum la peste 150 de ani de la inaugurarea caii ferate DBSR. Poate ca asemenea cladiri erau amplasate din loc in loc pe traseu, pentru pazirea liniei, si acesta este singurul care a supravietuit?
De fapt, nu e chiar singurul, fiindca la intrarea in Constanta, pe marginea soselei Bratianu, mai exista inca un alt canton parter cu arhitectura asemanatoare. Dar aceasta ar fi inca o alta poveste.

Dar, totusi, nu ne-am lamurit inca de ce ar avea un canton englezesc asa o imagine distinct bavareza? Pai, raspunsul este foarte simplu: fiindca inginerii care au lucrat la proiectarea liniei erau familiarizati cu modul european de gandire. Desi erau englezi, erau niste tineri englezi ambitiosi care studiasera la universitati din Germania. Si acum venisera sa aduca in estul salbatic al Europei binefacerile civilizatiei europene si varful de lance al tehnologiei britanice, trenul. Erau obisnuiti cu modul european de a gandi. Dupa cum am putut avea ocazia sa constat din studierea planurilor, pana si schitele acestei cai ferate nu erau facute in masuri imperiale, picioare si inci, ci in metri si centimetri, unitatile de masura impuse de in cea mai mare parte a Europei odata cu razboaiele napoleoniene.

Intrucat din fericire aceasta cladire inca exista, ideal ar fi fost sa-i pot face un releveu complet. Totusi, experienta mea in domeniu imi spune ca ideea de a speria un proprietar de casa dintr-un sat oarecare intrand in casa lui si cerandu-i sa ma lase sa i-o masor n-ar fi fost cea mai buna idee.

Daca voi, cei care intrati intr-o gara cu un aparat de fotografiat in mana va treziti admonestati si amenintati ca veti fi dat pe mana politiei de fel de fel de vajnici lucratori ai CFR, incepand cu seful garii si terminand cu femeia de serviciu, va puteti imagina ce reactie ar fi avut Tilica daca as fi aparut in batatura lui cu un aparat de fotografiat intr-o mana si cu o ruleta in cealalta, cerand voie sa fac poze si sa-i masor cosmelia! Tot ce si-ar fi putut imagina bietul Tilica ar fi fost in cel mai bun caz ca vreau sa-i demolez casa, sau sa-i fur proprietatea. Asa incat, cu parere de rau, m-am multumit sa reconstitui fatadele dupa pozele obtinute din mers. N-a fost greu, fiindca fatadele sunt aproape simetrice.

Avem o cladire simpla de forma dreptunghiulara, cu acoperis in doua ape si patru ferestre pe fiecare fatada. Toate fatadele sunt aproape identice, exceptand fatada principala unde in locul unei ferestre este o usa. O fereastra, cea din dreptul scarii, e inlocuita cu un ancadrament orb. De fapt, in momentul de fata, toate ferestrele dinspre nord sunt "oarbe" dar nu cred ca erau asa initial. Le-a zidit taranul, cand a constatat ca-i sufla crivatul prin ele...

Fatada principala:
bqe10iwoz49j0al6d.jpg

Fatada laterala:
bqe1168t109hvd3g5.jpg


Daca proportiile le-am putut ghici din fotografii, dimensiunile aproximative ale planului cladirii le-am putut masura direct cu ajutorul Google Earth. Mi-a rezultat o amprenta la sol de 7 metri si un pic. pe 9 metri si un pic. Mergand tot pe ideea arhitecturii bavareze, am considerat ca aceste dimensiuni sunt modulate pe modulul bavarez de caramida, care este de 7.5 x 15 x 30 cm. Cladirea are un singur cos amplasat aproape in mijlocul cladirii, iar proportiile acestuia imi sugereaza ca are doar doua canale de fum asezate transversal pe coama. Asta inseamna ca exista doar doua sobe: una incalzeste ambele incaperi principale de la parter, a doua in mod identic spatiile de la etaj. E un mod iscusit de a face foc intr-o singura soba, care e asezata la mijlocul peretelui despartitor si incalzeste doua spatii deodata!

Mergand pe aceasta logica, mi-a rezultat aceasta impartire interioara ipotetica:

Plan parter:
bqe11hys5op6hjws5.jpg

Plan etaj:
bqe125zj0c5zkjlx1.jpg


Desigur, aceasta este doar o presupunere. Numai vizitand in realitate cladirea as putea sa observ cu adevarat modificarile care au fost facute in decursul timpului si daca presupunerea mea este corecta sau nu. Oricum, este clar ca intre timp cladirea a suferit modificari. Tamplaria initiala, veche de 150 de ani a fost inlocuita cu tamplarie moderna iar parterul a fost "reabilitat termic" prin imbracare cu polistiren expandat. Accesul initial, care se facea in mod obligatoriu spre partea caii ferate, a fost astupat si in partea dinspre sud a casei a aparut o extensie improvizata, un soi de bucatarie de vara. Pacat ca nu i-a spus nimeni acestui biet taran ca isi arunca banii degeaba punand polistiren expandat pe niste ziduri groase de mai mult de 45 cm de caramida!

Cam atat deocamdata, sper ca micul meu articol sa va inspire sa construiti la scara aceasta cladire. Cum spuneam si mai sus, desi nu s-ar zice, ea face parte dintre cele mai vechi cladiri feroviare din Romania. Ar merita sa fie monument. Dar, dupa stilul caracteristic, nu este...
 
Minunata lectie de arheologie feroviara !
Este extraordinar cum timpul a crutat asemenea "insule" de istorie.
Dorin, in Bucuresti, langa fosta gara Filaret, imediat langa fosta bariera unde calea ferata e Giurgiului se intersecta cu drumul Viilor (actuala sosea Viilor) se afla o cladire asemanatoare. De ani buni tot sper sa pornesc o discutie cu cineva despre aceasta cladire pe care eu o cataloghez ca si canton, cel mai probabil din perioada de inceput a cailor ferate prin Muntenia. Tinanand cont de personajele comune implicate in constructia liniei dobrogene si a celei ce pleca de pe dealul Filaretului, nu pot exclude ceva inrudire intre cele doua cladiri.
Avem planurile statiei Filaret pe la 1890 (le-am postat candva pe railwayfan) si sper sa ajung curand sa fac macar o fotografie a cladirii cu pricina. Cine stie ce ne poate rezerva o cercetare, chiar si sumara a acestor relicve ?!
 
@Catalin,

Multumesc de aprecieri!

Stiu bine planul statiei Filaret la 1890, postat de tine pe raiwayfan: l-am salvat in computer, l-am studiat in nenumarate randuri si face parte dintre imaginile extrem de valoroase aflate in colectia mea de planuri originale. Fara indoiala ca aceste cladiri aveau, daca nu chiar o inrudire directa, macar un aer de familie, la fel dupa cum balenele si rechinii au o forma asemanatoare, chiar daca sunt animale cu origini cu totul diferite.

Aici, in cazul liniei Bucuresti-Giurgiu e chiar vorba de ceva mai mult decat atat. Pentru mine a fost emotionant sa dau, printre planurile vechi ale defunctei DBSR, peste o schita care reprezenta Constanta viitoare, asa cum o vedeau englezii in visele lor cele mai frumoase. Practic, ma amuzam gandindu-ma ca am in fata cel mai vechi "Plan Urbanistic General" al orasului. Partea interesanta este ca zona centrala a Constantei este EFECTIV construita pe baza acestui plan.

In planul despre care vorbesc vechea gara, cea care a rezistat pana in 1960, era demolata si inlocuita cu o gara "terminus" mai moderna si mai bogata, care avea trei linii: una de sosire, una de plecare si o a treia linie de serviciu intre ele... Ai ghicit, este vorba exact despre o gara asemenea celei pe care mai apoi au construit-o pe dealul Filaretului!

Asa ca fara indoiala ca si cantoanele trebuie sa fi fost asemanatoare. Poate reusesti sa faci o poza acelei cladiri s-o postezi aici!

Dupa cum spuneam, mai exista un asemenea canton DBSR pe soseaua Bratianu, chiar in Constanta. Nu este de acelasi tip, este o cladire parter, ceva mai mica. Acolo situatia este putin nuantata in sensul ca respectiva cladire este chiar la marginea proprietatii, asa ca voi risca sa fiu luat la intrebari si ma voi duce sa o documentez un pic mai temeinic. Si alaturi de aparatul foto, o sa iau si o ruleta cu mine :D
 
Buna Dorin,

referitor la baza de date indicata de tine. Planurile le gasesti mult mai bine structurate pe situl rotaie.it ( sau http://www.rotaie.it/New%20Pages/New%2029.html vezi josul paginii). Nu stiu daca intre forumul indicat de tine si situl italian, pe care il stiu de cativa ani, este vreo legatura, nici nu cred ca e relevant.

Referitor la cladirea din dealul Filaretului, se rezolva.
 
@ Catalin,

Multumesc frumos, stiam si acest link, dar e bine ca l-ai pus. Sunt aceleasi planuri, provenite din aceeasi sursa, insa ai dreptate, aici sunt mai bine structurate. Si mai apar si niste elemente in plus. Mie imi place in mod deosebit planul statiei Siena, asta mai ales dupa ce am parcurs in mai multe randuri segmentul respectiv, Empoli-Siena si am remarcat cladirile respective. Este cea mai veche cale ferata din Toscana si printre cele mai vechi din peninsula, inceputa inca din 1845 dar terminata abia patru ani mai tarziu datorita dificultatilor intampinate la realizarea tunelului pe sub muntele Arioso, inainte de gara Siena.

Majoritatea cladirilor sunt cele vechi, de la 1850, mai putin gara Siena, care e mai moderna. :D

@B74MRV: multumesc de apreciere, o sa continue!
 
...vin cu o mica completare. In 2010 personalul de la google romania a realizat acel "street view" iar daca mergeti exact in satul Mircea Voda, in acea curba, veti vedea cantonul. Totodata programul "street view" se continua si pe strada Bratianu, din Constanta...deci mari sanse sa vedeti si celalalt canton...
 
Salut Victorian,
Cladirea are un singur cos amplasat aproape in mijlocul cladirii, iar proportiile acestuia imi sugereaza ca are doar doua canale de fum asezate transversal pe coama. Asta inseamna ca exista doar doua sobe: una incalzeste ambele incaperi principale de la parter, a doua in mod identic spatiile de la etaj.

Aceasta nu este o regula, sunt cantoane dupa arhitectura MAV de exemplu care au cate 3 sobe legate la un singur canal de fum.
Dupa schita ta soba respectiva nu poate asigura incalzirea tuturor incaperilor.
Sa nu uitam ca bucataria si baia trebuiesc si ele dotate cu o soba, ma indoiesc ca nu are bucatarie si baie.
va puteti imagina ce reactie ar fi avut Tilica daca as fi aparut in batatura lui cu un aparat de fotografiat intr-o mana si cu o ruleta in cealalta, cerand voie sa fac poze si sa-i masor cosmelia! Tot ce si-ar fi putut imagina bietul Tilica ar fi fost in cel mai bun caz ca vreau sa-i demolez casa, sau sa-i fur proprietatea.

Pe cat facem pariu ca daca mergi si suni la usa si te preziniti :
Buna ziua sunt cutare arhitect, stiti cladirea asta e de pe vremea lu Cuza, are o artitectura cutare va rog frumos daca se poate sa ma lasati sa o masor ca vreau sa fac un cutare desen etc. nu vei primi un raspuns negativ. :wink:
 
@060-DA-001:

Intr-adevar, e doar o speculatie ce s-ar intampla daca as bate la poarta bataturii acelui om. S-ar putea sa puna cainii pe mine sau s-ar putea sa inteleaga si sa fie cooperant. Daca voi ajunge vreodata prin zona si voi avea posibilitatea s-o fac, in mod sigur voi incerca sa si vizitez cladirea respectiva. Si o voi face cu aparatul de fotografiat si ruleta.

Nu exclud ideea ca undeva pe lateralul cladirii sa existe si o inscriptie ceva care sa ateste originea ei. Ar fi extraordinar sa gasim o placuta pe care sa scrie "Danube and Black Sea Railway, inventory number....". De asemenea, e posibil ca proprietarul sa stie mai multe despre originea cladirii in care sta si ar fi interesant de aflat detalii cunoscute de acesta sau de locuitorii anteriori ai cladirii. Am putea avea surpriza placuta sa descoperim ca locuitorii de azi sunt chiar urmasii cantonierilor DBSR. Ce istorii feroviare interesante ne-ar putea ei povesti oare, de pe vremea cand englezii isi conduceau calea ferata?

In privinta modului in care este impartit spatiul interior, v-am spus de la bun inceput ca va prezint doar o speculatie bazata pe golurile vizibile la exterior. S-ar putea ca vizitand cladirea sa avem surpriza de a constata ca scara este in cu totul alta parte si ca spatiile sunt divizate altfel. Totusi, ma indoiesc ca ar fi avut bucatarie si baie.

La jumatatea secolului al XIX-lea majoritatea covarsitoare a caselor din Ardeal erau divizate in mod traditional trei incaperi: prima incapere era "casa curata" care se tinea de obicei doar pentru musafiri, a doua incapere era "tinda" unde se locuia in mod normal, acolo se gatea, acolo stateau la povesti in serile de iarna, acolo se intampla toata viata familiei. A treia incapere era "camara" nu era locuita, era doar un spatiu de depozitare. Vorbesc despre Ardeal fiindca realitatile de acolo le cunosc.

Insa discutand cu prieteni din Moldova sau din Muntenia am inteles ca si acolo situatia era perfect similara, ba chiar si denumirile erau asemanatoare, ceea ce dovedeste o remarcabila unitate a modului de a trai al romanilor, indiferent de granite. Si modul asta de trai nu era caracteristic numai romanilor, ci se intalnea aproape identic si la celelalte neamuri. Deci sigur nu vei gasi o bucatarie in adevaratul inteles al cuvantului, ci doar o soba mai elaborata, care ofera posibilitatea de a gati. Nu cred ca avea nici macar o latrina in interiorul cantonului, ceea ce ar fi insemnat un subsol vidanjabil macar partial si ar fi complicat constructia. Cred ca mai degraba avea un closet undeva in curte. Nu uita ca un WC modern s-a amenajat la Schönbrunn langa dormitorul imparatului abia in momentul in care imparatul Franz Josef, foarte bolnav, nu mai putea sa se deplaseze. Si imparatul a murit in 1916, deci asta se intampla putin inainte sa moara!

Iar camera de "baie" in intelesul modern al cuvantului apare abia la inceputul secolului al XX-lea si doar in casele cele mai instarite.

Oricum ar fi fost impartit insa spatiul interior, fatadele raman aceleasi, asa cum sunt documentate de pozele mele. V-am pus doar doua, insa te asigur ca le am documentate pe toate patru ;-)

Demersul meu era cu totul diferit: voiam sa va arat ca pe baza unor simple poze se pot obtine niste planuri valabile pentru uzul unui modelist. Recunosc, am avantajul de a fi in meseria mea, insa nu voiam decat sa va puneti mintea la contributie si in locul unor cantoane aproximative, sa incepeti, pe dioramele voastre, sa construiti cladiri care sa arate cat mai real. De asemenea, voiam sa va atrag atentia ca o de multe ori cladirile pe langa care trecem nepasatori pot sa fie altceva decat par, si o umila cladire dintr-un sat oarecare din Dobrogea poate, la o privire atenta, sa se dovedeasca a fi mai importanta decat credeam!

Au bon entendeur, salut!
 
Buna Dorin (Victorian),

am ajuns astazi langa cladirea cu pricina de pe Viilor. Acum , dupa ce am ajuns langa ea, incep sa am indoieli ca e un conton, desi este situata exact intre cele doua linii care plecau din Filaret (cea spre Nord si cea spre Giurgiu) si este orientata, in mod evident, exact spre gara. Rog arunca si tu o privire, mult mai avizata decat a subsemnatului. Intre timp, in seara asta, mai caut si eu prin hartiisa vad daca gasesc ceva legat de ea.

Cladirea este lipita cu fata vestica de un garaj al Romtelecom (care are alta arhitectura si varsta). Am notat fetele cladirii dupa orientarea lor.

vedere din soseaua Viilor, statia de tramvai (nu ma intrebati care ca nu stiu exact):



spre gara Filaret:




spre sud:



spre nord:



scara de acces etaj 1 spre mansarda:



detalii:




In planul din 1890 cladirea este pe amplasamentul obiectivului nr: 20 (cel numit ghereta).
Repet, mai am ceva harti de consultat azi in biblioteca sa fiu eu insumi convins ca are legatura cu vechea si disparuta cale ferata din zona.
Din pacate este imposibil sa faci fotografii decente. Cladirea este inconjurata foarte aproape de acl origil gard galben. Nu o poti din nici o pozitie cuprinde integral (motiv pentru care pozele sunt taiate).

PS: pastrez pozele la o rezolutie mult mai buna. Daca iti sunt de folos ti le trimit pe mail in formatul original.
 
Revin:

pentru o mai buna recunoastere a cladirii in teren, am incercat ceva "la repezeala"cu ajutorul GEarth.

Linia verde este CF Filaret-Giurgiu
Linia albastra este CF Filaret -Gara de Nord (este interesant ca linia cladirilor urmeaza exact fostul rambleu, pe care, nici pana astazi, nu este nimic construit)
Fostul racord direct Gara de Nord-Giurgiu nu l-am mai prezentat, el exista inca in teren.

Cu X rosu, cladirea din pozele de mai sus. Imobilul domina prin inaltime triunghiul CF care exista in zona, este singura cladire care nu este cu fata la sosea ci spre gara si este prima din randul de constructii. Daca trasati o linie dreapta vedeti ca este in linie cu restul cladirilor care au supravietuit din vechea gara.

 
@ Catalin:

Intai de toate, in mod evident, cladirea pare sa fie un pic prea mare ca sa fie un simplu canton. Nu stiu ce este, insa mie mi-au sarit in ochi niste elemente caracteristice, in special "casuta"aceea de la intrare, pe care eram sigur c-am mai vazut-o undeva.

Tocmai de aceea iti raspund cu o mica intarziere fiindca a trebuit sa-mi aduc aminte UNDE am mai vazut asa ceva. Desigur, in afara de intrarea palatului Iosupov din Sankt Petersburg. Pentru cine nu stie, palatul respectiv este locul in care a fost asasinat Grigorii Rasputin! :D

In cele din urma mi-am amintit, asa ca am cautat in colectia mea o anume imagine. Este cea alaturata, pe care am fotografiat-o dupa poza ce se gaseste afisata la Muzeul CFR:

bqh3rfmq7imonj1kl.jpg


Sper ca se vede suficient de clar si legenda. Este fostul sediu al liniei Bucuresti-Giurgiu, de la 1879.

In mod sigur nu este aceeasi cladire, insa mi se pare cunoscuta atmosfera. Parca ar fi niste elemente comune intre cele doua cladiri. Inclusiv casuta aceea de la intrare.

Acum nu-mi pot da seama daca asta poate sugera cu adevarat o origine comuna sau sunt doar doua cladiri din aceeasi epoca, fara nici o legatura una cu alta. Oricum, elementele metalice de pe fatada sugereaza clar o cladire suficient de veche ca sa nu se fi auzit inca de beton armat pe vremea cand a fost construita.

Cladirea pare sa nu fi fost modificata foarte semnificativ, cu exceptia evidenta a parti din tamplarie si a ferestrelor de la mansarda care in mod cert sunt o adaugire ulterioara. As zice ca pozitia lor aproape ca pune complet sub semnul intrebarii tot acoperisul, adica e posibil ca si acolo sa fi fost intervenit intr-o perioada mai recenta.
 
UPDATE, azi 10-12-2011:

Dupa cum spuneam, pe langa cantonul din satul Mircea Voda mai exista inca un al doilea canton mai mic, pe soseaua Bratianu in Constanta, in zona depoului Palas. Acest al doilea canton DBSR de pe soseaua Bratianu impreuna cu toate cladirile din incinta au fost abandonate de proprietari la mana "recuperatorilor" tuciurii si azi aratau asa:


vedere principala dinspre linii:
bze8cmlpw267flrqe.jpg


vedere laterala stanga:
bze8982u1482235wm.jpg


Studiind de aproape cladirea si modul de realizare al zidariei nu am nici o indoiala ca avem de-a face cu o cladire feroviara construita de englezi in 1857 pe post de canton pentru calea lor ferata. Mare pacat ca nu este monument. Din fericire m-am prins la timp ca a fost abandonata (acum doua saptmanani era inca folosita) asa ca am apucat sa fac azi poze + releveu complet al cladirii. La ce "activitate" e in zona e chestie de zile pana se prabuseste tot! Partea buna a abandonarii a fost ca nu m-a intrebat nimeni de ce masor si de ce fac poze. Singurii care au avut treaba cu mine au fost tuciuriii insisi care mi-au spus frumos "Buna ziua" si au vrut sa se asigure ca nu interferez cu activitatea lor!