Autoturismele, autobuzle, camioanele si utiliajele de pe langa service-ul lui nea' Ionica
- Autor subiect mrpuf
- Dată creare
Asa ceva folosesc pentru piese mai mici, pentru lungimi de 1, maxim 2 cm cu "mana libera". Pentru taieturi precise pe lungimi mai mari prefer micul fierastrau circular Proxxon.
Buna ziua, revin dupa o pauza cu un cald Craciun Fericit si La Multi Ani! 109 RD-ul avanseaza incet, insa astazi va voi prezenta ceva rosu, craciunistic, global ca Mosu' si Coca Cola. Si, desigur, cu o tenta neoasa, locala.
Este vorba despre supranumitul GM "Old Look", principalul autobuz polivalent de pe taramul "Coca Cola". Proiectat la sfarsitul anilor '30, de catre firma Yellow Coach din Windy City de pe malul lacului Michigan, a fost introdus in serviciu incepand cu 1940, si produs pana in '69, desi locul sau principal a fost cedat in '59 versiunii mai noi, New Look.
Foarte avansat pentru perioada interbelica, caroseria streamlined era autoportanta, iar motorul era amplansat, transversal, in consola spate. Tranzit Bus-ul (T) putea fi propulsat de un agregat pe benzina (G), dar mult mai frecvent diesel cu 6 oale (D), cu o cilindree de 71 cu inch/cilindru, adica faimosul GM 6-71. Transmisia putea fi manuala (M), automata (un Allison hidramat cu 2 viteze (H), mai rar, dar mai important pentru noi, electrica (E), adeca, un autobuz diesel-electric, generatorul stand un linie cu motorul tranaversal, iar motorul sub podea. Adaugati lungimea in ft, si aveti nomenclatura modelului. Retineti TDH 36. (Adica de 9.1m).
De ce? Fiindca Матушка Россия, avand nevoie de ceva cu care sa se plimbe dupa a doua mare conflagratie globala intre diversele puncte ale marilor sale orase acum denumite dupa revolutionarii rosii, in urma unui accord cu nimic mai presusului Uncle Sam, a inceput sa produca versiunea TDH 36, dar cu o particularitate, anume propulsia electrica (aceasta nefiind disponibila decat de la TDE 40 in sus). Astfel, s-a nascut complicatul electrobuz ZiS (Zavod imeni Stalina) 154, propulsat de un 6-71 licentiat licentios de YaAZ. Produs intre '46 si '50 in numai 1100 exemplare, a cedat locul sau ZiS/ZiL-ului 155, structura monococa fiind inlaturata, frumoasa caroserie capitalista sezand pe un sasiu de camion, cu tot cu motorul longitudinal montat in fata.
ZiS-ul a ajuns si la noi, pe plaiurile Bucurestilor de odinioara, fiind importate un oarecare numar de electrobuze. Datorita, presupun, mentenantei complexe, o parte au primit coarne si s-au plimbat ca si cainele in lesa pe proaspat inaugurata retea de troleibuz.
Au existat si in Resita, in versiunea originala, de electrobuz, si astfel si-au dus veacul la IGOR pana in anii '70.
Astfel, potentiala conversie IGOR este o macheta de la Classic Metal Works, de data aceasta. Macheta americana a unui TDH 3610 este usor de converit intr-un TDE 3610/ ZiS 154, doar sasiul metalic tradand transmisia hidraulica si lipsa motorului electric. In ciuda numelui, doar sasiul este din metal. Difera, de asemenea, si cateva detalii ale mastii frontale, amplasamentul lampilor de gabarit, dar si caseta de traseu tripartita. Cauciucurile au un frumos profil, interiorul este rezonabil detaliat, doar farurile parand putin grosolane. De asemenea, vopseaua este perfectibila, dar, dupa ce imi dau seama ce nuanta de rosu era folosita la autobuzele IGOR (a se vedea si fotografiile reproduse de pe site-ul Prescom-ului https://www.turesita.ro/galerie-media/), voi remedia aceat aspect.
Enjoy, si, La Multi Ani sanatosi si binecuvantati!
Vezi atașament 5874
Este vorba despre supranumitul GM "Old Look", principalul autobuz polivalent de pe taramul "Coca Cola". Proiectat la sfarsitul anilor '30, de catre firma Yellow Coach din Windy City de pe malul lacului Michigan, a fost introdus in serviciu incepand cu 1940, si produs pana in '69, desi locul sau principal a fost cedat in '59 versiunii mai noi, New Look.
Foarte avansat pentru perioada interbelica, caroseria streamlined era autoportanta, iar motorul era amplansat, transversal, in consola spate. Tranzit Bus-ul (T) putea fi propulsat de un agregat pe benzina (G), dar mult mai frecvent diesel cu 6 oale (D), cu o cilindree de 71 cu inch/cilindru, adica faimosul GM 6-71. Transmisia putea fi manuala (M), automata (un Allison hidramat cu 2 viteze (H), mai rar, dar mai important pentru noi, electrica (E), adeca, un autobuz diesel-electric, generatorul stand un linie cu motorul tranaversal, iar motorul sub podea. Adaugati lungimea in ft, si aveti nomenclatura modelului. Retineti TDH 36. (Adica de 9.1m).
De ce? Fiindca Матушка Россия, avand nevoie de ceva cu care sa se plimbe dupa a doua mare conflagratie globala intre diversele puncte ale marilor sale orase acum denumite dupa revolutionarii rosii, in urma unui accord cu nimic mai presusului Uncle Sam, a inceput sa produca versiunea TDH 36, dar cu o particularitate, anume propulsia electrica (aceasta nefiind disponibila decat de la TDE 40 in sus). Astfel, s-a nascut complicatul electrobuz ZiS (Zavod imeni Stalina) 154, propulsat de un 6-71 licentiat licentios de YaAZ. Produs intre '46 si '50 in numai 1100 exemplare, a cedat locul sau ZiS/ZiL-ului 155, structura monococa fiind inlaturata, frumoasa caroserie capitalista sezand pe un sasiu de camion, cu tot cu motorul longitudinal montat in fata.
ZiS-ul a ajuns si la noi, pe plaiurile Bucurestilor de odinioara, fiind importate un oarecare numar de electrobuze. Datorita, presupun, mentenantei complexe, o parte au primit coarne si s-au plimbat ca si cainele in lesa pe proaspat inaugurata retea de troleibuz.
Au existat si in Resita, in versiunea originala, de electrobuz, si astfel si-au dus veacul la IGOR pana in anii '70.
Astfel, potentiala conversie IGOR este o macheta de la Classic Metal Works, de data aceasta. Macheta americana a unui TDH 3610 este usor de converit intr-un TDE 3610/ ZiS 154, doar sasiul metalic tradand transmisia hidraulica si lipsa motorului electric. In ciuda numelui, doar sasiul este din metal. Difera, de asemenea, si cateva detalii ale mastii frontale, amplasamentul lampilor de gabarit, dar si caseta de traseu tripartita. Cauciucurile au un frumos profil, interiorul este rezonabil detaliat, doar farurile parand putin grosolane. De asemenea, vopseaua este perfectibila, dar, dupa ce imi dau seama ce nuanta de rosu era folosita la autobuzele IGOR (a se vedea si fotografiile reproduse de pe site-ul Prescom-ului https://www.turesita.ro/galerie-media/), voi remedia aceat aspect.
Enjoy, si, La Multi Ani sanatosi si binecuvantati!
Vezi atașament 5874
Ultima editare:
Un Flxible Clipper din prima generatie de la Athearn, una din primele mele comenzi ebay, voi prezenta si eu in curandUite asa anticipezi ce voi prezenta si eu in colectia mea de autobuze 1/87 in saptamanile viitoare, adica urmasele GM-ului de mai sus: New Look-uri de la GMC si Flxible, RTS-uri si chestii din astea.
In seara aceasta (dupa o perioada de absenta indusa de lucru) va voi prezenta inca o masinarie dubioasa est-europeana, bineinteles regasibila si pe plaiurile noastre.
Mic, da' nu prea rau, Ikarus 211 este numele sau. Una din primele derivate ale raspanditului clan 200, secretul piticotului cu facies si fenotip ikarusian e tradat de incaltari: jantele ce par destul de cunoscute, chiar si la noi. Du unde? De pe camionul IFA W50. Caci midibusul nostru de 8.5m, produs in serie larga incepand cu 1975 ( prototipuri prin '73) este o colaborare intre uzina de la Szekeafehervar si cei de la VEB "Ernst Grube" din Werdau, partea omnibuzistica fiind tratata de Ikarus, iar motorizarea (6.5 litri cu 4 oale, diesel) si puntile proveneau de la est-germani. Doar caseta de directie era sovietica, de ZiL. Prima versiune avea o micuta caseta de afisaj deasupra parbrizului amputat, aflata intr-un panou metalic, aspect la care s-a renuntat in '76.
Putea fi echipat cu una sau doua usi, cea posterioara mereu manuala. A fost produsa o versiune si in colaborare cu MAN, pentru vestul putin mai pretentios, purtand indicativul 212, ce avea cateva "creature comforts": aer condotionat, suspensie pneumatica, usi pneumatice. 211 a fost produs pana in '90 in aproape 5700 exemplare, iar 312-le in doar 150.
Au existat o perioada si la BKV, purtand turistii pana la portile cetatii din Buda, iar majoritatea exporturilor s-au facut, evident, catre DDR. Pe la noi au nimerit destul de multe dupa Revolutie, si puteau fi vazute misunand predominant rural pana nu demult. Exemplarul de fata este macheta unui 211 ce se regaseain autogara Faget.
Macheta, ehe, nu e nici Brekina, nici la 1:87. Este un kit de la RailNScale, pentru, ati ghicit, scara N, printat 3D. Asamblare minimalista, detalii foarte migaloase, printat 3D. In ciuda weathering-ului, mai am de lucru la el, parbrizul si luneta, neincluse in kit, conform instructiunilor, trebuie "format" cu MicroScale Micro Kristal Klear, un fel de adezivo-laco-chestie, buna si la ape curgatoare, statoare, geamuri si alte cele. In stock la cei de la care am achizitionat kit-ul, dar nu si in Romanica, la nici un magazin modelistic. Bineinteles, ca un modelist adevarat, nu m-am sinchisit sa citesc intai instructiunile. Recomandari?
P.S. Ca sa apara si o Brekina, iata micutul 211 cu un mandru 255.
Enjoy! Vine in curand si 109-le.
Mic, da' nu prea rau, Ikarus 211 este numele sau. Una din primele derivate ale raspanditului clan 200, secretul piticotului cu facies si fenotip ikarusian e tradat de incaltari: jantele ce par destul de cunoscute, chiar si la noi. Du unde? De pe camionul IFA W50. Caci midibusul nostru de 8.5m, produs in serie larga incepand cu 1975 ( prototipuri prin '73) este o colaborare intre uzina de la Szekeafehervar si cei de la VEB "Ernst Grube" din Werdau, partea omnibuzistica fiind tratata de Ikarus, iar motorizarea (6.5 litri cu 4 oale, diesel) si puntile proveneau de la est-germani. Doar caseta de directie era sovietica, de ZiL. Prima versiune avea o micuta caseta de afisaj deasupra parbrizului amputat, aflata intr-un panou metalic, aspect la care s-a renuntat in '76.
Putea fi echipat cu una sau doua usi, cea posterioara mereu manuala. A fost produsa o versiune si in colaborare cu MAN, pentru vestul putin mai pretentios, purtand indicativul 212, ce avea cateva "creature comforts": aer condotionat, suspensie pneumatica, usi pneumatice. 211 a fost produs pana in '90 in aproape 5700 exemplare, iar 312-le in doar 150.
Au existat o perioada si la BKV, purtand turistii pana la portile cetatii din Buda, iar majoritatea exporturilor s-au facut, evident, catre DDR. Pe la noi au nimerit destul de multe dupa Revolutie, si puteau fi vazute misunand predominant rural pana nu demult. Exemplarul de fata este macheta unui 211 ce se regaseain autogara Faget.
Macheta, ehe, nu e nici Brekina, nici la 1:87. Este un kit de la RailNScale, pentru, ati ghicit, scara N, printat 3D. Asamblare minimalista, detalii foarte migaloase, printat 3D. In ciuda weathering-ului, mai am de lucru la el, parbrizul si luneta, neincluse in kit, conform instructiunilor, trebuie "format" cu MicroScale Micro Kristal Klear, un fel de adezivo-laco-chestie, buna si la ape curgatoare, statoare, geamuri si alte cele. In stock la cei de la care am achizitionat kit-ul, dar nu si in Romanica, la nici un magazin modelistic. Bineinteles, ca un modelist adevarat, nu m-am sinchisit sa citesc intai instructiunile. Recomandari?
P.S. Ca sa apara si o Brekina, iata micutul 211 cu un mandru 255.
Enjoy! Vine in curand si 109-le.
Cu deosebita placere, dar, mai ales nerabdare, va prezint urmatorul episod din odiseea Ikarus, deosebit de potrivita pentru garajul lui nea' Ionica. De ce potrivita? Fiindca e vorba de un est-European cu tenta locala, foarte personala, Brekina.
De ce nerabdare? Fiindca abia astazi ce l-am ridicat personal, si, departe de casa fiind, nici nu am avut rabdare sa il "impusc" cu aparatura fotografica, pe proaspat prelungita diorama.
Nu are rost sa umplu spatiul cu informatii inutile ikarusiene, vor mai urma cateva 260/280. Atat spun: aradeanul din mine a dorit mult si un Ikarus local, ce trecea prin localitatea strabunicilor, si a lui Slavici si Bohus, pe langa linia proaspat desfintate Sageti Verzi, intre targul de la Pancota (cu foarte coloratul grof Dietrich Sukowsky- trebuie sa inser linkul ), si localitatea faimoasa pentru catedrala Santa Marie si cetatea soimilor. L-am vazut des copil fiind, dar nu l-am apucat niciodata.
[img=https://youtu.be/OwmidqXgwwY]View: https://youtu.be/OwmidqXgwwY[/img]
Asa ca, gratie unor foarte talentate si pasionate persoane din Cluj, parte a magazinului meu favorit (daca nu ar fi regulile stricte ale forumului, l-as nomimaliza, e pacat sa nu aprecieze mai multe persoane un asemenea weathering), acum pot sa ma bucur din nou de el.
Enjoy! Si felicitari celor ce l-au transformat in realitate!
De ce nerabdare? Fiindca abia astazi ce l-am ridicat personal, si, departe de casa fiind, nici nu am avut rabdare sa il "impusc" cu aparatura fotografica, pe proaspat prelungita diorama.
Nu are rost sa umplu spatiul cu informatii inutile ikarusiene, vor mai urma cateva 260/280. Atat spun: aradeanul din mine a dorit mult si un Ikarus local, ce trecea prin localitatea strabunicilor, si a lui Slavici si Bohus, pe langa linia proaspat desfintate Sageti Verzi, intre targul de la Pancota (cu foarte coloratul grof Dietrich Sukowsky- trebuie sa inser linkul ), si localitatea faimoasa pentru catedrala Santa Marie si cetatea soimilor. L-am vazut des copil fiind, dar nu l-am apucat niciodata.
[img=https://youtu.be/OwmidqXgwwY]View: https://youtu.be/OwmidqXgwwY[/img]
Asa ca, gratie unor foarte talentate si pasionate persoane din Cluj, parte a magazinului meu favorit (daca nu ar fi regulile stricte ale forumului, l-as nomimaliza, e pacat sa nu aprecieze mai multe persoane un asemenea weathering), acum pot sa ma bucur din nou de el.
Enjoy! Si felicitari celor ce l-au transformat in realitate!
Ultima editare:
Pacat ca la weathering Ovidiu n-a inteles principiul de functionare al stergatoarelor de parbriz la familia Ikarus 200... Se pare ca a lipsit la scoala la ora de fizica...
Subscriu la ce spune Horia. Dupa mine mult mai realist este sa-l cureti peste aria de acoperire a stergatoarelor. Si cel mai lenes sofer stergea cu carpa cat ajungea si cat putea de bine. In rest jos palaria pentru munca depusa. Imi aminteste de anii 80-82 cand mergeam la scoala, agatzati de scara ciorchine. Mai precis, de varianta articulata a lor.
Daca s-au folosit vopsele acrilice, este usor de remediat. Eu de aia le prefer.
Daca s-au folosit vopsele acrilice, este usor de remediat. Eu de aia le prefer.
Dupa o perioada de absenteism, revin cu o mica povestioara draga mie: e vorba de o micuta dubita Dodge. Poate ca seamana o leaca cu TV-urile noastre, poate ca nu, cert e ca este vorba de modelul A100. Cu o lungime de 4,3 m (90 in, cea cu ampatament normal, 108 era mai lunguta, cu, ati ghicit, 108in), era chiar atipic de micuta pentru Lumea Noua, masinariile derivate KDF, indragitele Buli (contemporanele T2) avand 4,5 m.
Insa, spre deosebire de clasicul flat four, Dodge-urile, desi avand un facies intens dispneic, erau animate de motoare de la 2.8la 5.2 l, cu 6 cilindrii in linie, sau nelipsitele v8. Transmisie automata, sau manuala cu 3 trepte. Imaginati-va un TV cu motor de Buceag!. Inainte sa ne inchipuim devastatarea si deflagratia, trebuie mentionat ca micuta dubita era destul de apreciata pentru manevrabilitatea sa. Vorbind, desigur, despre 'Murica, prespunem ca standardele nu erau foarte inalte. Oricum, simaptica masinarie suparata pe viata starneste in continuare zambete nostalgice, meritand un locsor in categoria dubelor Semnificative, alaturi de Buliuri, Transituri, Econoline-uri, H-van-uri,si pentru noi, Tv-uri. Ce sa mai va pot spune? A, da, exista si un pick-up, bineinteles.
Macheta, o foarte frumos redata Brekina, abunda in detalii. Au fost si sunt produse numeroase versiuni, atat Pick-up, cat si Microbuz/ panelvan, si, dupa cum v-ati obisnuit cu mine, le voi prezenta etapizat. Dubita New York Central am ales-o fiindca zacea la tara, si lumina ma imbia la un mic shooting.
Faruri striate, ornamente cromate separate, pinstriping la nivelul cauciucului, stopuri separate, transparente, ca sa nu mai vorbesc de paintjob, macheta chiar le are pe toate. In fotografiile de la tara nu se poate observa, dar sub ranjetul dubitei se afla redata chiar si grilajul, dupa cum se vede la versiunea de pompieri. Am crezut ca e fotodecupat, dar totusi pare a fi tampografiat pe prelungirea parbrizului, inca nu am desfacut vre-un exemplar.
Enjoy! Bonus aveti si un Magirus MK ce trudeste din greu.
Insa, spre deosebire de clasicul flat four, Dodge-urile, desi avand un facies intens dispneic, erau animate de motoare de la 2.8la 5.2 l, cu 6 cilindrii in linie, sau nelipsitele v8. Transmisie automata, sau manuala cu 3 trepte. Imaginati-va un TV cu motor de Buceag!. Inainte sa ne inchipuim devastatarea si deflagratia, trebuie mentionat ca micuta dubita era destul de apreciata pentru manevrabilitatea sa. Vorbind, desigur, despre 'Murica, prespunem ca standardele nu erau foarte inalte. Oricum, simaptica masinarie suparata pe viata starneste in continuare zambete nostalgice, meritand un locsor in categoria dubelor Semnificative, alaturi de Buliuri, Transituri, Econoline-uri, H-van-uri,si pentru noi, Tv-uri. Ce sa mai va pot spune? A, da, exista si un pick-up, bineinteles.
Macheta, o foarte frumos redata Brekina, abunda in detalii. Au fost si sunt produse numeroase versiuni, atat Pick-up, cat si Microbuz/ panelvan, si, dupa cum v-ati obisnuit cu mine, le voi prezenta etapizat. Dubita New York Central am ales-o fiindca zacea la tara, si lumina ma imbia la un mic shooting.
Faruri striate, ornamente cromate separate, pinstriping la nivelul cauciucului, stopuri separate, transparente, ca sa nu mai vorbesc de paintjob, macheta chiar le are pe toate. In fotografiile de la tara nu se poate observa, dar sub ranjetul dubitei se afla redata chiar si grilajul, dupa cum se vede la versiunea de pompieri. Am crezut ca e fotodecupat, dar totusi pare a fi tampografiat pe prelungirea parbrizului, inca nu am desfacut vre-un exemplar.
Enjoy! Bonus aveti si un Magirus MK ce trudeste din greu.
Nota bene, am observat ca unele nu au grilajul, desi nu stiu care sunt criteriile de prezenta, toate sunt TD (Top Decoration la Brekina). Unele foarte frumos decorate, editii speciale, nu au, in timp ce una simpluta de pompieri o poarta cu mandrie. In curand poza cu aproape toata colectia de Dodge-uri.
Le iau pe rand. Astazi, un fasnet pick-up. A se remarca roata de rezerva, armaturile de pe lateraul benei, stopurile individuale, interioruk relativ bine detaliat pentru o Brekina. Nu, nu este decorat cu cocarda vietnamului, e sigla Caltex, companie petroliera. Calandrul nu are grila redata mai sus, dar, dupa o documentare mai asidua, nu am gaisit nici prea multe tizuri reale care aa o posede. Abia astept sa soseasca autoheft-ul afarent anului lansarii, poate explica cei de la Brekina situatia misterioasa.
Ultima editare:
Si versiunea microbus, in dotarea Vista Fire Dept New York. Prototipul real era un 108, versiunea cu ampatamentul marit. In realitate, calandrul era alb.
Si, in aceasta seara, va prezint o ambulanta, detaliata numai cu numarul 34. Dalba ii sade frumos microbuzului, care in continuare ma surprinde prin proportiile foarte europene. Impreuna cu prima generatie a Ford-ului Econoline, faceau parte din tendinta de mici utilitare "forward control", similare europencelor putin mai consacrate, dar sigur mai faimoase: Transporterele VW, Estafette-ul de la Renault, H-ul de la dublul Chevron, Tranait-ul Taunus de la Ford, chiar si suratele japoneze, mult main diminutive, anune Sambar-ul celor de la Subaru. Cert este ca, peste ocean, au aparut in dotarea multor servicii. Va las si un link de pe un site referinta pentru "petrolheads", anume bringatrailer.com. https://bringatrailer.com/listing/1969-dodge-a100-2/
Astazi a fost o zi grea si confuza pentru nea' Ionica, da' bine ca a trecut. Dorind sa isi achizitioneze un nou bolid de carat diversele subansambluri mai mult sau mai putin ruginite, mai mult sau mai putin catre nea' Covaciu, maistor la remat (si taiat), nea Ionica s-a dus catre oras. A vazut mai multe dube, de tot felul. Un Transit cochet, dar cam trecut prin viata, un Dodge similar cu cele ale clientilior, dar o lecuta prea albastru, si, in plus, cu prea multe ferestre-ce, 'domle, nu am nevoie de o sera pe roate-, un T2b Camper (doar melc nu-s), cat si un simpatic Barkas (ce-mi trebuie mie un flatulent de asta), toate i-au iesit in cale. Dar, pana la urma, s-a hotarat sa isi dea leafa pe un si mai hotarat minion, albastru ca cerul, si cu suspensii hidroelastice, un Mini van.
Si, ca tot am mentionat ceriul, avand si in vedere grava situatie, nea' Ionica a trecut si pe la muzeul de istorie, unde a vazut un frumos Mig 15 UTI. Din fericire, o licenta cehoslovaca. Pacat ca nu a avut camera la el. To be continued.
Si, ca tot am mentionat ceriul, avand si in vedere grava situatie, nea' Ionica a trecut si pe la muzeul de istorie, unde a vazut un frumos Mig 15 UTI. Din fericire, o licenta cehoslovaca. Pacat ca nu a avut camera la el. To be continued.