Autoturismele, autobuzle, camioanele si utiliajele de pe langa service-ul lui nea' Ionica

[mrpuf]

Buna seara, incetul cu incetul am zis ca voi incerca sa imi prezint relativ vasta colectie auto la scara h0, punand accent pe cateva tematici favorite: lucrarile mele personale, autovehicule din Europa de Est, dar si machetele produse de firma mea favorita, Brekina.

Din nefericire, de cand au fost preluata de catre cei de la MCW, Brekina nu mai pune accent pe valorile sale traditionale: machete foarte detaliate la exterior (inclusiv striatile farurilor), cu o tampografie incredibil de reusita, la un pret relativ rezonabil, reprezentand autoturisme des intalnite pe soselele veacurilor nu de multa vreme apuse.

Primele fotografii se vor incadra tocmai in aceasta tematica, reprezentand startul meu in modelismul rutier h0: Trabantul P50 Brekina a fost unul din cele 4 masinute de pe un vagon platforma Roco, primit cadou la a 17-a mea zi de nastere, dupa ce am jinduit nopti la rand in fata frumoasei vitrine a magazinului din Arad a domnului Craciun. Vremea a trecut, majoritatea machetelor dobandite in anii mai fragezi (relativ putine la numar) fiind cumparate, dupa o lunga si grea perioada de cumpana, din incredibila vitrina de la etajul II al magazinului Carl Hilpert din Vienna, descoperit ca prin minune intr-o friguroasa zi de noiembrie. Un mic paradis, ce din nefericire si-a inchis portile in 2019. Printre primele machete vieneze a fost si Barkas-ul B1000 Krankenwagen, o mica bijuterie.

In momentul de fata, colectia (in mare parte dobandita online, dar si de la magazinele din tara) e destul de pestrita, dar automobilele DDR au ramas un topic care ma pasioneaza: veti mai putea observa, in continuare, in fata service-ului, doua Barkas-uri, tot Brekina, unul apartinand calatoriei propagandiste pana in Asia, dupa care s-a scris si o carte (un fel de expeditie similara transafricanei noastre). Celalalt, un PP (Pritsche/Plane) fiind incarcat cu un Multicar M22 Auhagen, cu un weathering relativ dubios realizat de mine.

Enjoy!

 

[mrpuf]

De asmenea, o alta pasiune a mea sunt si colectionarea materialelor legate de calatoriile mele si a sotiei prin tara: macar o vedere veche de pe unde trecem, daca nu gasesc cate un mic ghid a celor de la Meridiane, editat in anii '60. In fotografia cu P50-ul, este o vedere a frumoasei noastre Sinaia, cu Setre-le ONT-ului, dar si un Rekord si un Mini, toate produse Brekina. Dar more on that, later.

 

[mrpuf]

Si ca sa fie de la bun inceput si un reprezentant al clasei "heavy", va prezint si un Brekina MAN 750 HO, produs intre '67-'74, derivat din celebra serie Metrobus, cunoscut mai bine la noi ca Roman 111 RD, construit desigur sub licenta. Versiunea in miniatura, ce nu am prea vazut-o prezentata pe aici, este o mica bijuterie, din victoriile mai recente Brekina.
Iertati incadrarea, dar minidiorama de poze e...mini.

 

[mrpuf]

Si ca sa inchei pe aceasta seara, iata si Metrobus-ul de la VK Modelle, precursorul seriei Roman 112.
O alta pasiune sunt microcar-urile, Brekina avand o pleiada de modele in aceasta categorie.
Spre exemplu, un Goggomobil Coupe.

 

[mrpuf]

Sa continuam, deci, mica noastra calatorie automobilistica. Micuta companie, cu destul de mare succes a lui Hans Glas a produs o serie intreaga de microcaruri, faimoase pe intreg mapamondul, nu numai pentru numele sod, Goggomobil, sau sloganurile vesele- Er in Munchen, sie in Kiel- Losung klar- Goggomobil (El locuieste in Munchen, ea in Kiel, solutia clara- Goggomobil).
Daca este sa credem publicatia Rare and Unique Vehicles, versiunea Limousine T 250 a fost chiar luata ca etalon de catre Republica Populara Ungara in incercarea de a crea un microcar propriu. In afara de Roadster-ul (Dart) din fibra de sticla produs in serie mica in the Land down under (Australia), Brekina a redat cu fidelitate intreaga gama, atat limuzina (T) coupe-ul (TL), cat si interesantul kleintransporter conceput impreuna cu Deutsche Post (TS)- cu motoare de la 245 la 394 cc.

 

[mrpuf]

Variate au fost, in mod paradoxal, si gamele producatorilor DDR.
Astazi voi vorbi despre Barkas (din nou), gama B1000 profucandu-se neintrerupt din '61 pana in '90, cu mici modificari estetice, si una legata de sistemul de franare cu circuit dublu. Produs ca si duba, microbuz ( dar si halbbus- un mix intre cele doua), precum si cu bena, dar si izoterma (temuta de est-germani- era chiar duba in care erau rapiti de STASI), motorizarea a ramas aproape pana la final aceiasi, de aproximativ un litru, 3 cilindri, 2 timpi, preluata partial de pe Wartburguri.
Pentru sfarsitul anilor '50, solutiile constructive erau remarcabile- o dubita versatila cu tractiune fata, spatiu berechet in spate, podea joasa, suspensie independenta pe ambele punti. Chiar si singurul punct slab-motorul in doi timpi- avea avantaje majore: putine componente, pornire usoara iarna, consum decent de combustibil.

In fotografii, puteti regasi dubita izoterma temuta, varianta microbuz, dar si SMH- Schnelle Medizinsche Hilfe-aceatea fiind cu facelift.
Varianta pre-facelift, cu capace la roti, bara fara insertii de plastic, a fost de asemenea exportata cu succes, Brekina producand inclusiv o varianta Hungarocamion.

 

[mrpuf]

Sa trecem putin si in perioada interbelica- tematica originala a Service-ului lui nea 'Ionica, vizibil si dupa reclamele de pe peretii acum scorojiti.
Masina construita de mine este un Willys Coupe din 1937, dintr-un kit din rasina fabricat de Sylvan, cu un weathering de care sunt, in mare, multumit. Willys Americar-ul, produs ca Sedan, Coupe, dar si Pick-up intre 1937 si 1942 este cunsocut pentru doua lucruri: frumoasa caroserie streamlined, art-deco, si motorul de 2.2 litri incredibil de prost. Din aceasta cauza, tinerii de astazi cunosc automobilul mai degraba in versiunea gasser, adica un hot-rod, multe fiind cumparate defecte de cei proaspat intorsi din razboi, cu unii banuti dobanditi, si transformate in hot-rod-uri. In Romania, conform cartii foarte bine documentate a lui Vlad Capotescu, exista si o reprezentanta Willys. Cine stie, poate prin vre-un garaj uitat de vreme, ce s-o mai gasi.

Perechea lui este, desigur, un soios BMW 326, produs bineinteles de Brekina, o masina cu multe solutii clasice (tractiune spate, sasiu separat, motor cu 6 cilindri in linie), dar si cateva inovatoare pentru '36 - vorbesc despre franele hidraulice dar si suspensia cu bare de torsiune.

Modelul s-a vandut foarte bine, in ciuda pretulii mare, inclusiv in Romania interbelica, insa este cunoscut si pentru versiunea postbelica, produsa la uzina din Eisenach, acum in DDR, fara nici un drept oficial din partea bavarezilor, inca din 1945. Datorita disputelor legale, in 1949 beneficiaza de un facelift- you either hate it or you love it- si, sub forma de EMW 340 este produs in RDG pana in '55. Exista destule fotografii cu EMW-uri in Romania primilor ani ai epocii mai mult sau mai putin de aur, inclusiv Sankra (Sanitatkraftswagen) -ambulante.
Machetele EMW sunt produse tot de Brekina, si preced cronologic BMW-ul, si sunt de o calitate deosebita-mai putin interioarele.

 

[mrpuf]

Urmeaza si cateva masini veatice, ce au trecut prin garajul lui 'nea Ionica, ca, de, erau si din aistea pe strazile predecembriste romanesti!

Cu aprovizionarea se ocupa un Opel Olympia Rekord P2. Fabricat intre '60 si '63, in spatele liniilor moderne, deamericanizate fata de ultima generatie, zace insa o parte mecanica clasica, foarte putin modernizata fata de primul Olympia din '37, a carui motor in 4 cilindrii, de 1.4 litri, il mosteneste. Cu toate acestea, pentru versiunile mai luxoase, era disponibil un 1.6 putin mai recent, precum si o cutie de viteza automata construita de Fitschel und Sachs. Indiferent de numarul de trepte (3 sau 4), levierul cutiei era amplasat in stil tipic american pe coloana volanului ( three on the tree). Nu foarte scumpa, dar spatioasa, si relativ bine construita, Olympia va deveni a doua cea mai bine vanduta masina din Germania de Vest, dupa Kafer. Au fost aduse, neofocial, si in Romania lui 'nea Nicu. Macheta, (tot) o Brekina, poarta cu mandrie literele TD atat de familiare companiei - Top Decoration, deloc magulitoarele pentru perfectiunea tampografiei.

Masina accidentata (nu este un weathering, obisnuiesc sa port cu mine cate o macheta, iar aceasta a cunoscut din interiorul unui buzunar coltul unei mese transportata nu cu foarte mare succes pe ingustele scari ale unui bloc comunist) este un (Ford) Taunus P7b 17M (complicat, nu?).
Fabricat la uzina din Koln, intre '69 si '72, in foarte multe variante de caroserie, inclusiv carosate de Deutsch, cu motoare V4 sau V6, interioare foarte spatioase- mai mari decat a concurentei, masina nu s-a bucurat nici de succes la vanzari, dar nici de recenzii pozitive, criticii auto fiind mult mai incantati de simplul Rekord sau de noul Audi 100. In Romania, in schimb, au fost importate destule, fiind un simbol al statutului apartinatorului.
Macheta, din nou o Brekina, nu are nici un aspect de criticat-mai putin interventia mea. Poarta, in mod ironic, o stea rosie - facea parte dintr-un test al revistei Stern- unde nu a prea impresionat pe nimeni.

 

[mrpuf]

Si, in caz ca v-ati saturat de service, iata un halbbus intr-un peisaj feeric, proaspat surprins in lunca Muresului.

 

[cosmin78]

Nais.
Nu ți-ar strica un modul foto, cu o secțiune de stradă, asfaltată sau cu piatră cubică, verdeață, un pom, umbre, etc.
Altfel se pun in valoare curbele și formele modelului.

 

[mrpuf]

Asta a fost si intentia originala a microdioramei, dar, pana la a o recicla, mai o utilizez asa cum este, cu tot cu castelul Bran din fundal.

Si de pe culoarul Rucar-Bran, a poposit si Unimog-ul 421, tractand cu stoicism o remorca cu mult,mult fan. UNIveral-MOtor-Gerät-ul a aparut in 1948, ca o alternativa mult mai capabila a tractoarelor. Nu atat de mult destinat transportului de incarcaturi, cat mai ales tractiunii, UNIMOG-ul, preulat din anii '50 de Daimler Benz si fabricat la Gaggenau putea fi cuplat la numeroase agregate, atat agricole cat si destinate serviciilor rutiere si constructiilor, fiind deosebit de versatil pe teren accidentat, in mare parte si datorita sasiului extrem de flexibil, ca sa nu mai mentionam garda la sol foarte inalta. A fost produs cu numeroase motoare diesel, in numeroase versiuni de caroserie, U 421 fiind construit intre '66 si '89.
Macheta, desigur Brekina, este bine realizata, de data aceasta si cu un interior verosimil, si puteti vedea inclusiv striatiile la faruri, un trademark Brekina pana nu demult.
Tracteaza o remorca ce nu am putut-o identifica. Ar putea fi ceva est German, poate un E3, dar as aprecia mult daca m-ar putea edifica cineva. Oricum, dupa jante si conformatie, seamana cu cele autohtone din epoca de Aur.
Brekina au produs multe autovehicule cu incarcaturi - mit ladegut- Unimog-urile mereu tractand cate o incarcatura interesanta.

 

[mrpuf]

Si ca sa prezint ceva mai diferit, iata si doua machete putin mai atipice, realizate de catre o firma la care nu ne-am gandi in mod neaparat cand pronuntam h0, pastrand niste proportii fantastic de exacte.

Este vorba despre 2 modele Lego, cu toate ca voi prezenta mai multe pe parcursul acestei serii. Camionul Esso este un Bedford, si este construit din acetat de celuloza, motiv pentru care sasiul s-a deformat, fiind vorba totusi de o macheta produsa din 1956.
Putin mai recent este si VW Typ 3, lansat sub forma de macheta in 1964, de data asta dintr-un plastic mai rezistent. Veneau in propriul garaj din plastic transparent, si exista inclusiv o reprezentanta VW, construita din familarele "cuburi" Lego.
Repet, proportiile sunt remarcabile, majoritatea producatorilor de machete auto h0 din anii '50 si '60 daruindu-ne tentative relativ saracute, sau chiar grosolane. O particularitate sunt rotile si osiile din metal, restul sasiului si caroseriei fiind, dupa cum am amintit, din plastic.
Machetele le-am gasit, printr-un enorm noroc, impreuna cu alte raritati, la ocico, aka talcioc, la preturi de necrezut (de mici).

 

[mrpuf]

Si ultima postare de pe ziua de astazi apartine unui subiect destul de interesant: prima, dar nu si singura, masina produsa de catre olandezii de la Van Doorne's Aanhangwagen Fabriek, -DAF.
DAF-ul 600, o diminutiva masinuta cu un facies destul de suparat, a vazut luminile fabricii din Eindhoven intre '59 si '63.
Ea a fost cunoscuta nu atat pentru motorul boxer in 2 cilindrii de 590 cc a la Citroen 2 Cv, nici pentru tendinta de a se tranforma relativ rapid in oxid de Fe, nici pentru numele dobandit -pussy shaker (datorita vibratiilor motorului si clientelei feminine in etate ce isi plimba companioanele feline), ci pentru transmisie- este prima masina de larga productie cu o cutie de viteza cu transmisie variabila continua- CVT. Adeca, 2 benzi elastice (una pe fiecare hemiax posterior), antrenate si preluate de 2 tamburi cu diametre variabile, controlate centrifugal.
Acest lucru a dus la o alta particularitate exploatata foarte dubios de olandezi: putea rula cu spatele la fel de rapid ca si cu fata. De unde si numeroasele raliuri de a-ndoaselea.
In mod surprinzator, in afara de caroseria instant corodabila, nu transmisia era punctul ei slab ( putea fi reparata si cu ciorapi de nylon, fiind asigurata si o trapa de acces), ci intens vibrandul motor- nu avea filtru de ulei, si rulmentii erau incorporati in bloc. Ararerori tine mai mult de cativa zeci de km.
Macheta, una din ultimile produse de Brekina inainte de preluarea de MCW: o mica bijuterie. De data asta, si sasiul este frumos conturat, find vizibila si legendara transmisie.
Enjoy!

 

[Horia_Radulescu]

Cu Daffodil-ul m-ai lovit. Am avut in familie un DAF 44, adica urmasul cu motor ceva mai "serios" insa tot Variomatic pe curele, cumparat de nou in 1967, asa ca am o sensibilitate fata de marca asta.

Ba chiar bunica mea a avut inainte de 44 cateva luni si un 33 inchiriat, adica un 600. Pe undeva am poze cu el.

 

[mrpuf]

Ma bucur ca trezesc amintiri sper eu placute, pana la urma mare parte din hobby tocmai de asta tine, de nostalgie. Daf-ul mi-a cazut si mie cu tronc, mai am o editie beige/verde, o voi prezenta in viitorul apropiat. Brekina produce aproape toate variantele de Daf, de la 600-ul de inceput, 33-ul facelift-uit, pana la modelul preluat de Volvo, mai putin 44-le restilizat de Michelotti.

 

[Horia_Radulescu]

Da, din pacate asa este. Au trecut direct de la 33 la 66, modelul 44 pe care l-am avut in familie lipseste.

 

[Horia_Radulescu]

Imi permit sa-ti "poluez" topicul cu doua fotografii originale pe care tocmai le-am "dibuit" in colectie.

Mai intai DAF-ul 600/33 "Daffodil" folosit de bunica mea in 1967-68 inainte sa-si cumpere 44:

Si iata si DAF-ul 44 pe care mi-l doresc asa de mult ca model, cumparat nou in 1967:

Fotografia este din 1968 si infatiseaza masina aproape noua. Cel din fata este tatal meu, care implineste de altfel azi 74 de ani.

Masina din spate este una din primele Dacii 1300. Din amintirile care mi-au fost transmise cam toate piesele erau fabricate in Franta, cu inscriptiile aferente.

 

[GFN]

1-B-trei cifre , nu te oprea nimeni pe vremea aceea, decat poate sa te salute.

 

[Horia_Radulescu]

Trebuia sa pun pariu cu Iasu' ca nu trec 24 de ore si comenteaza cineva pe tematica numarului.

Stai linistit ca pe bunica-mea au oprit-o de fiecare data cand a "comis-o". Existau si pe atunci militieni cu sira spinarii, nu numai lingai si pupatori de posterioruri. Copil fiind, am trait sa vad un control de circulatie in toata regula si la o masina inmatriculata 1-B-117. Insa hai sa nu-i poluam topicul omului cu asemenea discutii.

 

[GFN]

Acum nu te supara daca , mai observam si noi mici detalii.
La Multi Ani si sanatate! pentru tatal tau si cu asta inchei si eu off topicul.