Buna seara, în acest topic voi posta cate ceva legat de alt subiect ce ma pasionează, anume automotoarele.
Ca fundal, voi folosi mini-diorama la scara N pentru cele pe două osii, până diorama mare va fi finalizata.
Primul, si poate cel mai drag, este un automotor ce, probabil, mai toată lumea îl știe, si poate, il detine. Este vorba, desigur, de "Nebenbahn Retter- salvatorul liniilor secundare", sau " Roate Brummer"- bazaitorul roșu. VT95, sau schienenbus-ul cel de toate zilele, produs si conceput de Wagonfabrik Uerdingen- de DuWag, compania ce a fabricat si mult indragitele Grossraum- si Gelenk- triebwagen- tramvaiele din seria T2/T4/GT/ZGT6/8 sau chiar 10/12.
Conceput pentru a înlocui complexele si pretentioasele bestii cu abur viu pe liniile secundare, adeseori neprofitabile, schienbus-ul, sub prima sa încarnare, a fost produs începând cu 1949. Versiunea a doua, imbunatatita, a văzut lumina zilei în 1952, si a fost fabricată în aproape 600 de exemplare. Bidirecțional, avea formula 1A- o singura osie motoare, si un motor produs de Bussing de 96/100 kW, ce ii permitea o viteză maximă de 90 km/h. 60 de locuri, pe banchete cu spătar mobil- în funcție de direcția de deplasare putea culisa. Prin intermediul unei cuple ShaKu "usoare" putea fi cuplat cu 1 sau 2 vagoane remorcă mai scurte, sau cu o simpatică remorcă de bagaje pe o singura osie. Spre deosebire de a III-a încarnare a schienenbus-ului, anume bimotorul VT98, VT95-ul nu avea tampoane, ci niste fine bare de metal.
Deosebit de îndrăgit, în țară natală este destul de slab reprezentat în momentul de față.
Însă, aproape de graniță cu România, šinobus-ul inca se plimba prin zona Vršac-ului, în trecut, putând fi văzut stationand si in frumoasa gara din Jimbolia.
Macheta, la scara N, este arhicunoscutul Fleischmann- destul de decenta si foarte frumos realizata. Printr-un kurzkupplung/ bara, se poate atașa de o drăguță remorcă, chiar si ea cu lumini directionale si iluminat interior. Motor cu 5 poli, masa volanta. Rulare la fel de decentă la viteza mica.
Dețin mai multe exemplare- 3 VT-uri (2 DB second hand, 1 CFL nou-nout), si 1 VB. Primul, si cel care mi-a deschis apetitul, a fost CFL-ul. Din nefericire, nou, si un eșec lamentabil, motorul supralubrefiat făcând scurt de la a doua tentativă de mobilizare. Pacat, aveam așteptări mai mari de la Fleischmann. Sfidînd garanția, l-am deschis eu, descoperind, pe lângă "Baia" propriu zisa de ulei, perii de cărbuni sudati de arcuri, unul destul de degradat. Zis si facut, perii noi, si un motor de rezervă. Si restul fraților, second hand, dar din aceiasi generație, au venit si rulat fără alte probleme majore. În mod impresionant, circula agale si pe raza minima a sinei de tramvai Tomytec.
Va prezint aici calul de bătaie cu remorca:






Ca fundal, voi folosi mini-diorama la scara N pentru cele pe două osii, până diorama mare va fi finalizata.
Primul, si poate cel mai drag, este un automotor ce, probabil, mai toată lumea îl știe, si poate, il detine. Este vorba, desigur, de "Nebenbahn Retter- salvatorul liniilor secundare", sau " Roate Brummer"- bazaitorul roșu. VT95, sau schienenbus-ul cel de toate zilele, produs si conceput de Wagonfabrik Uerdingen- de DuWag, compania ce a fabricat si mult indragitele Grossraum- si Gelenk- triebwagen- tramvaiele din seria T2/T4/GT/ZGT6/8 sau chiar 10/12.
Conceput pentru a înlocui complexele si pretentioasele bestii cu abur viu pe liniile secundare, adeseori neprofitabile, schienbus-ul, sub prima sa încarnare, a fost produs începând cu 1949. Versiunea a doua, imbunatatita, a văzut lumina zilei în 1952, si a fost fabricată în aproape 600 de exemplare. Bidirecțional, avea formula 1A- o singura osie motoare, si un motor produs de Bussing de 96/100 kW, ce ii permitea o viteză maximă de 90 km/h. 60 de locuri, pe banchete cu spătar mobil- în funcție de direcția de deplasare putea culisa. Prin intermediul unei cuple ShaKu "usoare" putea fi cuplat cu 1 sau 2 vagoane remorcă mai scurte, sau cu o simpatică remorcă de bagaje pe o singura osie. Spre deosebire de a III-a încarnare a schienenbus-ului, anume bimotorul VT98, VT95-ul nu avea tampoane, ci niste fine bare de metal.
Deosebit de îndrăgit, în țară natală este destul de slab reprezentat în momentul de față.
Însă, aproape de graniță cu România, šinobus-ul inca se plimba prin zona Vršac-ului, în trecut, putând fi văzut stationand si in frumoasa gara din Jimbolia.
Macheta, la scara N, este arhicunoscutul Fleischmann- destul de decenta si foarte frumos realizata. Printr-un kurzkupplung/ bara, se poate atașa de o drăguță remorcă, chiar si ea cu lumini directionale si iluminat interior. Motor cu 5 poli, masa volanta. Rulare la fel de decentă la viteza mica.
Dețin mai multe exemplare- 3 VT-uri (2 DB second hand, 1 CFL nou-nout), si 1 VB. Primul, si cel care mi-a deschis apetitul, a fost CFL-ul. Din nefericire, nou, si un eșec lamentabil, motorul supralubrefiat făcând scurt de la a doua tentativă de mobilizare. Pacat, aveam așteptări mai mari de la Fleischmann. Sfidînd garanția, l-am deschis eu, descoperind, pe lângă "Baia" propriu zisa de ulei, perii de cărbuni sudati de arcuri, unul destul de degradat. Zis si facut, perii noi, si un motor de rezervă. Si restul fraților, second hand, dar din aceiasi generație, au venit si rulat fără alte probleme majore. În mod impresionant, circula agale si pe raza minima a sinei de tramvai Tomytec.
Va prezint aici calul de bătaie cu remorca:






Ultima editare: