511 & 512: Suceava - Veresti - Leorda - Dorohoi

[mishu88]

1 iunie 2008 -=- Excursie FeRoviaR㒠Suсeava – Dorohoi – Iaşi – Paşcani<i></i>

Vara a început atunci în spiritul că’lă’toriei... Am petrecut Ziua Internaţional㒠a Copilului sub semnul soarelui-ră’sare şi în tumultul contactului roată’-şin㒠într-o că’lă’torie pe o distanţ㒠de aproximativ 350 de kilometri.

Am vizitat localită’ţi ca Suceava, Dorohoi, Iaşi şi Paşcani, trecând prin alte 30 de halte în care că’lă’torii aşteptau trenul sub umbra copacilor. Am că’lă’torit cu 6 trenuri, dintre care un accelerat şi 5 personale, cheltuind prea puţin pentru prea multul simţit.

Mai exact, excursia FeRoviaR㒠pe care am efectuat-o pe 1 iunie 2008 a vizat plimbarea pe magistrala 500 şi pe submagistralele 511, Vereşti – Leorda, 512, Leorda – Dorohoi, 608, Dorohoi – Iaşi şi 606, Iaşi – Paşcani. Plimbarea a durat de la ora 8 pân㒠la ora 21.<i></i>

Spre Iaşi în prima zi de var㒠din 2008<i></i>



07:40<i></i>

Petrecut de pă’rinţi pân㒠la poart㒠şi urându-mi-se „Drum bun!”, având dou㒠perechi de acumulatori neuitaţi acas㒠(aşa cum am pă’ţit la Moldoviţa), am pornit pe la 7:15 spre Gara Suceava Burdujeni. Ca de obicei, pân㒠a ajunge acolo trebuia s㒠că’lă’toresc pe Drumul European 85 cu o maşin㒠de ocazie (Dacia Nova) preţ de 20 de minute şi 25 de kilometri.

Clă’direa cu geamuri oglind㒠de la intrarea în Suceava<i></i>



07:50<i></i>

Fiind contra-cronometru, deoarece trenul meu spre Vereşti pleca la 8.11, am coborât în centru din ocazie şi am mers cu autobuzul de pe linia nr. 2 spre Gara Burdujeni. Râul Suceava îmi fă’cea cu ochiul şi i-am ră’splă’tit atenţia cu... câteva fotografii din partea mea.

Din centrul Sucevei coborâm spre cartierul Burdujeni<i></i>


Râul Suceava, vedere din autobuzul TPL Suceava<i></i>


Un gard protector ce ascunde în spatele lui... FeRoviaRe<i></i>


O veche cale ferat㒠care asigura alimentarea cu combustibil o benzină’rie<i></i>


Strada Jean Bart, în capă’tul că’reia se afl㒠Gara Burdujeni<i></i>



08:00<i></i>

Iat㒠c㒠ceasul meu deja indicase ora 8, iar autobuzul cu care că’lă’toream, spre fericirea mea, se încadra deja pe strada Jean Bart şi accelera spre capă’tul de linie – Gara Suceava Burdujeni. Cele 3 minute de dinainte de plecarea trenului meu (atunci când NU se mai elibereaz㒠legitimaţii de că’lă’torie) se apropiau şi inima începea s㒠bat㒠tot mai tare. Nu pierdusem niciun tren niciodată’... şi nici nu aveam de gând să’-mi încep vara cu un eşec. Aşa c㒠i-am întins doamnei de la casierie lista cu cele 4 trenuri pe care aveam s㒠le schimb pân㒠la Iaşi, mi-a eliberat rapid bilet şi am pornit accelerat spre peronul 1 unde era garat un tren... personal.

EA1-655, la cârma Trenului Personal, Iaşi - Putna<i></i>





Un domn impiegat de mişcare, echipat aşa cum scrie la carte, cu costum, caschet㒠şi discul verde, avea să’-i fi dat plecarea Trenului Personal dinspre Iaşi spre Putna. EA1-655 va fi fost schimbat㒠la Suceava Nord pentru un LDH care va duce Trenul pân㒠la Putna. Dar noi suntem în Burdujeni şi mai suntem şi cu linia 1 eliberată’. „Trenul meu” era garat pe linia 3 şi era deservit de locomotiva electric㒠EA1-255. Venit tocmai de la Timişoara Nord, pasagerii trenului aveau s㒠mai parcurg㒠ultimii 136 de kilometri (Suceava - Iaşi) pân㒠la destinaţia finală’. Eu aveam s㒠că’lă’toresc doar 15 kilometri (pân㒠la Vereşti), astfel c㒠m-am urcat în ultimul vagon.

EA1-255, la cupla Trenului Accelerat, Timisoara Nord - Iaşi<i></i>


Locomotiva electric㒠EA1-255<i></i>



08:10<i></i>

Nici bine nu a ajuns Trenul Accelerat, Iaşi – Timişoara Nord, pe linia 2 a Gă’rii Burdujeni, c㒠perechea sa în care m㒠aflam şi eu se pregă’tea s㒠fug㒠spre Sud.

Trenul Accelerat, Iaşi - Timişoara Nord, soseşte în Gara Burdujeni<i></i>


Romanţ㒠de vară’... între dou㒠trenuri<i></i>


S㒠plecă’m spre Vereşti, domnule mecanic! <i></i>



Dup㒠pă’ră’sirea Gă’rii Suceava Burdujeni, ză’resc în direcţia cocoaşei Triajului Suceava rama electric㒠Z6100, 58-1006-4. Aceasta reprezenta Trenul Personal 5721, Suceava – Câmpulung Moldovenesc, care aştepta plecarea Acceleratului cu care că’lă’toream pentru a putea gara în Burdujeni pe linia 3.

Trenul Personal, Suceava - Câmpulung Moldovenesc<i></i>



Tot atunci am admirat mişcă’rile de trupe din cadrul Triajului. Acolo era un Sulzer clasic care manevra o garnitur㒠de vagoane frigorifice cu destinaţia Floreni. Momentul poate fi urmă’rit în videoclipul dedicat Excursiei FeRoviaRe, Suceava – Vereşti – Leorda. Aproape de Halta Vă’ratec, am surprins prezenţa unei locomotive diesel-hidraulice de culoare roşie cu aspect atră’gă’tor.

Stingheră’, LDH125-356, aştepta s㒠manevreze vagoane la CET Suceava<i></i>


Intrare în Halta Vă’ratec<i></i>



08:20<i></i>

înainte de a trece la aspectele dinamice ale excursiei FeRoviaRe care avea s㒠se desf㒺oare în faţa simţurilor mele, merit㒠s㒠amintesc c㒠linia Suceava Burdujeni – Roman a fost dat㒠în folosinţ㒠la 15 decembrie 1869, în timp ce primul tren care a circulat pe ruta Vereşti – Botoşani a fost înregistrat pe 1 noiembrie 1871. Deci în 2010 se vor împlini 139 de ani de la primul şuier care a creat emoţii în rândul FeRoviaRilor pe ruta de 44 de kilometri dintre Vereşti – Botoşani.<i></i>

Dup㒠11 minute de la plecarea din Suceava, Trenul Accelerat, Timişoara Nord – Iaşi, soseşte în Gara Vereşti. Trenul pleac㒠repede, astfel c㒠în Vereşti avea s㒠ră’mân㒠doar un tren cu trei vagoane şi o locomotiv㒠diesel-electrică’. Adic㒠cel de-al doilea tren cu care aveam s㒠că’lă’toresc în acea zi, şi anume Trenul Personal 5563, Vereşti – Botoşani, de-a lungul secţiei 511. Åži ca s㒠îmi iau „La revedere!” într-un mod respectuos de la Trenul Accelerat, închei relatarea despre acesta cu un lucru frumos: distanţa de 15 km a fost parcurs㒠cu o vitez㒠medie de 80 km/h.

Gara Vereşti, încă’lzit㒠de un soare curajos de vară’<i></i>


Vedere din Vereşti spre Suceava<i></i>


Gara din Vereşti<i></i>



Locomotiva diesel-electrică’, DA 589, avea s㒠transporte pasagerii Trenului Personal 5563 spre Leorda, respectiv Botoşani. Deşi în Mersul Trenurilor, 5563 ar fi trebuit s㒠plece la 8:30, vom vedea c㒠ora de plecare avea s㒠se amâne. Motivul a fost întârzierea Trenului Accelerat, Constanţa – Suceava. Deci este bine s㒠ţinem minte c㒠un tren de rang inferior aşteapt㒠trenul de rang superior pentru a-i prelua pasagerii. îns㒠am auzit cazuri când nu se întâmpla asta.

DA 589, locomotiva trenului Vereşti - Botoşani<i></i>



08:30<i></i>

în aşteptarea Trenului Accelerat 1851, Constanţa – Suceava, mecanicul de locomotiv㒠al Trenului Personal 5563, Vereşti – Botoşani, în care m㒠aflam, îşi pornea maşina DA 589 pentru a fi pregă’tit㒠pentru plecarea spre celă’lalt capă’t al liniei 511 - Botoşani.

Gara Vereşti, vazut㒠din vagonul Trenului Personal de Botoşani<i></i>



08:40<i></i>

Cu o întârziere de 40 de minute soseşte şi trenul aşteptat, având în frunte pe locomotiva electric㒠EA-663. Dup㒠înc㒠dou㒠minute, vagoanele albastre care au stră’bă’tut 558 de kilometri pân㒠la Vereşti pleac㒠spre destinaţia finală’, Suceava Nord.

EA 663 vine din Constanţa<i></i>


Trenul de Constanţa pleac㒠spre Suceava Nord<i></i>



Dup㒠niciun minut, timp în care că’lă’torii veniţi din Dobrogea au urcat în trenul de Botoşani, mecanicul şuiera îndelung şi punea în mişcare trenul pentru direcţia Botoşani. Aşa cum se va vedea şi în fotografii, pe racordul liniei 511 la magistrala feroviar㒠500 se impune o restricţie de 30 de km/h.

Trenul se înscrie corect în prima curb㒠de pe linia 511<i></i>


La revedere, Vereşti! Ne revedem... disear㒠<i></i>



08:50<i></i>

Trenul accelereaz㒠constant şi atinge 50-60 km/h pe o linie dreapt㒠cât vezi cu ochii... Dar dup㒠10 minute de mers, mecanicul frâneaz㒠trenul pentru a opri în Halta Bursuceni. Aici dă’m de o clă’dire pă’ră’sită’, cu tencuiala că’zut㒠în unele locuri, care totuşi aşteapt㒠trenul zi de zi... Aceast㒠halt㒠ofer㒠acces la tren pentru cei care sunt din comuna Dumbră’veni. Din pă’cate, se pare c㒠aceast㒠clă’dire a fost lă’sat㒠în uitare, iar consecinţele se vă’d în imaginea de mai jos. Mai merit㒠s㒠menţionă’m c㒠de aici intră’m pe raza judeţului Botoşani.

Spre prima halt㒠de pe linia 511, Bursuceni<i></i>


Bursuceni, o halt㒠pă’ră’sită’<i></i>


Pornim, agale, pe ritmul unui cer senin şi-al unui vânt timid de vară’<i></i>



09:00<i></i>

Sunt sigur c㒠dac㒠aţi că’lă’torit pe drumul rutier DN 29 (Suceava - Botoşani) este imposibil s㒠nu fi oprit la fântâna „înzestrată’” cu o barză’. Iat-o în imaginea de mai jos! îmi aduc aminte c㒠atunci când am că’lă’torit spre râul Prut cu pă’rinţii mei am fă’cut un mic popas la aceast㒠fântână’. Barza mi se pă’rea uriaşă’ pe acele timpuri... ceva de neatins, sus şi aproape de cer. Acum nu mai înseamn㒠decât un mecanism de tip pârghie care ajut㒠omul s㒠obţin㒠ap㒠din subteran. Noroc de amintiri...

Barza de pe lâng㒠drumul rutier spre Botoşani<i></i>


Pescari hoinari, în drum spre Siret<i></i>


Tot înainte, spre Dorohoi<i></i>



Dup㒠câţiva kilometri de mers pe linie dreaptă’, calea ferat㒠ia curba spre dreapta şi se întâlneşte cu Siretul. Un pod nu prea lung, (cca. 50 de metri) permite trenurilor să’-şi continue drumul spre Botoşani, Leorda sau Dorohoi.

Trenul se înscrie în curba de dinainte de podul peste Siret<i></i>


Trecem Siretul! <i></i>


Gata! Am lă’sat în urm㒠Siretul cu pescarii să’i<i></i>



Tot mergând, traversă’m fie viaducte peste mici pră’pă’stii, fie poduri peste mlaştini sau lacuri de mici dimensiuni. Stâlpii de telegraf sunt fideli că’ii ferate şi şerpuiesc la fel cum şerpuieşte linia.

în continuare ne pregă’tim s㒠trecem peste poduri şi viaducte<i></i>


Ce v㒠spuneam? <i></i>


„M-aşteapt㒠copiii în Botoşani...” <i></i>



La 19 kilometri de Vereşti, se afl㒠Halta Bucecea, situat㒠în judeţul Botoşani. Oraşul cu acelaşi nume, atestat înc㒠din secolul al XVI-lea, are acum în jur de 5.000 de locuitori şi un punct de oprire. Aici a existat o fabric㒠de zahă’r, îns㒠acum nu au ră’mas decât ruine.

Mai merit㒠s㒠amintesc aici câteva aspecte care mi-au atras atenţia cu privire la aceast㒠haltă’. Se va observa în imaginile de mai jos un semnal mecanic pentru manevră’, precum şi câteva vagoane de marfă’, al că’ror aspect exterior dovedesc lipsa de câţiva ani a unui trafic de marf㒠în aceast㒠staţie.

Ne apropiem de Bucecea<i></i>


Liber la intrare pentru Trenul Personal, Vereşti – Botoşani<i></i>


Un semnal mecanic şi vagoane de marf㒠pă’ră’site<i></i>


Liniile cândva folosite ale Haltei Bucecea<i></i>



Cel de-al doilea punct care mi-a plă’cut la aceast㒠staţie a fost plasarea bornei kilometrice, care indic㒠exact 19, la câţiva paşi de sediul impiegatului de mişcare. Interesant, nu?

Clă’direa gă’rii din Bucecea<i></i>


Vârstnici şi copii deopotriva aleg s㒠că’lă’toreasc㒠cu trenul<i></i>



09:10<i></i>

Cu câţiva că’lă’tori în plus, trenul pă’ră’seşte Bucecea. Locomotiva trenului accelereaz㒠la comanda mecanicului de locomotivă’. Totuşi, nu înainte de a lă’sa în urm㒠aceast㒠staţie, merit㒠s㒠amintim prezenţa unor arbori înalţi de conifere care dă’deau o impresie exotic㒠asupra gă’rii. De asemenea, printre pavelele de pe peronul gă’rii s-au gă’sit pă’trate înconjurate cu o dung㒠de var de-a lungul perimetrului. în centrul acestor spaţii se gă’seau copaci care ofereau, gratuit şi cu drag, oxigen.

Semafor mecanic de intrare în Bucecea dinspre direcţia Leorda<i></i>


Falnici arbori au grij㒠de Bucecea<i></i>


Flori albe care înveselesc natura şi albinele dornice de polen<i></i>


Iarba proaspă’t cosit㒠reda un miros specific superb<i></i>



în continuare, că’lă’torim spre urmă’torul punct de oprire – Ramificaţia Belcea – situat la 25 de kilometri depă’rtare de Vereşti. Din câte am observat atunci, aproape de gar㒠se vedea un racord la o unitate militar㒠din apropiere. Prin pres㒠s-a scris c㒠Belcea are un numă’r mult prea mic de locuitori (în jur de 10 familii) pentru ca acest sat s㒠merite s㒠aibe o gar㒠unde s㒠opreasc㒠trenuri.

Spre ramificaţia Belcea<i></i>


în caz c㒠aţi uitat cum ară’ta Trenul Personal, Vereşti – Botoşani, iat㒠o imagine cu el<i></i>


S㒠limită’m viteza, domnule mecanic! <i></i>


Am mers cât am mers pe linie dreaptă’, dar acu’ mai şi urcă’m<i></i>


Peisaj a la Podişul Moldovei<i></i>


Spre ramificaţia Belcea<i></i>



înainte de a intra în „Ramificaţia Belcea”, aşa cum este trecut acest punct de oprire în Mersul Trenurilor, întâlnim un semnal luminos prevestitor pentru semaforul de intrare. îns㒠nu în cele din urmă’, mai întâlnim şi o gar㒠ascuns㒠de nişte copaci mici de înă’lţime, dar pe atât de încă’rcaţi cu aer curat.

Deşi am cam întârziat cu trenul, suntem totuşi primiţi în Belcea<i></i>


Cotim la dreapta<i></i>


... şi dă’m de o că’prioară’<i></i>


Semafor mecanic de intrare, pe liber, pe directă’<i></i>


Iat㒠ce lă’să’m în urmă’... eu m-aş fi întors s㒠ră’mân pe-acolo<i></i>


Alt㒠limitare de vitez㒠de 40 km/h<i></i>



09:20<i></i>

Trenul staţioneaz㒠câteva secunde, dup㒠care şuier㒠îndelung şi-şi pune în mişcare roţile dornice de zeci de kilometri. Din pă’cate, la momentul scrierii articolului (23 martie 2010), acest punct de oprire nu mai este trecut în Mersul Trenurilor.

Halta Belcea<i></i>


Trenul bun şi... stâlpul drept<i></i>


Cine a fost întâi - calea ferat㒠sau asfaltul??? <i></i>



Dup㒠ce am plecat din staţia „Ramificaţia Belcea” situat㒠la kilometrul 25, am pornit mai departe spre Leorda, locul unde aveam s㒠schimb şi trenul. Pân㒠la Leorda nu am fă’cut altceva decât s㒠admir peisajul. Åži vi-l prezint, în continuare, şi vouă’.

Trecere la nivel cu calea ferată’<i></i>


O barz㒠harnic㒠îşi că’uta de lucru pe acasă’<i></i>



Sosit cu o întârziere de 18 minute (cauzat㒠de întârzierea Acceleratului de Constanţa), Trenul Personal 5563, Vereşti – Leorda, ajunge în Leorda la 9:28. Aveam emoţii şi nu ştiam dac㒠Trenul Personal 5583, Leorda – Dorohoi, va aştepta sosirea Trenului 5563. îns㒠pe linia 3 am observat un vagon şi o locomotiv㒠care nu era alt tren decât acela în care aveam s㒠m㒠urc: Leorda – Dorohoi. înainte de a m㒠da jos din trenul cu care am venit din Vereşti pân㒠la Leorda aş vrea s㒠precizez c㒠pe distanţa de 29 km am că’lă’torit cu o vitez㒠medie de 43 km/h.

Ceva ne spune c㒠ne apropiem de Leorda<i></i>


Semnal luminos prevestitor la semnalul de intrare<i></i>


Suntem aşteptaţi în Leorda<i></i>


Peugeot-ul ră’mâne pe loc, Sulzer-ul trece pe drum cu prioritate<i></i>


Semafor repetitor în Leorda, o raritate în România<i></i>



Despre Gara Leorda se pot spune multe. în primul rând, trebuie s㒠ştiţi c㒠în fotografia de mai jos, baraca aceea albastr㒠reprezenta şi înc㒠reprezint㒠şi acum „Casa de bilete” din Leorda. Din cauza costului ridicat al întreţinerii clă’dirii gă’rii, s-a decis stră’mutarea biroului de mişcare şi al casieriei în acea coşmelie din faţa gă’rii. Cine este de vin㒠pentru această’... devalorizare? Lipsa de că’lă’tori? Sau inexistenţa unui management pentru atragerea că’lă’torilor? Totuşi, în clă’direa Gă’rii Leorda locuiesc oameni nevoiaşi, iar un articol care trateaz㒠acest sens îl puteţi urmă’ri aici.

Gara Leorda<i></i>


Trenul Personal de Botoşani pleca din Leorda<i></i>



09:30<i></i>

Am mai ză’bovit câteva minute pe peronul Gă’rii din Leorda, timp în care Trenul spre Botoşani a trecut de semaforul mecanic de ieşire din Gara Leorda. Bucuros c㒠Trenul spre Dorohoi a aşteptat legă’tura venit㒠din Vereşti, m㒠urc în unicul vagon al acestuia, 20-57 760-2. Din câte am vă’zut pe forumurile de profil, ruta 512, Leorda – Dorohoi, era uneori deservit㒠de un automotor Malaxa. De data aceasta, vagonul 20-57 era tras de locomotiva diesel-hidraulic㒠89-0068-0.

Vedere din Gara Leorda spre Vereşti<i></i>


Trenul Personal, Leorda - Dorohoi, în Gara Leorda<i></i>


Pornim? <i></i>



Linia spre Dorohoi este orientat㒠spre stânga (Nord), în timp ce spre Botoşani, calea ferat㒠este îndreptat㒠spre dreapta (Est).

Ieşim din Gara Leorda<i></i>


Trecere la nivel cu drumul judeţean Botoşani – Dorohoi<i></i>


Linia 511, Leorda – Botoşani<i></i>


Curb㒠la stânga, pe lâng㒠semnalul de intrare în Leorda dinspre Dorohoi<i></i>



Linia 512, privit㒠pe o hart㒠fizic㒠detaliată’, prezint㒠multe curbe, suişuri şi coborâşuri. Trenul urc㒠pân㒠aproape de Halta Bră’ieşti, în timp ce dup㒠Halta Vă’culeşti, locomotiva se relaxează’, trenul mişcându-se pân㒠în Dorohoi pe baza inerţiei.

Åžerpuind, la stânga, spre Dorohoi<i></i>


Åžerpuind, la dreapta, spre Dorohoi<i></i>



09:40<i></i>

în drumul de 22 de kilometri spre Dorohoi, se poate observa talentul şi priceperea inginerilor şi a muncitorilor care au proiectat şi au construit aceast㒠cale ferată’. Debleurile, rambleurile, curbele strânse şi viaductele prezente de-a lungul liniei dovedesc afirmaţia de mai sus. Dac㒠nu m㒠credeţi, v㒠invit într-o excursie, vara, pe submagistrala 512 s㒠observaţi cum scârţâie roţile care încalec㒠şinele şi s㒠mai observaţi fumul expulzat prin galeria de evacuare a motorului Sulzer 6LDA 28B cu putere de 1.250 la 750 rot/min.

Trenul trece printr-un debleu mă’rginit de Dealurile Siretului<i></i>


Tot înaintând, dă’m peste o balt㒠foarte frumoasă’<i></i>


Un lac de podiş, un ecosistem acvatic incitant<i></i>


Loc de petrecut duminica<i></i>



Drumul FeRoviaR şi peisajele aferente secţiunii dintre acel lac şi Halta Bră’ieşti poate fi urmă’rit în acest videoclip. Pot spune c㒠variaţia de relief şi amplasarea stânilor, a pă’durilor şi a mlaştinilor sau a lacurilor au însemnat momente de relaxare şi de clă’tire a ochilor mei cu acel „colţ de Rai” prezent în Balada Mioriţa, prezent în aceast㒠Românie. Natur㒠înverzit㒠ală’turi de trecerea lin㒠a trenului care leag㒠satele judeţului Botoşani au creat un peisaj tipic de viaţ㒠rural㒠românească’.

http://www.youtube.com/watch?v=nrQqNBJI75M


Ajungem în Bră’ieşti, localitate unde se afl㒠o biseric㒠foarte frumoas㒠din lemn, precum şi 4 lacuri pline cu peşte proaspă’t. La fel ca în Leorda, Bursuceni sau Bucecea, în Halta Bră’ieşti o specie înalt㒠de conifere vegheaz㒠asupra că’lă’torilor care urc㒠sau coboar㒠din Trenul Personal 5583, Leorda – Dorohoi. Mai jos am postat şi o imagine cu ambianţa interioar㒠a vagonului cu care am că’lă’torit. Pot spune c㒠am întâlnit unul dintre cele mai frumoase şi îngrijite vagoane de personal cu care am că’lă’torit vreodată’.

Halta Bră’ieşti<i></i>


Interiorul vagonului Trenului Personal<i></i>



09:50<i></i>

La 12 kilometri de Leorda trecem prin Halta Vă’culeşti. Aceast㒠localitate are şi o echip㒠de fotbal, despre a că’rei activitate puteţi citi aici. în gara acestui sat, cu o populaţie mic㒠şi care se ocup㒠cu agricultura, un bă’trânel aştepta trenul pentru a ajunge la Dorohoi. Stă’tea la umbra copacilor din halt㒠ală’turi de sacoşa de cumpă’ră’turi şi bastonul de care se folosea s㒠meargă’. Este ajutat de nepotul să’u s㒠urce în vagon, dup㒠care mecanicul şuier㒠şi pune în mişcare trenul.

Spre Vă’culeşti<i></i>


O balt㒠cu multe berze<i></i>


Ne apropiem de Vă’culeşti<i></i>


Halta Vă’culeşti<i></i>



10:00<i></i>

Ne apropiem de Dorohoi, acolo unde linia 512, Leorda – Dorohoi, face cas㒠bun㒠cu linia 608, Dorohoi – Iaşi. Drumul parcurs între Vă’culeşti şi Dorohoi poate fi vizionat în ultimele minute ale videoclipului dedicat acestei excursii FeRoviaRe.

Dorohoiul, vă’zut „de sus” <i></i>


Multe curbe, îns㒠de aceast㒠dat㒠coborâm<i></i>


Locomotiva coboar㒠pe 512 cu vagonu-i plin de calatori<i></i>


Iat㒠şi un viaduct înc㒠neblestemat cu vreo restricţie sau limitare de viteză’<i></i>



Dintotdeauna mi-a plă’cut s㒠vă’d un oraş, nişte munţi sau o ap㒠din perspectiva „bird’s eye” sau, mai pe româneşte, „de sus”, „din avion”. Locul unde am copilă’rit, precum şi zona de relief a oraşului meu natal mi-a permis s㒠admir oridecâteori am dorit stră’zile, şcolile sau bisericile pe unde m-au plimbat paşii vieţii. La fel şi atunci, pe 1 iunie 2008, am vă’zut Dorohoiul ca o panoramă’. în prim plan, se poate observa o fabric㒠racordat㒠la calea ferată’. Din cercetă’rile efectuate pe Internet, nu am gă’sit numele sau destinaţia economic㒠a acestei uzine. Poate m㒠ajutaţi voi...

între timp, pasionatul minime mi-a precizat c㒠acea uzin㒠se numea IMUG (întrerprinderea de Maşini Unelte Grele), care a fost închis㒠dup㒠1989. Mulţumesc!

Tot mai aproape de destinaţie<i></i>


Aici, cândva, lucrau sute de oameni<i></i>



10:10<i></i>

Intrarea în Gara Dorohoi dinspre Leorda a fost filmat㒠în întregime, aşa c㒠v㒠invit s㒠o urmă’riţi în cele ce urmeaz㒠în videoclipul dedicat. Trenul circula încet din cauza limită’rilor de viteze de 15 km/h.

Racordul cu linia industrială’<i></i>


Intrare în Gara Dorohoi<i></i>



10:20<i></i>

Trenul Personal cu o locomotiv㒠şi un vagon soseşte în Gara Dorohoi cu o întârziere de doar 10 minute. O întârziere cauzată’, repet, de Acceleratul 1851, Constanţa – Suceava. Trenul 5583 gareaz㒠pe linia 1. înainte de a încheia, vreau s㒠precizez c㒠viteza medie pe care trenul cu un vagon a parcurs 22 de kilometri a fost de 28 km/h.

Trenul Personal, Leorda - Dorohoi, în Gara Dorohoi<i></i>


Gara Dorohoi<i></i>



Aici se termin㒠prima parte din reportajul dedicat zilei de 1 iunie 2008, când am că’lă’torit pe ruta Suceava – Dorohoi – Iaşi – Paşcani – Suceava. V㒠invit, în continuare, s㒠parcurgeţi episodul II: Excursie FeRoviaR㒠pe ruta 608, Dorohoi – Iaşi. V㒠mulţumesc pentru atenţie şi v㒠doresc experienţe cât mai plă’cute în urma că’lă’toriilor pe care le efectuaţi cu trenul!<i></i>