Reportaje diverse

  • In perioada urmatoare o sa vi se solicite modificarea parolei. Pana la modificarea parolei, userul poate figura ca si blocat, odata modificata parola, userul este reactivat automat.
    Pentru orice problema va rog folositi butonul "Contact"
Montalbano a spus:
Despre ceea ce vezi in Timisoara
http://www.agenda.ro/news/news/23123/ce-spun-turistii-despre-timisoara-gara-de-nord-cel-mai-urat-loc-din-oras.html

Problema asta este cam peste tot, lipsa de informare, situatia din articol se regaseste peste tot in tara.... ce sa mai zici, o alta bila neagra acestei tari...
 
Servus Hunedoara a spus:
Incendiu în gara Simeria
de Amarildo Szekely, 02-10-2009, nr. 1367

Ieri, în jurul orelor 14,15, a izbucnit un incendiu în gara Simeria. Focul a pornit de la vagonul unei garnituri de tren pentru persoane, care era dezafectată’. în urma incendiului au fost afectat grav vagonul respectiv, flă’că’rile extinzându-se şi la celelalte componente ale garniturii dezafectate, în numă’r de zece. Totodată’, flă’că’rile au distrus şi un vagon de marfă’, care, la rândul lui, era tot dezafectat. Din fericire, nu s-au înregistrat victime. Cauza producerii incendiului, precum şi valoarea pagubelor provocate, va fi constatat㒠ulterior de că’tre pompieri şi de celelalte autorită’ţi abilitate în domeniu.
In articol apare si o poza:
04.jpg

Din cate tin minte a mai luat foc un vagon tot in aceleasi conditii saptamana trecuta :? . Asa ramanem fara vagoane compartimentate si trece CFR-ul la rame si Desiro iar eu exclusiv la transport auto :mrgreen:
 
Astea-s vagoanele vechi de la Timişoara, înainte s㒠se primeasc㒠20-54/55 şi etajatele ,,donaţie" de la Revizia Buc. Griviţa. Celebrele 20-47/57 cu la fel de celebrele inscripţii ,,nu circul㒠încă’lzit electric", in care iarna ori nu vedeai la 2m în faţa ta din cauza aburului, ori te congelai c㒠aburul pleca din locomotiv㒠şi ieşea pe sub vagon. Erau retrase de mult, nu cred c㒠reprezint㒠o mare pierdere pentru C.F.R. Că’lă’tori. Poate pentru Remar Paşcani, c㒠ei sunt abonaţi la cumpă’rat vagoane scoase din uz.
 
Am gasit pe pagina ministerului transportului ceva interesant:
Proiecte de acte normative privind protecţia social㒠a persoanelor disponibilizate prin concedieri colective în sistemul feroviar
Ministrul Transporturilor şi Infrastructurii, Radu Berceanu a propus dezbaterii publice dou㒠proiecte de acte normative, unul privind protecţia social㒠acordat㒠persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructură’rii şi reorganiză’rii unor societă’ţi şi companii din domeniul feroviar, şi altul referitor la aprobarea listei societă’ţilor care beneficiaz㒠de protecţia social㒠acordat㒠persoanelor disponibilizate.

1) Proiectul de Ordonanţ㒠de Urgenţ㒠a Guvernului prevede c㒠persoanele disponibilizate în condiţiile Ordonanţei de Urgenţ㒠beneficiază’: de o sum㒠egal㒠cu dou㒠salarii medii nete pe economie din luna ianuarie a anului în care s-a efectuat concedierea, de indemnizaţie de şomaj, venit lunar de completare.
Venitul lunar de completare se stabileşte odat㒠cu indemnizaţia de şomaj şi este egal cu diferenţa dintre salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de concediere (stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de muncă’, dar nu mai mare decât salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-a efectuat concedierea, comunicat de Institutul Naţional de Statistică’) şi nivelul indemnizaţiei de şomaj.
Venitul de completare se acord㒠lunar, pe perioade stabilite diferenţiat, în funcţie de vechimea în munc㒠a persoanelor concediate în condiţiile acestei ordonanţe de urgenţă’, dup㒠cum urmează’:
a) 20 de luni, pentru persoanele care au o vechime în munc㒠de pân㒠la 15 ani;
b) 22 de luni, pentru salariaţii care au o vechime în munc㒠cuprins㒠între 15 şi 25 de ani;
c) 24 de luni, pentru salariaţii care au o vechime în munc㒠de peste 25 de ani.
Dup㒠expirarea perioadei de acordare a indemnizaţiei de şomaj, persoanele concediate beneficiază’, pân㒠la încheierea perioadelor de mai sus, de un venit lunar de completare egal cu salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de concediere, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de muncă’, dar nu mai mult decât salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-a efectuat concedierea, comunicat de Institutul Naţional de Statistică’.
2) Proiectul de Hotă’râre de Guvern reglementeaz㒠lista societă’ţilor care beneficiaz㒠de protecţia social㒠acordat㒠persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructură’rii şi reorganiză’rii unor societă’ţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societă’ţi comerciale cu capital majoritar de stat din domeniul feroviar. Aceste societă’ţi sunt:

Nr. crt. Denumirea societă’ţii
Numă’r personal propus pentru disponibilizare

1
Compania Naţional㒠de Că’i Ferate „CFR” - SA
600

2
Societatea Comercial㒠“Electrificare CFR - SA
236

3
Societatea Comercial㒠“întreţinere mecanizat㒠a Că’ii Ferate “ - SA
23

4
Societatea Comercial㒠“Tipografia Filaret” - SA
44

5
Societatea Comercial㒠“Informatic㒠Feroviară’” - SA
38

6
Societatea Comercial㒠“Sere şi Pepiniere” - SA
15

7
Societatea Naţional㒠de Transport Feroviar de Că’lă’tori „CFR Că’lă’tori” - SA
1032

8
Societatea Comercial㒠Reparaţii Locomotive „CFR SCRL Braşov”-SA
221

9
Societatea Comercial㒠Vânzare Legitimaţii Că’lă’torie „Voiaj-CFR”-SA
89

10
Societatea Comercial㒠Exploatare a Vagoanelor de Dormit, Cuşetă’, Restaurant şi Bar „CFR - GEVARO” - SA
44

11
Societatea Naţional㒠de Transport Feroviar de Marf㒠„CFR Marfă’” - SA
6700

12
Societatea Comercial㒠întreţinere şi Reparaţii Vagoane"CFR IRV" SA
800

13
SC întreţinere şi Reparaţii Locomotive şi Utilaje "CFR IRLU" SA
500


TOTAL GENERAL
10342

Daca se concretizeaza e buna ca stire :wink:
 
Sa pun si un reportaj interesant, ca ultimele doua mi se par acum ca-s stiri, dar asta e, dupa multa munca mai gresesc chiar si eu :p
Gazeta de Maramures a spus:
Incursiune in lumea fara cer


Suior a fost una dintre cele mai moderne mine din Maramures. In vremurile bune, aici lucrau 1.800 de oameni. Acum au ramas vreo 40 si un singur miner. Portile grele de fier de la intrarea in mina s-au inchis, dar GAZETA de Maramures a fost vrut sa vada ce se ascunde dincolo de ele.

Ca sa intelegi mineritul, trebuie sa citesti prima strofa din Imnul minerilor: «In mina, Dumnezeu cu noi!/ Afara - grija si nevoi.../ Deasupra noastra n-avem cer,/ C-asa e viata de miner » – spune Adrian Craciun, directorul Minei Suior, care completeaza ca minerii sunt si mistocari. El recunoaste ca zicala - „minerii vorbesc in mina despre femei si in crasma de productie” - are o farama de adevar, dar spune ca sunt extrem de uniti: „Daca se intampla un accident afara, trece o bucata buna de timp pana afla lumea din zona in care lucreaza, dar in mina nu trec 5 minute si nu exista telefoane la locurile de munca”. In bazinul Baii Mari, mineritul a constituit una dintre cele mai importante ramuri ale industriei si principala sursa de existenta pentru majoritatea locuitorilor. Cu toate acestea, nu exista documente care sa certifice cu exactitate inceputurile maramuresene ale acestei indeletniciri. Urma unei franghii, aflata cam la un metru adancime in peretele stancii unui put din mina Dealul Crucii, precum si cateva conducte vechi de la minele Firiza, Valea Rosie si Valea Borcutului fac plauzibila ipoteza (neconfirmata arheologic), ca minele din zona Baii Mari existau inca din perioada romanilor. Mina Suior insa e una dintre minele „tinere” ale Maramuresului, deschisa in perioada de glorie a „Republicii Socialiste Romania”. Poate de aceea, aceasta mina si-a castigat si renumele de cea mai moderna mina din Maramures. Dar si cea mai „ghinionista”. In ciuda povestilor cu „piritele de Suior” si unul dintre cele mai bogate zacaminte de aur din Europa, mina Suior a fost „ochita” pentru inchidere de prin anul 2000. Cum mineritul devine incet, dar sigur, istorie, ne-am gandit sa contribuim la o viitoare istorie a mineritului. Asa ca i-am rugat pe cei din conducerea Remin sa ne permita o vizita in mina. Ne-au indicat Mina Suior. Asa ne-am trezit in colosul ce pare pustiu. Pe vremuri, aici lucrau circa 1.800 de oameni. Acum au ramas mai putin de 40, cu tot cu director, paznic si un singur miner. Adrian Craciun, directorul minei ne asteapta in biroul sau de la etaj. Pe perete troneaza o plansa cu „schema spatiala” a minei Suior. Directorul ne explica: „Toate lucrarile de deschidere, puturi si tuneluri sunt sapate in acoperis si pe aici se patrunde la fiecare nivel. Pe masura ce s-a avansat in adancime, s-a abandonat partea de deasupra. Adica, metoda de expoatare e ca nisipul. O sa vedeti tunelul asta rutier si jos n-o sa va pot duce pe linia de abataj, ca instalatia de ventilatie nu functioneaza. Mina Suior a fost una dintre cele mai moderne mine. Nu a prezentat interes datorita arseniului. In lume se proceseaza separat plumbul, zincul, aurul si argintul. Iar minereul de Suior a fost unul complex, care se se separa destul de greu. Costurile de preparare erau destul de mari pentru prepararea plumbului, zincului si piritei aurifere care avea aur in concentratie de pana la 16-18 grame, dar aia avea si arsen”. Craciun spune ca de-a lungul timpului, s-au folosit mai multe metode de exploatare. Intr-o perioada, minereul era deversat in rostogolul colector din subteran si la orizontul VII, adica nivelul Tunelului Baia Sprie-Suior-Cavnic era incarcat in vagoneti de 3 metri cubi si se transporta pana la Flotatia Centrala Baia Mare, pe calea ferata. Dar din cauza alunecarilor de teren de pe traseul caii ferate si a faptului ca in timpul iernii minereul ingheta pana la flotatie, s-a renuntat, iar minereul scos prin tunel se deversa in siloz sau pe platforma si apoi se incarca in autovehicule si se transporta la Flotatia Centrala. Prin 1997, in urma restructurarilor, o parte din minereu era scos si pe plan inclinat cu autovehiculele. In schimb, apa de mina este scoasa si acum pe tunelul Baia Sprie-Suior-Cavnic. Aceasta „legatura subterana” a devenit de altfel celebra dupa ce s-a anuntat intentia de a o integra intr-un circuit turistic al mineritului. Dar specialistii spun ca lucrarile de intretinere ar costa foarte mult. In mod surprinzator, simbolul minei Suior nu e vreun mineral sau vreo floare de mina, ci... mingea de rugby. Dar acesta nu e singurul lucru inedit legat de mina Suior. In „folclorul mineresc, fiecare mina are ba un „mosuc al bailor”, ba o „buha a bailor”. Mina Suior are un „pastor al Bailor”. Adica un personaj care ii asteapta si-i sperie pe cei care nu prea au treaba cu minele. Pana sa apucam sa ne gandim ca vom fi intampinati de cine stie de personaj misterios, directorul Craciun ne linisteste ca „sunt doar legende, folclor mineresc” si ne invita la o „expeditie” in sut. Intai ne invita la „garderoba“, dupa care, „inarmati” cu salopete, cizme de cauciuc, casti si lampi pornim spre Raba „batrana” care ne astepta fumegand in fata cladirii administrative. Portile grele, de fier, se deschid si intram in mina. Inaintam printr-un tunel cu plafonul betonat si, dupa cateva minute bune, facem o prima oprire. „Trebuie sa calcati pe margine, ca sa nu va scufundati”, ne sfatuieste minerul care ne insoteste. Gigel, ca asa se prezinta, a lucrat ani buni la mina Suior si mai are un an si ceva pana la pensie. A inceput „in front” si a parcurs toate etapele pana la cea de artificier - „ultima treapta inaintea urmarii scolii de maistri”, completeaza directorul. Spune ca n-a avut nicicand accidente, l-a ferit Dumnezeu, dar a vazut multe. Isi aminteste ca in 1988 au murit mai multi mineri. El lucra de putin timp acolo, dar asta nu l-a speriat. I-ar placea sa iasa la pensie din minerit. Acum el e singurul miner care a ramas la Mina Suior. „Aici e un cantar, dar trebuie sa urcam toti pe el ca sa arate ceva. Totul se tinea sub control, mai ales din cauza restrictiilor de pe vremea lui Ceausescu, cand trebuia sa se stie cat aur se scoate”, explica directorul, dupa care continua: „Mai in fata este masina de extractie, a doua cale de acces in subteran. Mergem acuma sau cand ne intoarcem?”. Craciun continua sa ne explice la ce se folosea acel mastodont acoperit de rugina: „Peste gratarul asta se transportau cam 200.000-250.000 de tone de minereu pe an. Se spargeau cu barosul prin efort fizic”. Ne oprim in fata unui vagonet la fel de ruginit. Directorul ne sfatuieste: „Fa-i poza, ca nu mai am afara altii”. Dupa o alta „plimbare” prin namolul galbui, ajungem la o zona mai „colorata”. Cateva dulapuri scorojite, cu usile deschise, pe care troneaza doua postere cu femei dezbracate, alte dulapuri inchise cu lacat si un panou rosu care indica orarul coliviei si regulile impuse de acest „mijloc de transport”. Craciun ne explica: „aici este putul, are colivie bietajata cu doi vagoneti pe etaj. E un cod de semnalizare ca in Codul Morse. Dar, haideti sa va arat ceva si mai interesant....” Si directorul ne prezinta Biserica subterana, cum ii spun minerii, un spatiu foarte inalt care servea ca atelier de reparatii pentru rabe. Directorul povesteste ca: „Aici e un atelier: daca se intampla sa se strice masina se repara, sunt patru boxe. Se poate bascula, iti dai seama ce inaltime are. De asta i-am zis biserica”. Mergem pe alta galerie, inaintand prin acelasi noroi galbui. Directorul ne avertizeaza ca: „Nu te scufunzi, da-i nasol daca-ti intra in cizme. Si nici nu merge usor de pe haine”. Intr-un soi de birou, zarim un telefon. Craciun ne ofera si explicatiile de rigoare: „Am fost crescut in Herja ca inginer si acolo aveam toate facilitatile: apa potabila, industriala, telefon peste tot. La Suior n-aveam telefon in mina. Cand am venit am zis ca nu ma intereseaza, am pus telefon, cu centrala”. In acelasi „birou” am zarit pe masa un obiect ciudat: un exponat cu suport, despre care am crezut ca-i cuier rupt, dar am observat ca avea forma unui penis. „Aveau imaginatie bogata minerii, is mistocari”, vine replica lui Gigel. Continuam expeditia si, dupa ce trecem de o „perdea” de prelata, ajungem la linia de abataj. N-am facut decat doi pasi, deoarece directorul ne-a intors grijuliu spre galeria principala, argumentand ca: „Pe masura ce coboram, temperatura creste si aerul e tot mai rarefiat, e mai greu”. Ne intoarcem spre raba veche, iar dupa mirosul gazelor de esapament ne dam seama ca e aproape. Soferul ne asteapta rabdator si zambeste cand ne aude mirandu-ne cum poate conduce pe un asemenea „teren”. Cand mina functiona, existau uneori cazuri cand rabele nu se „sincronizau” si atunci una dintre ele trebuia sa opreasca in refugiu. Cea care urca avea prioritate. Acum, soferul rabei nu mai trebuie sa acorde prioritate nimanui. Tunelul betonat e pustiu, iar el e singurul sofer care se mai incumeta la un astfel de drum. Si poate ca, in curand, raba care l-a „slujit” ani buni va avea acelasi destin ca si activele: va fi vanduta. La fier vechi. Cu cat ne apropiem de „luminita de la capatul tunelului”, intelegem mai bine prima strofa din imnul minerilor, la care facea apel directorul. „Asta a fost mina Suior”, spune Craciun si urmeaza un fel de moment „de reculegere”. Usa grea, de fier este inchisa, paradoxal, chiar de ultimul miner de la Mina Suior. Ma gandesc daca inscriptia de deasupra galeriei, „Noroc bun” nu suna a condamnare definitiva. Directorul Craciun coboara din raba si ne spune ca petele de pe haine au o solutie: „trebuie lasate sa se usuce, si apoi se duc cu o bucata de panza uscata”. Din pacate, „petele” din industria miniera nu mai au nicio solutie. Si, ma gandesc, ca pentru a intelege sfarsitul mineritului, trebuie sa citim a doua strofa din Imnul minerului: „Cand plini de praf, cu pasi truditi/ Iesim din mina obositi,/ Ne doare ca-n lumina sa/ Pamantul tine-o lume rea”.

Cerberii minei Minerii de la Suior, ca de altfel multi altii din Maramures, au iesit demult din sut, la lumina. O lumina cu care nu sunt obisnuiti si in care nu-si prea gasesc locul. Meseria lor si-a „dat duhul” si, in locul minelor prospere de altadata, au mai ramas niste... „fantome”. Cum te apropii de poarta Minei Suior, esti luat la ochi de „santinele”. Vreo trei caini te intampina prietenosi si avertizeaza paznicul ca a venit cineva. Pe vremea cand activitatea miniera nu era considerata nerentabila, aveau viata buna printre mineri. „Acum le mai dau de mancare doar cei care am ramas”, spune paznicul in timp ce se indreapta spre telefon pentru a-l anunta pe directorul minei ca am ajuns.

Premiata de Carmaci Pe un alt perete, este expus un brevet: „Ordinul muncii clasa a-II-a Minei Suior, pentru rezultatele deosebite obtinute in anul 1987 si ocuparea locului II in intrecerea socialista dintre unitatile de industrie”, cu semnatura lui Nicolae Ceausescu. Ghicindu-ne uimirea, directorul spune ca: „Pana in 2002 au stat ascunse undeva si, in 2002, i-am spus sa le puna pe perete, ca-i meritul unui colectiv. E una dintre minele tinere ale Republicii Socialiste Romania, cam in ‘62 a pornit. S-a pornit cu cariera, apoi, din 1968 a mers in paralel cu subteranul, dar in urma accidentului de la mijlocul anilor ‘70 s-a renuntat la partea de cariera“.
 
Smart News a spus:
se incearca desufocarea
Tren Expres Regional – ar putea fi o solutie
Luni, 26 Ianuarie 2009
Alex Nicolescu

Stiti cum e, de fiecare data cand apare cate o petitie sau cate un proiect cat de cat interesant, il primesti pe email de la 5 persoane diferite, pe messenger de la inca 3, mai dai de el si pe 2 bloguri si, eventual, iti “solicita prietenia” si pe MySpace/Facebook/HI5. De foarte multe ori petitiile astea se pierd in anonimatul internetului si nu le baga nimeni in seama. Eu sper ca nu asta va fi soarta celui mai nou proiect intens promovat in ultima perioada pe internet: TER – Tren urban pentru Bucuresti.
Cine si de ce a venit cu aceasta propunere? Prin 2007, arhitectii Andrei Egli si Andrei Fufezan au initiat acest proiect. El a fost propus in martie 2009 candidatului la primarie, Ludovic Orban. Se pare ca “cele doua parti nu s-au inteles” si proiectul este inca in mainile initiatorilor. De ce s-a nascut acest proiect este destul de clar. Bucurestiul e sufocat de trafic, iar metroul (usor sau greu) nu acopera distantele necesare. TER isi propune sa lege centrul Capitalei de zonele limitrofe, traversand orasul de la un cap la altul.

De ce e realizabil? In primul rand, pentru ca, potrivit celor doi arhitecti, 90% din infrastructura necesara exista deja. In al doilea rand, in mare parte, trenul va circula la suprafata; deci, nefiind nevoie de lucrari complexe de excavatii, costurile vor fi mai mici, comparand cu metroul. In al treilea rand, nedepinzand de traficul rutier si de binecunoscutele semafoare bucurestene, TER-ul poate fi o buna solutie de a evita aglomeratia urbana. In al patrulea rand, initiatorii proiectului se lauda cu o poluare minima generata de Trenul Expres Regional, deoarece acesta este electric.

smart guess: Dupa parerea mea, suna bine (spre foarte bine). Sigur, competentele mele in domeniul urbanismului se opresc la faptul ca am un bun prieten care studiaza asa ceva. Admit, deci, ca este posibil ca acest proiect sa fie irealizabil. El ar trebui, macar, bagat in seama de competentii orasului, care sa decida daca si cum se poate salva Bucurestiul prin TER. Am, totusi, o mare rugaminte: competentii astia sa nu fie aceiasi competenti care au aprobat teapa din Piata Revolutiei.
 
Se mai intampla si lucruri pozitive in tara asta :D

îndră’gostit de Oltcit, a fondat un club dedicat acestei mă’rci
Autor: Fă’nel Teodoraşcu
Data: 17 aug 2009

Oltcitul este o maşin㒠bună’, dar mofturoasă’. Afirmaţia îi aparţine studentului la Litere Iulius Trifan, care ştie foarte bine acest lucru dup㒠ce a înlocuit 90 la sut㒠din piesele autoturismului să’u. în urm㒠cu doi ani, tână’rul a pus bazele Clubului Oltcit.
(+) Click pentru a mă’ri
undefined Iulius a descoperit ce înseamn㒠un Oltcit acum patru ani. Autoturismul a fost cadoul de majorat primit de la pă’rinţi. Iniţial, perspectiva de a conduce un Oltcit nu l-a încântat pe Iulius, care s-a gândit serios să’-şi vând㒠maşina şi s㒠cumpere ceva mai nou şi mai „de firmă’”.
Situaţia s-a schimbat când a descoperit forumul celor pasionaţi de maşinile produse la Craiova. Iulius Trifan a pus bazele clubului de la Galaţi, în urm㒠cu doi ani, dup㒠ce s-a întâlnit, în parcarea Universită’ţii din Galaţi, cu Andrei Alecu. „împreun㒠am creat acest club. La început am fost noi doi şi înc㒠un prieten. Acum suntem zece”, îşi aminteşte tă’nă’rul.
Regula de baz㒠a clubului e aceea c㒠toate problemele tehnice ale maşinilor sunt rezolvate în cadrul acestuia.
Niciunul dintre tineri nu are pregă’tire de mecanic, dar au preferat s㒠descopere singuri secretele meseriei şi s㒠nu plă’teasc㒠tarife piperate profesioniştilor.
„în Galaţi, mai e un singur mecanic de Oltcit, foarte bun. Tarifele practice de el sunt îns㒠foarte mari. Nu am avut de ales şi am luat cartea în mână’. Am învă’ţat s㒠dau un motor jos, cum s㒠îl segmentez, cum sa reglez carburatorul. Când sunt probleme deosebite, ne întâlnit cu toţii. Åžapte îşi dau cu pă’rerea, unul munceşte, dar problema se rezolvă’”, mă’rturiseşte cu satisfacţie Iulius.

Reuniune la Barajul Siriu

Membrii clubului Oltcit din Româmia se întâlnesc în fiecare an pentru a petrece împreun㒠şi, evident, pentru a vorbi despre maşinile lor. în acest an, reuniunea a avut loc la Barajul Siriu. „în fiecare an ne întâlnim în alt㒠parte. Locaţia este stabilit㒠pe forum. La Siriu, au sosit cam 50 de persoane. Nu toţi au venit la întâlnire cu Oltcitul, dar toţi au avut, la un moment dat, o astfel de maşin㒠şi au ră’mas îndră’gostiţi de ea”, mai spune entuziastul automobilist. La Galaţi, cei zece membri ai clubului se întâlnesc periodic la Gră’dina Publică’, de unde pleac㒠în coloan㒠prin oraş.

O maşin㒠pretenţioasă’

Oltcitul lui Iulius a beneficiat de multe operaţii de înfrumuseţare. Gă’lă’ţeanul spune c㒠a schimbat 90 la sut㒠din piesele maşinii. „Am coborât garda la sol, am schimbat carburatorul, am fă’cut-o s㒠porneasc㒠din buton, am fă’cut schimbă’ri majore la interior. Am schimbat multe. Sunt tare mândru de ea acum”, mă’rturiseşte tână’rul. Chiar dac㒠are multe puncte tari, Oltcit este o maşin㒠bă’trână’, care are nevoie de toat㒠atenţia posesorului ei. „Dup㒠o anumit㒠vârstă’, nu mai ai chef s㒠te murdă’reşti. Åži eu m㒠gândesc s㒠îmi cumpă’r o maşin㒠nouă’, dar nu voi vinde niciodat㒠Oltcitul”, promite gă’lă’ţeanul.



Idee francez㒠pentru o maşin㒠românească’

Oltcit Craiova a apă’rut în 1976, în urma unui parteneriat încheiat între autorită’ţile comuniste şi producă’torul francez de automobile Citroen. Un an mai târziu, în 1977, la Craiova a început construcţia unei fabrici moderne pentru construcţia unui automobil de dimensiuni mici.
în fabric㒠s-au produs patru versiuni: Club - echipat cu un motor de 1129 cm cubi şi o cutie în 4 trepte; Special - echipat cu motorul de Visa şi LMA, de 652 cm cubi; Axel 12 TRS - dotat iniţal cu un motor de 1200 cm cubi, dar a fost înlocuit cu un motor de 1299 cm cubi şi o cutie de viteze în 5 trepte; Club 12 CS - disponibil din 1993, camionet㒠cu dou㒠locuri; motor de 1299 cm cubi şi o cutie de viteze în 5 trepte, cu rapoarte care favorizeaza puterea.
Dup㒠1989, producţia a continuat sub numele de Oltcit pân㒠în 1994, când numele a fost schimbat în Oltena. Producţia acestor versiuni a continuat pân㒠la semnarea contractului cu compania Daewoo


http://www.adevarul.ro/articole/gal...t-a-fondat-un-club-dedicat-acestei-marci.html
 
Mama ce realizari, a coborat garda la sol ca sa imbunatateasca handlingu ca orice fulgerica care se respecta, a modificat carburatorul adica a marit diametrul gaurii din surubul de relanti, si l-a facut sa porneasca din buton, deci un buton intre + si demaror. Da alarma cu telecomanda nu i-a pus? Ca altfel vin hotii, nici nu se mai chinuie cu cheiele care oricum se potrivesc de la unu la altul, apasa pe buton, si fura masina :lol: .

Cat despre Oltcit, au avut si ai mei in timpurile cand erau de toate. Am avut noroc sa prindem unul din ultimele facute bine (un coleg si-a luat la 3 luni dupa noi si dupa un an a cazut cu scaunu pe asfalt, il devorase rugina). Ce sa zic, fata de Dacie era o revelatie, nu ploua in el, nu scartaia, nu troncanea, se statea bine, se facea caldura, bord futurist, ce sa mai, boierie curata. Motorul era unul bun, pe noul combustibil 95 fara plumb, care la noi nu avea decat vreo 92 si era plin de pamant si apa, care, impreuna cu materialele proaste folosite, l-au terminat repede. Am segmentat si noi motorul, apoi l-am schimbat cu totul, si la scurt timp dupa aceea l-am vandut, prea incepuse sa-l manance rugina pe peste tot.
Cum Dacia nu am prins-o decat la bunici, asta a fost masina copilariei mele, tin minte cu mandrie si acum culoarea, "gri argintiu".
 
claudiu_ne2000 a spus:
:D :D :D :D ...nu stiam ca Srazvi a avut Olcit, oricum ar trebui sa ne povesteasca...ce spui razvi ?
Am avut chiar doua, unul ca fiind prima mea masina, prin anul 2004 pana in 2006 cand a ajuns la fier vechi. Aceea era din generatia "facut in Romania inainte de 89" cand toate piesele erau romanesti. De aceea desi avea 125000 km(ceea ce azi pare putin ca aduci o masina de 4 ani cu mai multi km) se strica zilnic, parca aveam abonament la service, la garajul unui mecanic ce le mai repara inca.
Problema cu Oltcitul e ca au motorul "invers" deoarece oltenii nu l-au putut lasa normal, si-au bagat nasul :-x si de aceea in ziua de azi numeri pe degete mecanicii ce mai repara asa ceva. Eu am invatat ceva mecanica cu primul, astfel ca la al doilea Oltcit ce mergea bine, m-am descurcat singur, probleme doar cu desfundatul carburatorului o data la 2 zile :lol: .
Ce e bine ca noi, fostii si actualii proprietari de Oltcit ne-am organizat intr-un club unit(nu avem 1000 de clubulete si forumuri ca trenulistii :twisted: ). In fiecare an avem o intalnire nationala si mai multe locale. Deci iata ca o masina nereusita a facut o mare comunitate unita :D
Asa ca nu mai criticati pe cei ce au sau au avut Oltcit ca sunt o gasca mai unita ca renumitii trabantisti si unde sunt mandru partas. Mai bine luati exemplu :evil:
 
Wow .... cati fosti/actuali posesori de Oltcit pe foum ! Si eu sunt un fost posesor de Oltcit .... a fost prima masina pe care am cumparat-o cu nevasta ( dupa un lung sir de rable sau ma rog sh-uri din capitalism ) .
A fost singura masina SH de care am fost multumit cu adevarat .... confort interior exceptional : scaune Recaro , bord , volan usi full piele ( facuta la comanda speciala ) , caldura aproape instantanee , dezaburirea parbrizului excelenta , inchidere centralizata cu alarma ( butucii de la usi nu au mai incaput ... asa ca posibilii hoti nu pre aveau ce sa sa faca :) ) jenti OZ ....
Urmau si alte imbunatatiri cum ar fi vopseaua cameleon , toba Remus , dar ... am inceput sa plec prin delegatii interminabile iar Iubita mea nu prea mergea singura cu masina ....Asa ca dupa 2 ani am luat lucrurile care valorau mai mult si pe urma am vandut masina la .... bani de nimic :( .
Oricum eu am fost 100% multumit de masina , nu am avut nici un fel de problema ( o singura data am ramas fara benzina chiar cand am luat-o ) , poate singurul lucru care ma deranja un pic era consumul mai mare iarna . Aceasta era compensata de privirile uluite ale posesorilor de bemeveuri ursulet "umiliti" de un Oltcit cu o blonda la volan la mici "liniute" pe la stopurile de pe bulevard :fluierat:
Daa... mai aveam si una alta la motor , alt motor .... :evil: povestea e lunga ....
@shoppy e prima oara cand aud ca Oltcitul e mancat de rugina ... asta se intampla poate la Dacii :oops: am mai auzit sa pica pedalierul , dar nu scaunele :pig:
 
Pai vezi ca iarna era panoul ala de plastic care se punea in fata la motor.
Lasa-i paia cu ursuletii, ca alea cred ca aveau motoarele si ambreiajele mai distruse :) .
Buna treaba cu butucii, numa sa nu se descarce bateria :) .
Uite chiar vroiam sa intreb pe cineva ce culoare e aia cameleon :) ? Era si perlat :) ?

Nu stium cum a reusit colegul ala da toata partea de dedesubt era distrusa de rugina. Si la noi a incepuse sa rugineasca, pe la marginile panourilor in special iar cele doua stropitoare de parbriz de pe capota facusera o zona de vreo 10cm de jur imprejur care se vedea ca e umflata si dedesubt rugina.
 
@shoppy uite un exemplu de culoare cameleon : http://www.youtube.com/watch?v=H_kWr2hsfp4 . Pe atunci era vreo 480 marci germane litrul .. si imi trebuiau vreo 4 sau 5 :( . Trebuie sa caut ceva poze , poate mai gasesc cate ceva ... pe vremea aceea nu cred ca existau aparate foto digitale :confused: .
Treaba cu bateria am muscat-o de mai multe ori , dar puteam intra prin potbagaj ... pana la urma asta a dus la demembrare si vanzare in final :x