Calatorie de vacanta - North Yorkshire Moors Railway

  • In perioada urmatoare o sa vi se solicite modificarea parolei. Pana la modificarea parolei, userul poate figura ca si blocat, odata modificata parola, userul este reactivat automat.
    Pentru orice problema va rog folositi butonul "Contact"

Alex_Stoicia

Active Member
27 Februarie 2008
235
1
Bucuresti
LOCATION
Bucuresti
Buna ziua tuturor!

Imi face placere ca, dupa o perioada in care nu am mai scris pe forum din motive care nu-si au locul a fi povestite aici, sa revin printre membri activi cu descrierea unei frumoase calatorii pe care am facut-o in aceasta toamna impreuna cu doi prieteni din Anglia pe calea ferata Pickering - Whitby care traverseaza rezervatia naturala North Yorkshire Moors.

Asadar, daca va aflati in vacanta in Marea Britanie, este bine sa treceti si pe la York; Londra nu este centrul Universului, cum spun chiar britanicii. Multi chiar o urasc sincer, preferand viata mai senina din alte orase, mai mici si mai linistite.
York-ul este foarte ofertant din punct de vedere turistic: un oras a carui istorie incepe din vremea romanilor. Cladit ca si capitala a provinciei Britania Inferioara, a adunat in istoria sa de mai bine de 2000 de ani destule vestigii cat sa-i faca fericiti pe turistii plimbareti si fotografii amatori.
Va puteti plimba pe strazile cu casute care stau sa cada pe voi, asa cum este faimoasa strada Shambles (locul de unde s-a filmat scena in care Harry Poter merge la un magazin sa isi cumpere bagheta magica),

puteti vizita superba catedrala din piata centrala, care a fost construita pe locul unei alte biserici mari, construita la randul sau pe locul unei biserici romane ale carei ruine se mai pastreaza si acum in subsolul actualei catedrale,

puteti bea bere adevarata produsa la berariile locale in carciumi cu istorie de sute de ani cum este Golden Fleece,

si nu in ultimul rand puteti vizita National Railway Museum, "cel mai mare muzeu de cale ferata din lume" asa cum le place locuitorilor din York sa il numeasca.

Dar despre National Railway Museum voi scrie un articol separat, subiectul este mult prea vast si sa nu uitam ca astazi vorbim despre Calea ferata - muzeu Pickering - Whitby.

De la York se ajunge la Pickering pe A64; undeva, dupa localitatea Malton intrati pe A169 care va duce direct in Pickering. Nu stiu daca sunt 30 de mile, faceti cam o ora. Noi am fost cu masina prietenilor nostri, insa se poate ajunge foarte bine si cu autobuzul.

Pickering este un orasel situat la marginea rezervatiei naturale North Yorkshire Moors si este punctul de plecare in calatoria noastra feroviara. Trebuie spus aici ca acest traseu feroviar este in intregime proprietate privata. Sunt conservate si functioneaza aici locomotive cu abur, vagoane de calatori, de marfa, instalatii de semnalizare toate facand parte din istoria feroviara a Regatului Unit.

Odata ajunsi la gara trenul era deja tras la peron.

Evident, in timpul ramas pana la plecare toata lumea a dat buzna la locomotiva sa faca poze; urma sa fim tractati de 45212 LMS Clasa 5, 4-6-0 (numarand dupa roti). In timp ce turistii se maimutareau pozandu-se cu locomotiva, mecanicul si fochistul o pregateau de drum.

In vagoane calatorii asteptau deja plecarea; fiind un traseu strict turistic nu avea cum sa lipseasca vagonul de biciclete.

In sfarsit plecam! In a doua fotografie puteti observa o bariera specific englezeasca, practic un gard care se pune de-a curmezisul soselei. In unele cazuri, cand acest gard se deschide permitand trecerea masinilor, el se pune de-a curmezisul caii ferate.

Cateva imagini din interiorul trenului. Chiuveta de la toaleta, tipic englezeasca, cu doua robinete, unul pentru apa calda si altul pentru rece. Supusii majestatii sale nu combina apa. Se pare ca le place fie sa se opareasca fie sa se spele cu apa rece. Vine nasul cu politeturi tipic englezesti. Ne intreaba unde mergem, se intereseaza de soarta noastra, ne da sfaturi, apoi brusc incepe sa vorbesca despre vreme, ca e foarte buna, si in general toata luna septembrie... etc etc. In ritmul acela nu stiu daca a verificat tot trenul pana la Whitby.

La intrarea in statia Levisham am avut onoarea de a fi intampinati insasi de catre regina traseului, si anume Locomotiva Sir Nigel Gresley cu numarul 60007. Construita in 1937 si salvata de la casare in 1966 de niste oameni cu scaun la cap, locomotiva este starul absolut al traseului. Asta si datorita faptului ca este sora lui Mallard - expusa la Muzeul din York si detinatoarea recordului absolut de viteza pentru o locomotiva cu abur 125.88 mph. Nu trebuie sa va mai spun ca germanii contesta acest record, asta va puteti imagina si singuri.

Deocamdata doar 2 poze, ne vom intalni cu ea si mai tarziu si o vom vedea si pe Mallard, la muzeu.
Levisham

Din nou la drum...

Newton Dale Halt

Intram in Goathland

Dupa ce trece 6619 GWR Clasa 56XX, 0-6-2T plecam si noi mai departe

Ne apropiem de Grosmont. Grosmont se afla undeva dupa jumatatea drumului intre Pickering si Whitby. Este si statia cea mai mare de pe traseu. Apar cateva locomotive diesel.

Aici se afla si un mic depou care se poate, evident, vizita. Sus la etaj este si un mic magazin unde se vind printre altele si modele Hornby.

La Grosmont trenurile schimba locomotivele. Cea cu care am venit a fost decuplata si a plecat inapoi catre Pickering cu alt tren, iar trenul nostru a fost preluat de o alta locomotiva care tocmai venise de la Whitby. Asta probabil pentru ca la Grosmont se afla depoul.
Noi insa am coborat aici si am vizitat gara si depoul, urmand sa plecam in continuare catre Whitby cu un tren o ora mai tarziu.

The posh train (trenul de fite) era si el tras la peron

Ne intreptam catre depou prin ceea ce se considera a fi primul tunel de cale ferata din lume. Cu semnul intrebarii, fireste. Pe o tablita rosie sunt trecute locomotivele care sunt pe traseu in ziua respectiva.

Bicicleta feroviara

Interiorul depoului

Cunoscuta de acum bariera-gard si alte imagini din statie. Telefoanele celulare s-au intalnit cu locomotivele cu abur.

Si iata ca a sosit si trenul cu care urma sa ne continuam calatoria catre Whitby. Surpriza! Era tractat chiar de locomotiva albastra, Sir Nigel Gresley! Pacat insa ca, in conformitate cu regula, Sir Nigel Gresley a fost decuplat si trimis inapoi spre Pickering, in timp ce noi am primit o noua locomotiva sa ne traga la Whitby. Aceste manevre au facut insa deliciul turistilor care s-au bulucit gramada sa filmeze si sa pozeze.

Automotor

Plecam din Grosmont catre Whitby

Trecem prin Sleights. Aici regulamentul feroviar prevede asa: by default trenul nu opreste; daca te afli in tren si vrei sa cobori trebuie sa vorbesti din timp cu nasul si trenul va opri. Daca insa te afli pe peron si vrei sa urci atunci "you must give ca CLEAR SIGN to the engine driver in order to stop the train". In cazul nostru nimeni n-a facut nici un semn mecanicului, sau, daca l-a facut, atunci sigur a fost un semn neclar deoarece trenul a trecut in viteza.

Ne apropiem de Whitby, si deodata

Este chiar viaductul peste care Harry Poter a "zburat" cu masina, atunci cand a pierdut trenul in care se aflau colegii sai. Caci, am uitat sa va spun, toate scenele cu trenuri din Harry Poter au fost filmate aici, in Moors, pe aceasta cale ferata. Si nu numai Harry Poter. Foarte multe secvente cu trenuri din filme de calibru se filmeaza aici. Ne putem numai imagina cati bani aduc astfel de filmari celor care au avut ideea sa cumpere si sa mentina in viata acest mic univers feroviar.
Whitby

Locomotiva care ne-a tras cu spatele pe distanta Grosmont - Whitby

Whitby este un vechi port la Marea Nordului.

Marea Nordului. Oamenii se bucura de reflux.

In Whitby am avut marea surpriza sa ma intalnesc cu ... Dracula! Peste tot, la fiecare gift shop, tot felul de kitsch-uri cu Dracula, de ziceai ca esti la Bran si nu la Marea Nordului. Explicatia insa este urmatoarea: La Whitby exista o manastire in ruine destul de infricosatoare (nu atat la vedere cat mai mult la pretul biletului de intrare!). Se spune ca Bryan Stoker a fost inspirat de aceste ruine cand a scris romanul, iar Whitby se mandreste cu faptul ca este locul de nastere al lui Dracula. Altii care castiga bani de pe urma acestei povesti.
Ruinele macinate de vantul dinspre mare

La Whitby am vizitat manastirea, am mancat fish&chips, ne-am plimbat si cand soarele a inceput sa apuna am luat trenul inapoi catre Pickering.

Pe drumul de intoarecere am mai facut cateva fotografii in lumina apusului

Un turist inconstient vrea sa demonstreze cat de mica este/era distanta dintre sine in Anglia: poti atinge cu mana trenul de pe linia cealalta!

Schimbam din nou locomotiva la Grosmont si ne intindem la drum catre casa. Spre final am reusit sa fotografiez si cateva vagoane de marfa

Am ajuns seara la Pickering, ne-am urcat in masina si ne-am intors la York, la pensiuna unde eram cazati. A doua zi urma sa vizitam National Railroad Museum. Dar despre asta intr-o alta poveste.
Una peste alta a fost o tura de o zi superba, pe care o poate face oricine este cazat in York. La Pickering ajungeti cu autobuzul, insa mai intai consultati daca si ce trenuri merg pe traseu in ziua respectiva.
Puteti face asta pe site-ul: http://www.nymr.co.uk/
Sper ca ati avut rabdare sa cititi si ca v-a placut. Si mai ales sper sa va si foloseasca. Daca aveti ocazia sa ajungeti in zona, nu ratati acesta excursie.

 
Alex, este superb si reportajul, si pozele, multumesc frumos la randul meu ca m-ai "luat cu tine" in excursie prin pozele tale! Nu pot vorbi in locul altora, insa in cazul meu nu s-a pus problema de a avea rabdare sa privesc tot reportajul: l-am tot privit de mai multe ori, si inca nu m-am saturat de poze. Astept cu mare interes reportajul despre muzeul din York, un loc unde imi doresc sa ajung la randul meu...

OT:

@ Amiralul: la intrebarea ta (retorica) "de ce la noi nu se poate?" ti-as raspunde printr-un banc:

INTREBARE: "De ce albinele fac miere?"
RASPUNS: "Fiindca au in fruntea lor o regina; daca ar avea un presedinte, ar face..." (va puteti imagina si singuri ce)! :D
 
Domnule Alexandru, felicită’ri pentru acest minunat reportaj! Aşa cum au spus şi colegii mei de mai sus, îţi mulţumesc c㒠ne-ai plimbat şi ne-ai "afumat" în aburii locomotivelor clasice (dar la cum sunt îngrijite, zici că’-s noi). Citind reportajul tă’u, am tră’it în aceast㒠dimineaţ㒠un moment englez, de cultur㒠şi civilizaţie FeRoviaRă’! Eforturile de a realiza un reportaj sunt destul de costisitoare (timp, bani, energie), dar noi îţi mulţumim şi te mai aşteptă’m cu asemenea poveşti-film cu care meriţi să’-ţi tră’ieşti ore din viaţ㒠citindu-le, dar mai ales... tră’indu-le la faţa locului.

S㒠nu crezi c㒠scapi aşa uşor de mine, deoarece mai am câte ceva de subliniat. îmi pare bine c㒠vă’d locomotiva-frate cu Mallard, despre care am vă’zut multe reportaje la Discovery... Impresionant c㒠forţa aburului ducea, dac㒠nu m㒠înşel, la atingerea unor viteze de peste 180 km/h. Numai când m㒠gândesc ce ră’mâne dup㒠un tren tras de o locomotiv㒠cu aburi la o asemenea viteză’...

Mi-a plă’cut, de asemenea, vestimentaţia mecanicilor de locomotivă’: că’maşă’, cravată’, salopet㒠şi papuci daţi cu cremă’. Asta spune multe! :) Scriai la un moment dat c㒠ai trecut cu vitez㒠prin staţia Sleights, eu vreau s㒠te întreb: cu ce vitez㒠maxim㒠(aproximativă’, desigur) aţi circulat pe acele linii?

Un alt punct al reportajului de care mi-a plă’cut a fost faptul c㒠am vă’zut locurile pe unde s-a filmat Harry Potter. Am fost fascinat de acest film când a apă’rut pentru prima dat㒠prin 2001 şi îmi aduc minte bine momentele când eroul mergea cu trenul. Superb, superb!

Totodată’, merit㒠de amintit c㒠distanţa dintre axele şinelor este aşa mică’... Probabil c㒠ei şi-au construit că’ile ferate dup㒠un alt standard.

Ceasurile, semnalele mecanice cură’ţele şi simpatice, plasate sus... vagoanele de marf㒠micuţe şi capabile s㒠transporte puţin peste 10 tone (în special vagonul acela cu 3 osii)... totul este aşa frumos şi atră’gă’tor.

Cam atât am vrut s㒠spun. Felicită’ri pentru reportaj, once again! :)
 
Multumesc pentru feed-back, ma bucur ca v-a placut, dar si mai mult ma bucur sa vad ca dincolo de latura feroviara a reportajului, ati receptionat si alceva.
Si altceva-ul acesta este exact ceea ce ne lipseste noua aici din pacate, este raspunsul la intrebarea lui Amiralul "De ce la noi nu se poate?"
Si acest "altceva" nu este decat o suma de multe lucruri marunte, firesti, cum ar fi: bun simt, solicitudine, politete naturala (oamenii pur si simplu erau politicosi, nu falsau), respect fata de sine si fata de meseria pe care o practicau, seriozitate, si nu in ultimul rand umor. Am intalnit aceste calitati la tot pasul in Anglia rurala si asta incepand cu paznicul muzeului si soferul de autobuz.
Ca si viteza, estimez ca am avut 40-50, maxim 60 de Km la ora. Era un tren de placere, nimeni nu se grabea niciunde. Pacat insa ca timpul a zburat mult mai repede.
 
Cat de frumos, arata ca un basm. Lucururi la care noi visam. Numai civilizatie, respect si placere emana pozele, precum si gestul pe care l-ai facut pentru noi si anume acela de a ne imparti putin din bucuria ta. Am privit cu foarte mare placere pozele, multumesc.
 
Felicitari, Alex, pentru succesul inregistrat la concursul Octombrie 2009!!!
yahoo.gif
yahoo.gif
yahoo.gif